Nicolae Rotaru (scriitor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele Nicolae Rotaru (scriitor), vedeți Nicolae Rotaru (scriitor) (dezambiguizare).
Nicolae Rotaru
Date personale
Născut (73 de ani)
Glâmbocata, Argeș, România
Naționalitate România
Ocupațiescriitor, poet.
Activitatea literară
Activ ca scriitor1984 - prezent
SubiectePoezii, Beletristică
Operă de debutStatui de humă
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Nicolae Rotaru (n. 28 martie 1950, Glâmbocata,[1] comuna Leordeni, Argeș, România) este un scriitor și jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

A publicat peste 120 de cărți de poezie, proză, eseistică și alte genuri. A fost director al mensualului Pentru Patrie editat de Ministerul de Interne și este profesor universitar, specialist în comunicare, psihosociologie și manangement organizațional.[2]

Este și un rebusist asiduu (autor a peste o mie de careuri și a numeroase probleme de enigmistică), titular de rubrică în revista Rebus și fost membru al cercului rebusist de performanță Club XXI.

Localitatea Glâmbocata l-a desemnat Cetățean de Onoare, iar județul Argeș l-a ales „Fiu al Argeșului"[3].

Biografie[modificare | modificare sursă]

Se naște pe 28 martie 1950, ca fiu al soților Constantin și Constantina (născută Nițu) Rotaru, agricultori, în comuna Glîmbocata (azi sat al comunei Leordeni), județul Argeș.

În 1969 este absolvent (bacalaureat) al Liceul „Vladimir Streinu”, Găești. Este selecționat pentru concursul de admitere la o școală militară de ofițeri din Sibiu.

În 1973 este repartizat ofițer instructor la Școala de radiotelegrafiști din Câmpina a Trupelor de Securitate.

În 1974 se căsătorește cu profesoara Zoe Rotaru, născută pe plaiurile lui natale și stabilită cu familia în comuna suburbană Voluntari, București.

În 1981 este absolvent de studii militare superioare, primește gradul de căpitan și revine în CTS, unde e numit șef de secție.

În 1985 câștigă (cu numele tăinuit într-un moto) alt treilea concurs (de debut!) cu proză scurtă (Editura Facla, Timișoara). Grupajul de povestiri Răstimpuri apare în volumul colectiv Gustul livezii, girat de Ion Marin Almăjan. Primește „Premiul CC al UTC” pentru poeziile publicate în Scânteia tineretului.

În 1990 reușește să termine Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București (noua denumire a Ziaristicii din incinta „odioasă” de la Leu!) și e avansat locotenent-colonel (la termen). Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România girat de Gh. Tomozei, Ov. S. Crohmălniceanu, E. Simion, N. Stănescu, M. Sorescu, M. Micu și H. Zincă. 

În 1991 devine membru (fondator) al Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

În 1993 este redactor-șef la revista „Pentru Patrie”. Membru al stafului UZP, cu responsabilitate privindu-i pe ziariștii militari.

În 1998 devine șef de serviciu (Comunicare, Educație, Cultură) în Comandamentul Național al Jandarmeriei.

În 1999 primește Premiul Editurii MI pentru eseistică (volumul Compendiu etic, pe care-l redactează împreună cu soția sa, devenită între timp, ofițer în Direcția de Tradiții, educație, cultură și sport din MI).

În 2002 primește Premiul Editurii MI pentru colecția de autor „Biblioteca Jandarmului”, din care va scoate zece cărți (câte una pe an). Este decorat cu Ordinul Virtutea Militară în rang de Cavaler.

În 2003 își ia doctoratul  în sociologia comunicării cu teza Comunicarea în organizațiile militare în situații de criză, pe care o adaptează editorial și o publică sub titlul Criză și dialog.

În 2005 devine conferențiar universitar, cadru didactic (angajat civil) la Academia Națională de Informații a SRI și, la retragerea din rândul cadrelor militare active, primește Ordinul Ziariștilor Clasa I Aur al UZP și Diploma de Onoare a USR (Asociația Scriitorilor București).

În 2018 este ales membru al stafului Filialei București Literatură pentru Copii și Tineret al USR, este fondator-vicepreședinte și purtător de cuvânt al Partidului Neamul Românesc.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

Nicolae Rotaru a publicat peste 125 de volume.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ George Stanca (). „Nicolae Rotaru lansează Trilogia de foc la târgul de carte Gaudeamus. Informația. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Maria Diana Popescu. „Prof. univ. dr. Nicolae Rotaru: „Am premeditat coincidența". Revista Agero. 
  3. ^ Nicolae Rotaru - Al șaselea simț[nefuncțională]