Neyron
| Neyron | |
| — comună din Franța — | |
![]() Neyron (Franța) Poziția geografică în Franța | |
| Coordonate: 45°48′53″N 4°55′56″E / 45.814722222222°N 4.9322222222222°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Diviziune administrativă a Franței | Franța metropolitană |
| Regiune a Franței | |
| Departament al Franței | |
| Arondisment | Arondismentul Bourg-en-Bresse |
| Guvernare | |
| - maire de Neyron[*] | André Gadiolet[*] (noiembrie 2003) |
| Suprafață[1] | |
| - Total | 5,36 km² |
| Altitudine[2] | 240 m.d.m. |
| Populație (2023) | |
| - Total | 2.421 locuitori |
| Cod poștal | 01700[3] |
| Prezență online | |
| site oficial GeoNames OpenStreetMap relation ID | |
| Modifică date / text | |
Neyron este o comună franceză, situată în departamentul Ain, în regiunea Auvergne-Rhône-Alpes.
Străbătută de canalul Miribel, comuna găzduiește pe teritoriul său și o parte din Marele Parc Miribel-Jonage.
Comuna este cunoscută ca fiind locul în care, pe 10 ianuarie 1944, Hélène și Victor Basch au fost asasinați de Miliția Franceză din Lyon, condusă de Paul Touvier(d). Mai multe locuri din Neyron comemorează acest eveniment istoric: piața Victor-Basch din fața primăriei, viaductul Hélène-et-Victor-Basch și memorialul Hélène-et-Victor-Basch aflat pe drumul Barry — mutat acum în apropierea locului execuției, după ce monumentul a fost mutat în timpul construcției viaductului. De asemenea, comuna este locul de naștere al istoricului Marcel Ruby.
În 2008, foarte puțini locuitori trăiau și lucrau chiar în Neyron: dimpotrivă, aproape 70 % dintre persoanele active de 15 ani sau mai mult, care aveau un loc de muncă și locuiau în Neyron, lucrau în alt departament decât Ain, în special în Metropola Lyon.
Geografie
[modificare | modificare sursă]
Localizare
[modificare | modificare sursă]Situată în suburbiile Lyonului, comuna Neyron se află la 10 km de centrul orașului . Aceasta se marginește cu Marele Parc Miribel-Jonage.
În plus, comuna este mărginită la nord de podișul Dombes, iar la sud de canalul Miribel, care îi străbate teritoriul.
Comune limitrofe
[modificare | modificare sursă]| Rillieux-la-Pape | Miribel | |
| Rillieux-la-Pape | ||
| Rillieux-la-Pape | Vaulx-en-Velin |
Relief și geologie
[modificare | modificare sursă]Suprafața comunei este de 536 de hectare, iar altitudinea sa variază între 165 de metri (zona Brotteaux, numită Brittiaux[4] în patois-ul local, inclusă astăzi în Marele Parc Miribel-Jonage) și 314 metri (pe versantul zonei Côtière, în locul numit „Séveillant”[4], unde se afla una dintre cele două redute din Neyron)[5].
Hidrografie
[modificare | modificare sursă]
Fluviul Ron (prin canalul Miribel) străbate teritoriul comunei[6]. Înainte de construcția podului Miribel în 1940, podul plutitor din Neyron reprezenta una dintre puținele modalități de a traversa rapid Ronul care separa satele din jur, aflate pe zona Côtière, de regiunea Lyonului. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la mijlocul secolului al XX-lea, comuna a avut o veritabilă vocație fluvială: existența portului pentru podul plutitor (Le Barriot[4]), prezența unui dulgher naval[4] și o activitate efectivă de căutare a aurului din aluviuni[4].
Un mic afluent al Ronului curge la Neyron de la nord la sud și se varsă în canalul Miribel pe teritoriul comunei: pârâul Molliet[7][8].
Marele Parc Miribel-Jonage cuprinde o serie de cursuri mici de apă care alimentează, în special, lacul Eaux Bleues.
