Nicolae Soreanu
| Nicolae Soreanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1873  |
| Decedat | (77 de ani)[1] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Muzică București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Nicolae Soreanu (n. 1873 – d. 1950) a fost un actor român.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A studiat arta dramatică cu Constantin Nottara, Aristizza Romanescu și Ștefan Vellescu la Conservatorul din București. A absolvit Conservatorul cu monologul lui Harpagon din Avarul. Din 1896 a jucat la Teatrul Național din București. În timpul directoratului lui Ștefan Sileanu, în 1903, Nicolae Soreanu a fost înaintat societar clasa a III-a, Alexandru Davila l-a avansat, ulterior, societar clasa a II-a, distribuindu-l în roluri de comedie, dramă sau operetă (în rolul Cerceluș, în opereta comică Vagabonzii de Ziehrer Carl Michael, în regia lui Paul Gusty, regizorul care a contribuit la formarea sa ulterioară) iar în 1925, sub directoratul lui Pompiliu Eliade, a fost avansat societar clasa I.[2] Soreanu a interpretat un repertoriu de roluri variat, de la comedia clasică la drama psihologică modernă, în piese de Molière, Ibsen, Bjørnson, H. Bernstein etc. Actor realist, Soreanu a avut realizări memorabile prin autenticitate și prin forța de particularizare. Din 1915 a fost profesor la Conservatorul din București, avându-i ca elevi pe: George Vraca, Nicolae Brancomir, Ion Finteșteanu, Jenica Athanasiu, Maria Botta, Alexandru Finți și mulți alții.
A decedat în 1950 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „A încetat din viață artistul Nicolae Soreanu” (PDF). Partidul Comunist Român. . p. 2. Wikidata Q2659862. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Fosian, F.O. 87 artiști bucureșteni din teatru, opera și revistă: portrete – biografii - amintiri. București: Editura Cultura Poporului. pp. 55–56.
- ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 253.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
 | Acest articol biografic despre un actor român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |