Nicolae Batzaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Batzaria
BATZARIA Nicolae.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Crușova, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (neoplasm al coloanei vertebrale[*]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of the Ottoman Empire (1844–1922).svg Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
scriitor
jurnalist
sindicalist[*]
scriitor de literatură pentru copii[*]
traducător
poet
politician
collector of fairy tales[*][[collector of fairy tales |​]]
scenarist
filolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimAli Baba, Moș Nae, Moș Ene  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Liberal  Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București

Nicolae Constantin Batzaria (n. , Crușova, Imperiul Otoman – d. , București, România) a fost un prozator și publicist de origine aromână.

Timp de opt ani a fost senator în parlamentul otoman, fiind și un exponent de bază al partidului „Uniune și Progres”. În 1913, în timpul crizei balcanice, a avut și funcția de ministru al Lucrărilor Publice în guvernul turcesc. În cadrul acestei funcții, a reprezentat Imperiul Otoman la încheierea Tratatului de Pace de la Londra din 1913.

A fost director al primului ziar aromânesc editat în România (Deșteptarea, 1908). După 1920, stabilit în România, a fost senator.[1]

Ca publicist pentru copii este cunoscut sub numele de „Moș Nae”, creatorul faimosului Haplea,[2] din vremea când a redactat Revista Dimineața Copiilor.

A fost arestat și a murit pe 28 ianuarie 1952, în lagărul de la Ghencea.[3]

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Nu tot ce zboară se mănâncă, București, Editura Alcay & Calafeteanu, 1921.
  • Turcoaicele, Editura Viața Românească, Iași, 1921;
  • Spovedanii de catâne, nuvele din viața turcească, s.d., 1921;
  • Turcia junilor turci: din lumea islamului, Editura Ancora, Alcalay și Calafeteanu, București, 1922.
  • România văzută de departe, București, Editura Viața Românească, 1922, 1923.
  • Colina îndrăgostiților; schițe și nuvele din viața orientală, Editura Viața Românească, București, 1923;
  • Părăvulii, Tipografia Cultura Neamului Românesc, București, 1923; Syracuse, New York, Editura Cartea Aromână, 1989.
  • Suflete de viteji, Editura Cartea Românească, București, 1925
  • Sărmana Leila : roman din vieața cadânelor, Editura Cartea Românească, București, 1925.
  • Haplea la București, Editura Adevărul, București, 1929.
  • Mițu Mițișor și Sosoiu Sosolici. Minunatele întâmplări a doi pisoi, Tipografia „Lupta”, București, 1929.
  • Unchiul meu Adam, Editura Cartea Românească, București, 1933, 1934.
  • Anecdote, Editura Societății Cultural Naționale Apostol Mărgărit, București, 1935.
  • Martinică și Puky. O povestire cu multe peripeții, Editura Adevărul, București, 1935.
  • Fior Voinicul. Coperta și desenele de pictorul Pascal, Editura Ziarului Universul, București, 1937.
  • Ștrengărelu. Roman din viața școlărească. Coperta și desenele de pictorul Pascal, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • În țara copiilor trântori, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • Lir și Tibișir, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • Păpușica, Editura Ziarului Universul, București, 1938.
  • Michi Maus în Țara Viselor, Adevărul, București, 19??;
  • Inelul pierdut, Editura Ziarului Universul, București, 1943.
  • Mica Robinson, Editura Ziarului Universul, București, 1939, 1943.
  • Genoveva de Brabant, Editura Ziarului Universul, București, 1945; Imago, Sibiu, 1993.
  • Povești de aur, Editura Ziarului Universul, București, 1944; reeditare, Editura Tineretului, București, 1968; Editura Ion Creangă, București, 1979, 1987, 1994; Sedcom Libris, București, 2013.
  • Din lumea Islamului, Editura Profile Publishing, București, 2003.
  • Importanța aromânilor pentru România, Editura Etnologică, București, 2006.[4]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române vol. III, Editura Iriana, București, 1996.
  • Hristu Cândroveanu, Literatura română pentru copii, Scriitori contemporani, Editura Albatros, București, 1988.
  • Ionel Zeana, Vulturii Pindului (roman), Editura Scara, București, 2002.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, Editura Humanitas, București, 2012.
  2. ^ Mihaela Cernăuți-Gorodețchi, Literatura pentru copii. Sinteză critică, Editura Universitas XXI, Iași, 2008.
  3. ^ Gheorghe Grigurcu, Imposibila neutralitate, Institutul European Iași, 1998.
  4. ^ Elena Bâldea, Esențe armânesti sau despre Nicolae Constantin Batzaria. Pe urmele lui Moș Nae într-un periplu de excepție pe tărâm valah, Școala Doctorală de Filologie, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, 2017.