Climă
[modificare | modificare sursă]Au fost realizate mai multe studii cu scopul de a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială a datelor și de perioada de referință. Astfel, în anul 2010, climatul comunei era de tip climat oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, ocuparea terenurilor etc.) și pe date ce acoperă perioada 1971–2000[9]. În anul 2020, climatul predominant este clasificat Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger, pentru perioada 1988–2017, mai exact un climat temperat cu vară răcoroasă, fără sezon uscat[10]. De altfel, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor Franței metropolitane, în care comuna este expusă unui climat semicontinental[11] și se află în regiunea climatică „Bourgogne, valea Saônei”, caracterizată printr-o insolație bună (1 900 h/an), o vară caldă (18,5 °C), aer uscat primăvara și vara și vânturi slabe[12]. În plus, aceasta este inclusă în zona H1c în temeiul reglementării de mediu 2020 privind construcțiile noi[n 1][15][16].
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 12,2 °C, cu o amplitudine termică anuală de 3,7 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 845 mm, cu 9 zile de precipitații în ianuarie și 6,7 zile în iulie[9]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Bron la 9 km distanță[17], este de 13,0 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 820,8 mm[18][19].
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020[20]. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[21].
Urbanism
[modificare | modificare sursă]Tipologie
[modificare | modificare sursă]La 1 ianuarie 2025, Neyron este clasificată drept oraș mic, conform noii grile comunale de densitate în șapte trepte definite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 2][22][23][24] în 2022. Comuna face parte din unitatea urbană Lyon[n 3], o aglomerație interdepartamentală în cadrul căreia are statutul de comună suburbană[25][26]. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Lyon, fiind o comună din coroana acesteia[n 4][26]. Această zonă, care reunește 397 de comune, este inclusă în categoria zonelor cu 700 000 de locuitori sau mai mult (cu excepția Parisului)[27][28].
Utilizarea terenurilor
[modificare | modificare sursă]Modul de utilizare a terenului în comună, așa cum reiese din baza de date europeană de acoperire biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcat de o pondere importantă a suprafețelor artificializate (46,9 % în 2018), în creștere față de 1990 (37,7 %). Repartizarea detaliată din 2018 este următoarea: terenuri arabile (28,3 %), zone urbanizate (26,3 %), zone agricole eterogene (13,6 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (12,1 %), păduri (9,2 %), spații verzi artificializate, neagricole (8,6 %), ape continentale[n 5](1,9 %)[29]. Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent)[30].

Căi de comunicație și transporturi
[modificare | modificare sursă]Transport feroviar
[modificare | modificare sursă]Compania de Căi Ferate de la Lyon la Geneva a pus în funcțiune tronsonul de linie dintre Lyon și Ambérieu-en-Bugey, prin Miribel, la 23 iunie 1856; prin urmare, calea ferată trece prin Neyron încă din secolul al XIX-lea. Teritoriul comunal este traversat de linia Lyon-Perrache–Geneva.
Căi rutiere
[modificare | modificare sursă]Teritoriul comunal este traversat de mai multe drumuri departamentale. Centrul orașului este străbătut de RD 1084, fostul drum național RN 84 dintre Lyon și Geneva. La nord, pe podiș, în dreptul cartierului Sarrazin, trece RD 71, care leagă Rillieux-la-Pape de Tramoyes. Teritoriul comunei este traversat, de asemenea, de autostrada A46 pe viaductul Hélène-et-Victor-Basch, precum și de autostrada A42, a cărei ieșire nr. 4 deservește comuna.
Toponimie
[modificare | modificare sursă]Există puține certitudini cu privire la originea toponimului. Cu toate acestea, documente anterioare secolului al XVI-lea atestă grafia Neron[31]: astfel, la moartea sfântului Desideriu (sfântul patron al satului, în jurul anului 608), numele localității este menționat sub forma Neron[31]; de asemenea, forma Neyron apare atestată în 1380[32].
Ipoteza unei origini legate de Nero, împăratul roman din secolul I (perioadă în care regiunea era provincie romană), este cea reținută în mod curent[31] (de surse nespecializate în toponimie), deși nu se bazează pe niciun argument convingător. În toponimia franceză nu există niciun nume de împărat roman folosit ca atare, adică fără un apelativ toponimic. În plus, doar Cezar (care nu a fost împărat) și Augustus au fost asociați cu apelative toponimice (de origine galică) bine identificate de specialiști, precum durum, dunum sau magus. Albert Dauzat și Charles Rostaing apropie denumirea Neyron de tipuri precum Néron (Eure-et-Loir, Norons în 771, Neiron în jurul anului 1125) și Noiron (Haute-Saône, Côte-d'Or, forme vechi: Neiro în 801, Neirun în 1147). Al doilea element, -on, reprezintă sufixul galo-roman -ŌNE[32] de origine galică sau latină, care indică în general o prezență difuză (faună, floră, proprietate etc.)[33]. Primul element este numele propriu galic Nerius[32].
Există o etimologie legendară în jurul toponimului Neyron:
„În anul 197, împăratul Septimius Severus și consulul Claudius Albinus se aflau în război și se înfruntau pe podișul Rillieux. După o bătălie violentă, un tribun, zărind în depărtare un sat în flăcări, a murmurat: „Nero e cel care dă foc Romei”. În același moment, Claudius Albinus a întrebat: „Ce sat este cel care arde?”. Un scrib aflat de față a tras cam în grabă concluzia că tribunul îi răspunsese lui Claudius Albinus și că numele satului era „Nero”[34].”
Istorie
[modificare | modificare sursă]Antichitate
[modificare | modificare sursă]Înainte de cucerirea romană, teritoriul departamentului Ain era locuit de galii ambarri(d), al căror nume înseamnă „cei care trăiesc de o parte și de alta a Saône (Arar, Saône)”. Această terminologie se regăsește, de asemenea, în denumirea localității Ambérieux-en-Dombes, situată în amonte pe Ron, la nord-est de Neyron.
Evul Mediu
[modificare | modificare sursă]În Evul Mediu, comuna a făcut parte din Regatul Burgundiei până în anul 943[35]. Ulterior și până în secolul al XII-lea, teritoriul actualei comune ar fi depins de comitatul de Mâcon[36], pentru ca în cele din urmă să fie integrat în domeniile casei de Chalon (centrată pe orașul actual Chalon-sur-Saône)[36]. În plus, văd că târgul actual, Neyron-le-Bas, părea să fie doar un cătun al localității Neyron-le-Haut de astăzi, numită pe atunci Saint-Didier-sur-Neyron[37]. În ciuda lipsei de documente pe această temă, se pare că teritoriul comunei a trecut apoi sub autoritatea unei seniorii locale: senioria Miribel[38]; din acest motiv, o parte din regiunea actuală Côtière, implicit și Miribel, făcea parte din Dombes. Or, căsătoria din 15 iulie 1218 dintre fiica seniorului de Baugé și Humbert al V-lea de Beaujeu a trecut regiunea Dombes în stăpânirea domeniului Beaujeu până în anul 1400. Partea de sud a regiunii Dombes (inclusiv zona actuală Côtière) aparținea, printre alții, seniorilor de Thoire și Villars (care dețineau proprietăți și în Bugey(d)). Terenurile lui Humbert al VII-lea de Thoire (printre care și teritoriul pe care se află comuna) au fost vândute în 1402 ducilor de Savoia, chiar dacă Tratatul de la Paris din 1355 pare să fi fost o primă etapă a acestei cedări.
Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea
[modificare | modificare sursă]
Neyron a aparținut statelor Casei de Savoia până la Războiul Franco-Savoiar din 1600. La 17 ianuarie 1601, prin Tratatul de la Lyon, Henric al IV-lea anexează Bresse la Franța, iar Neyron devine definitiv o localitate franceză. La 21 iulie 1733, o decizie le acordă locuitorilor din Neyron teritoriile din vecinătate numite Les Brotteaux (respectiv o parte din actualul Mare Parc)[37]. Comuna fiind sub tutela marchizatului Miribel[39], decretele din noaptea de 4 spre 5 august 1789 au ca efect desființarea acesteia[40].
Secolele al XIX-lea și al XX-lea
[modificare | modificare sursă]În secolul al XIX-lea, din 1848 până în 1858, la Neyron are loc construirea canalului Miribel pe terenurile numite „Les Brotteaux”.
În secolul al XX-lea, activitatea de transport fluvial, una dintre ocupațiile principale ale satului, intră în declin la Neyron; posibilitatea de a folosi podurile plutitore de la Miribel, Crépieux sau Thil explică această tendință, accentuată ulterior de construirea podului din Miribel în 1940[41]. De altfel, podul a fost finanțat în proporție de 66 % de Miribel, iar restul de Neyron, punând definitiv capăt utilizării podurilor plutitore în ambele localități.
Al Doilea Război Mondial
[modificare | modificare sursă]
La Neyron, Hélène și Victor Basch au fost asasinați de Miliția franceză din Lyon, condusă de Paul Touvier(d), în ianuarie 1944. Pe locul exact al asasinatului a fost ridicat Memorialul Hélène-et-Victor-Basch. Monumentul a fost mutat ulterior sub viaductul Sermenaz. Pe trupul lui Victor Basch, milițienii au lăsat o foaie de hârtie fixată cu o piatră, pe care scria:
„Teroare contra teroare. Evreul plătește întotdeauna. Acest evreu plătește cu viața uciderea unui naționalist. Jos De Gaulle-Giraud(d). Trăiască Franța.”—Comitetul Național Antitero, regiunea lyoneză[42]
În acea seară, cei doi au fost arestați la domiciliul lor din Caluire-et-Cuire de un grup de milițieni, în prezența lui Paul Touvier (șeful regional al Miliției) și a locotenentului Moritz din Gestapo. Au fost duși apoi la Neyron, unde milițianul Lécussan l-a împușcat pe Victor Basch, iar milițianul Gonnet s-a ocupat de uciderea Hélènei Basch cu două focuri de pistol. Spre deosebire de executarea celor șapte evrei la cimitirul din Rillieux, această dublă crimă nu a fost luată în considerare la condamnarea lui Paul Touvier pentru complicitate la crime împotriva umanității[43]. În 1954, trupurile Hélènei și ale lui Victor Basch au fost deshumate din cimitirul din Neyron și reînhumate la Necropola Națională La Doua din Villeurbanne. Mai multe locuri din Neyron le aduc un omagiu lui Victor și Hélènei (Ilona) Basch: pe lângă memorial, se numără Piața Victor-Basch (unde se află primăria) și viaductul Hélène-et-Victor-Basch de pe autostrada A46, care traversează teritoriul comunei.
Neyron depindea de Tabăra Didier cu baza la Mionnay, al IV-lea sector al Armatei Secrete din departamentul Rhône[44]. Tabăra Didier a participat la luptele din 1 septembrie de la periferia orașului, în cadrul Bătăliei de la Meximieux, eveniment în urma căruia această localitate a fost decorată cu Medalia Rezistenței. Marcel Ruby, născut la Neyron, a fost luptător în Rezistență în cadrul Taberei Didier (la fel ca Maxime Sommeron, viitor primar din Neyron); el a fost grav rănit în timpul Bătăliei de la Meximieux.
Acest grup de maquisarzi a folosit bateria de la Sermenaz[45] ca depozit de arme și muniții începând încă din 1943[46][47].
În 2011, Marie Dauphin (născută Debise), păstoriță, devine al cincisprezecelea Drept între popoare[48] din departamentul Ain, distincție acordată pentru salvarea unor evrei la Neyron.
Populația și societatea
[modificare | modificare sursă]Date demografice
[modificare | modificare sursă]Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[49][50].
În 2023, comuna număra 2421 locuitori[n 6], în scădere cu -4,19 % față de 2017 (Ain: +5,59 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
| An | 1793 | 1821 | 1841 | 1856 | 1872 | 1886 | 1901 | 1921 | 1936 | 1962 | 1982 | 2006 | 2014 | 2023 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Populație | 426 | 552 | 565 | 539 | 575 | 547 | 586 | 532 | 640 | 951 | 1326 | 2278 | 2467 | 2421 |
Cultură și patrimoniu
[modificare | modificare sursă]Monumente și locuri remarcabile
[modificare | modificare sursă]Fortificații militare
[modificare | modificare sursă]Bateria de la Sermenaz[45] și cele două redute din Neyron[54] sunt situate pe teritoriul comunei, la Sermenaz. Aceste trei monumente fac parte din a doua centură de fortificații a Lyonului și, mai ales, din sistemul Séré de Rivières.
Construită între anii 1878 și 1879, această fortificație militară era numită local „Bateria Gribeauval”[55]. Subordonată fortului Vancia[56], ea era dotată cu șapte guri de foc înconjurate de un șanț de apărare peste care trecea un pod mobil, protejat la rândul său de două caponiere. Garnizoana acestui edificiu era formată din 75 de oameni adăpostiți într-o cazarmă protejată de un val de pământ în centrul fortificației. Un depozit de pulbere cu o capacitate de 26 t alimenta artileria. În apropierea acestui monument încă se mai pot vedea borne de proprietate militară[57].
Situate în cartierul Sermenaz, aceste două redute se remarca prin faptul că sunt realizate din terasamente de pământ, fără niciun fel de zidărie[54].
Monumente religioase
[modificare | modificare sursă]Biserica Saint-Didier
[modificare | modificare sursă]Biserica romanică Saint-Didier, modificată în secolul al XIX-lea, se află pe teritoriul comunei, la Neyron-Le-Haut (sau Saint-Didier). O capelă ar fi existat încă din secolul al IV-lea pe amplasamentul actual al bisericii[58]; aceasta ar fi fost parțial distrusă la începutul secolului al VI-lea, în timpul unei invazii burgunde. În anul 620, cortegiul cu rămășițele pământești ale sfântului Desideriu de Vienne trece prin Neyron și traversează Ronul prin portul Barriot[a 10] (echivalentul local din Neyron al portului Riotte din Thil). În cinstea sa este construită o nouă biserică, distrusă din nou în 675[58]. Edificiul actual (reorganizat ulterior) ar data din secolul al X-lea[58].
În mod clasic, biserica este construită după un plan în cruce greacă[58], adică transeptul și nava au aceeași lungime. Aceasta din urmă este acoperită de un „plafon plat din lemn”[58], ceea ce mărturisește deopotrivă influențe bizantine și de artă creștină timpurie[58]. În exterior se află o statuie din metal a Fecioarei Maria, de aproximativ 2 m[58]; în trecut, aceasta era atașată pe fațada bisericii[58].
Comuna nu include niciun monument istoric (baza Mérimée), dar numără cinci obiecte clasate ca monumente istorice (baza Palissy), toate cinci fiind păstrate în biserica Saint-Didier[59]:
- un tablou care înfățișează Nașterea Domnului[60];
- un crucifix din lemn[61];
- trei statui care îi reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Nicolae și, respectiv, pe Sfântul Vincențiu cu trei copii[62][63][64].
Monumente civile
[modificare | modificare sursă]Omagii aduse Hélènei și lui Victor Basch
[modificare | modificare sursă]Viaductul Hélène-et-Victor-Basch trece prin Neyron; în imediata apropiere se află Memorialul Hélène-et-Victor-Basch, ridicat pe locul executării lui Victor Basch. În plus, piața primăriei se numește „Piața Victor-Basch”.
Numit inițial viaductul Sermenaz, acest pod (rebotezat viaductul Hélène-et-Victor-Basch în 1997), construit între anii 1985 și 1986[41], este traversat de autostrada A46. El permite depășirea fostului drum național 84, a căii ferate Lyon – Geneva, a canalului Miribel și a Ronului Vechi[65] (fostul curs al Ronului din Marele Parc Miribel-Jonage, dinainte de construirea canalelor Miribel și Jonage în secolul al XIX-lea), făcând astfel legătura cu teritoriul comunei Vaulx-en-Velin.
Memorialul este situat pe locul exact al executării Hélènei și a lui Victor Basch (împușcați de milițienii Gonnet și, respectiv, Lécussan[66]). A fost construit în anii 1950ă[67]; documentarul Milice, film noir folosește cadre[66] cu acest memorial în introducerea secvenței dedicate Hélènei și lui Victor Basch.
Turnul din Sermenaz
[modificare | modificare sursă]Turnul din Sermenaz este un edificiu construit la sfârșitul secolului al XIX-lea[68], conceput ca turn de observație. Are o înălțime de 25 m[68], iar platforma sa este accesibilă pe o scară de lemn în spirală. Grădina care îl înconjoară este preinventariată în Inventarul General al Patrimoniului Cultural[69]. Se află în apropierea Castelului Sermenaz.
Monumente ale eroilor
[modificare | modificare sursă]În Neyron se află două monumente ale eroilor: primul este situat în cimitir (aflat în imediata apropiere a bisericii Saint-Didier, în Neyron-le-Haut); doi soldați din Neyron căzuți în Primul Război Mondial sunt înhumați în interiorul acestuia (Philibert Gandit și Legond)[70]. Al doilea monument se află în Piața Maxime-Sommeron, în fața primăriei, și a fost finanțat prin subscripție publică[70]: construcția a fost inaugurată la 13 mai 1923, în prezența prefectului departamentului Ain, Gondoin, și a primarului din Neyron, Louis Barret.
Primăria
[modificare | modificare sursă]Primăria din Neyron a fost construită între anii 1874 și 1875[71], în timpul mandatului primarului Durand, după planurile arhitectului Richard din Lyon (cu sediul pe strada Constantine)[71]. Clădirea a adăpostit inițial școala satului[71], înlocuind în această funcție vechea școală aflată pe strada Bisericii (rue de l'Église) din Neyron-le-Haut[71].
Stâlpii podului plutitor
[modificare | modificare sursă]Cei doi stâlpi ai podului plutitor de pe canalul Miribel (construit în 1848) sunt încă vizibili; podul plutitor era un bac legat de cei doi stâlpi printr-un cablu[41]. Avariată în 1937[41], această instalație a devenit inutilă odată cu construirea podului din Miribel în 1940. Acesta din urmă a fost realizat în principal datorită finanțării furnizate de Société Lyonnaise des Forces Motrices du Rhône[41]. Suma rămasă a fost împărțită între comunele Miribel și Neyron în proporție de două treimi, respectiv o treime.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Reglementarea de Mediu 2020 („RE 2020”) este reglementarea în vigoare în Franța care vizează, pentru clădirile noi, limitarea impactului construcțiilor asupra planetei, asigurând în același timp confortul și un consum redus de energie. Este o schimbare de paradigmă care mizează atât pe performanța energetică, cât și pe o analiză a ciclului de viață (ACV), ceea ce integrează, de fapt, emisiile de carbon legate de construcție. RE2020 prevede mai multe faze de consolidare a criteriilor privind carbonul și energia: în 2025, 2028 și apoi 2031. Subiectul major devine materia și nu mai este reprezentat doar de energie. RE 2020 influențează atât performanța, cât și arhitectura[13][14].
- ↑ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
- ↑ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
- ↑ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
- ↑ Apele continentale desemnează toate apele de suprafață, în general ape dulci provenite din apa de ploaie, care se găsesc în interiorul uscatului.
- ↑ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2026, înregistrată în anul 2023, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2025, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2023.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ „répertoire géographique des communes”. Institutul Geografic Național (Franța). Wikidata Q20894925. Accesat în .
- ↑ „Geofla® Communes”. . Wikidata Q133878296.
- ↑ „Base officielle des codes postaux”. La Poste. . Wikidata Q66049091.
- 1 2 3 4 5 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 130. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ „Répertoire géographique des communes (Repertoriul geografic al comunelor)” (în franceză). Institut national de l'information géographique et forestière. Accesat în .
- ↑ „Fiche cours d'eau - Rhône” (în franceză). Sandre. Accesat în .
- ↑ „Dictionnaire topographique de la France (Dicționarul topografic al Franței)” (în franceză). CTHS. Accesat în .
- ↑ „Il se bat avec la mairie pour finir de construire un mur de soutènement (Se luptă cu primăria pentru a termina de construit un zid de sprijin)”. Le Progrès (în franceză). . Accesat în .
- 1 2 Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în .
- ↑ Dubreuil, V. (). „Le changement climatique en France illustré par la classification de Köppen (Schimbările climatice din Franța ilustrate prin clasificarea Köppen)”. La Météorologie (în franceză) (116): 37-47.
- ↑ „Le climat en France hexagonale et Corse (Climatul în Franța hexagonală și Corsica)” (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ „Un peu de géographie (Un pic de geografie)” (în franceză). Météo-France. Arhivat din original în . Accesat în .
- ↑ „Réglementation Environnementale 2020 : réduire l'impact carbone des bâtiments neufs (Dossier RE2020) (Reglementarea de Mediu 2020: reducerea impactului carbon al clădirilor noi (Dosar RE2020))” (în franceză). Cerema. . Accesat în .
- ↑ „RE2020 (RE2020)” (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des territoires. . Accesat în .
- ↑ „Réglementation environnementale RE2020 (Reglementarea de mediu RE2020)” (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des territoires. . Accesat în .
- ↑ „La répartition des départements par zone climatique (Repartizarea departamentelor pe zone climatice)” (PDF) (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des territoires. Accesat în .
- ↑ „Distanța dintre Neyron și Bron” (în franceză). distance.to. Accesat în .
- ↑ „Stația Météo-France Bron - fișă climatologică - perioada 1991-2020” (PDF) (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ „Stația Météo-France Bron - fișă de metadate” (PDF) (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ „Les nouvelles projections climatiques de référence DRIAS-2020 (Noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020)” (în franceză). DRIAS, Les futurs du climat. Accesat în .
- ↑ „Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs” (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Commune urbaine – définition (Comună urbană – definiție)” (în franceză). Insee. Accesat în .
- ↑ „La grille de densité 2019 (Grila de densitate 2019)” (în franceză). Insee. . Accesat în .
- ↑ „Unități urbane 2020 - Lyon” (în franceză). Insee. Accesat în .
- 1 2 „Metadatele comunei Neyron” (în franceză). Insee. Accesat în .
- ↑ „Zona metropolitană a orașelor 2020 - Lyon” (în franceză). Insee. Accesat în .
- ↑ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în .
- ↑ „CORINE Land Cover - Données et études statistiques (CORINE Land Cover - Date și studii statistice)” (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des Territoires. . Accesat în .
- ↑ „Evoluția comparativă a utilizării terenurilor în comuna Neyron pe hărți vechi” (în franceză). IGN. Accesat în .
- 1 2 3 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 131. ISBN 2-907656-27-9.
- 1 2 3 Dauzat, Albert; Rostaing, Charles (). Dictionnaire étymologique des noms de lieu en France (Dicționar etimologic al numelor de locuri din Franța) (în franceză). Paris: Librairie Guénégaud. p. 491. ISBN 2-85023-076-6.
- ↑ Fournier, Dominique. „Bion” (în franceză). Wikimanche. Accesat în .
- ↑ Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 157. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ Laurent, Théodore (). Essai historique sur Miribel, petite ville de l'ancienne province de Bresse (Eseu istoric despre Miribel, mic oraș din vechea provincie Bresse) (în franceză). Lyon: Laurent. p. 14.
- 1 2 Laurent, Théodore (). Essai historique sur Miribel, petite ville de l'ancienne province de Bresse (Eseu istoric despre Miribel, mic oraș din vechea provincie Bresse) (în franceză). Lyon: Laurent. p. 15.
- 1 2 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 132. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ Laurent, Théodore (). Essai historique sur Miribel, petite ville de l'ancienne province de Bresse (Eseu istoric despre Miribel, mic oraș din vechea provincie Bresse) (în franceză). Lyon: Laurent. p. 18-25.
- ↑ Laurent, Théodore (). Essai historique sur Miribel, petite ville de l'ancienne province de Bresse (Eseu istoric despre Miribel, mic oraș din vechea provincie Bresse) (în franceză). Lyon: Laurent. p. 135.
- ↑ Laurent, Théodore (). Essai historique sur Miribel, petite ville de l'ancienne province de Bresse (Eseu istoric despre Miribel, mic oraș din vechea provincie Bresse) (în franceză). Lyon: Laurent. p. 140.
- 1 2 3 4 5 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 150. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ Le Livre noir des crimes nazis dans l'Ain pendant l'Occupation (Cartea neagră a crimelor naziste din Ain în timpul Ocupației) (în franceză). Édition du Bastion. . p. 71. ISBN 2-7455-0303-0.
- ↑ „La justice contre l'Histoire (Justiția împotriva Istoriei)”. L'Express (în franceză). . Accesat în .
- ↑ Die, Jacques (). „Tramoyes - Inauguration de la stèle du Camp Didier (Tramoyes - Inaugurarea stelei de la Camp Didier)”. Voix de l'Ain (în franceză). Accesat în .
- 1 2 3 Vaubourg, Cédric; Vaubourg, Julie. „La batterie de Sermenaz et le secteur de Sermenaz (Bateria Sermenaz și sectorul Sermenaz)” (în franceză). Index de la fortification française 1874-1914. Accesat în .
- ↑ Basse, Martin; Basse, Jo (). Histoire de Caluire-et-Cuire (Istoria localității Caluire-et-Cuire) (în franceză). Lyon: Fot. p. 185.
- ↑ Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 133. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ „Marie Dauphin” (în franceză). Yad Vashem France. Accesat în .
- ↑ „Présentation du recensement de la population (Prezentarea recensământului populației)” (în franceză). Insee. iunie 2022. Accesat în .
- ↑ „Documentation complémentaire sur le recensement (Documentație suplimentară despre recensământ)” (în franceză). Insee. . Accesat în .
- ↑ „Des villages de Cassini aux communes d'aujourd'hui - Neyron (De la satele Cassini la comunele de astăzi - Neyron)” (în franceză). École des hautes études en sciences sociales. Accesat în .
- ↑ „Historique des populations de référence Recensements de la population 1968-2023 (Istoricul populațiilor de referință Recensămintele populației 1968-2023)” (în franceză). Institut national de la statistique et des études économiques. Accesat în .
- ↑ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2023 Neyron” (în franceză). INSEE. Accesat în .
- 1 2 „Redoutes de Neyron” (în franceză). Index de la fortification française 1874-1914. Accesat în .
- ↑ Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 150-152. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ „Fort de Vancia” (în franceză). PSS-ARCHI.EU. Accesat în .
- ↑ Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 152. ISBN 2-907656-27-9.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 136-142. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ Prieur, Benoît (). „L'église Saint-Didier et son mobilier classé (Biserica Saint-Didier și mobilierul său clasat)”. Bugey-Côtière (în franceză) (1207): 16.
- ↑ „Tableau : Nativité (La)” (în franceză). Ministère français de la Culture, base Palissy. Accesat în .
- ↑ „Croix : Christ en croix” (în franceză). Ministère français de la Culture, base Palissy. Accesat în .
- ↑ „Statue petite nature : Saint Jean-Baptiste” (în franceză). Ministère français de la Culture, base Palissy. Accesat în .
- ↑ „Statue petite nature : Saint Vincent” (în franceză). Ministère français de la Culture, base Palissy. Accesat în .
- ↑ „Statue petite nature : Saint Nicolas et trois enfants” (în franceză). Ministère français de la Culture, base Palissy. Accesat în .
- ↑ „Fiche cours d'eau - Le Vieux Rhône” (în franceză). Sandre. Accesat în .
- 1 2 Documentarul Milice, film noir de Alain Ferrari, mărturia lui Françoise Basch, 1997.
- ↑ Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 148. ISBN 2-907656-27-9.
- 1 2 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 154. ISBN 2-907656-27-9.
- ↑ „Jardin de la Tour de Sermenaz” (în franceză). Ministère français de la Culture, base Mérimée. Accesat în .
- 1 2 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 146. ISBN 2-907656-27-9.
- 1 2 3 4 Richesses touristiques et archéologiques du canton de Miribel : Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil (Bogății turistice și arheologice din cantonul Miribel: Miribel, Beynost, Neyron, Saint-Maurice-de-Beynost, Thil) (în franceză). . p. 145. ISBN 2-907656-27-9.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Neyron la Wikimedia Commons- „Neyron” (în franceză). Mairie de Neyron. Accesat în .
- „Neyron” (în franceză). Insee. Accesat în .
- „Des villages de Cassini aux communes d'aujourd'hui - Neyron (De la satele Cassini la comunele de astăzi - Neyron)” (în franceză). École des hautes études en sciences sociales. Accesat în .

