Neyron

Neyron
—  comună din Franța  —
Neyron (Franța) Poziția geografică în Franța
Coordonate: 45°48′53″N 4°55′56″E ({{PAGENAME}})45.814722222222; 4.9322222222222
Țară	Franța
Diviziune administrativă a Franței	Franța metropolitană
Regiune a Franței	Auvergne-Ron-Alpi
Departament al Franței	Ain
Arondisment	Arondismentul Bourg-en-Bresse
Guvernare
- maire de Neyron[*][[maire de Neyron |​]]	André Gadiolet[*]​ (noiembrie 2003)
Suprafață
- Total	5,36 km²
Altitudine	240 m.d.m.
Populație (2023)
- Total	2.421 locuitori
Cod poștal	01700
Prezență online
site oficial GeoNames OpenStreetMap relation ID
Poziția localității Neyron Poziția localității Neyron

Neyron este o comună franceză, situată în departamentul Ain, în regiunea Auvergne-Rhône-Alpes.

Străbătută de canalul Miribel, comuna găzduiește pe teritoriul său și o parte din Marele Parc Miribel-Jonage.

Comuna este cunoscută ca fiind locul în care, pe 10 ianuarie 1944, Hélène și Victor Basch au fost asasinați de Miliția Franceză din Lyon, condusă de Paul Touvier^⁠(d). Mai multe locuri din Neyron comemorează acest eveniment istoric: piața Victor-Basch din fața primăriei, viaductul Hélène-et-Victor-Basch și memorialul Hélène-et-Victor-Basch aflat pe drumul Barry — mutat acum în apropierea locului execuției, după ce monumentul a fost mutat în timpul construcției viaductului. De asemenea, comuna este locul de naștere al istoricului Marcel Ruby.

În 2008, foarte puțini locuitori trăiau și lucrau chiar în Neyron: dimpotrivă, aproape 70 % dintre persoanele active de 15 ani sau mai mult, care aveau un loc de muncă și locuiau în Neyron, lucrau în alt departament decât Ain, în special în Metropola Lyon.

Localizare

Situată în suburbiile Lyonului, comuna Neyron se află la 10 km de centrul orașului . Aceasta se marginește cu Marele Parc Miribel-Jonage.

În plus, comuna este mărginită la nord de podișul Dombes, iar la sud de canalul Miribel, care îi străbate teritoriul.

Comune limitrofe

Rillieux-la-Pape		Miribel
Rillieux-la-Pape
Rillieux-la-Pape	Vaulx-en-Velin

Relief și geologie

Suprafața comunei este de 536 de hectare, iar altitudinea sa variază între 165 de metri (zona Brotteaux, numită Brittiaux în patois-ul local, inclusă astăzi în Marele Parc Miribel-Jonage) și 314 metri (pe versantul zonei Côtière, în locul numit „Séveillant”, unde se afla una dintre cele două redute din Neyron).

Hidrografie

Canalul Miribel la Neyron, de-a lungul căruia trece linia ferată Lyon-Perrache–Geneva.

Fluviul Ron (prin canalul Miribel) străbate teritoriul comunei. Înainte de construcția podului Miribel în 1940, podul plutitor din Neyron reprezenta una dintre puținele modalități de a traversa rapid Ronul care separa satele din jur, aflate pe zona Côtière, de regiunea Lyonului. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la mijlocul secolului al XX-lea, comuna a avut o veritabilă vocație fluvială: existența portului pentru podul plutitor (Le Barriot), prezența unui dulgher naval și o activitate efectivă de căutare a aurului din aluviuni.

Un mic afluent al Ronului curge la Neyron de la nord la sud și se varsă în canalul Miribel pe teritoriul comunei: pârâul Molliet.

Marele Parc Miribel-Jonage cuprinde o serie de cursuri mici de apă care alimentează, în special, lacul Eaux Bleues.

Climă

Au fost realizate mai multe studii cu scopul de a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială a datelor și de perioada de referință. Astfel, în anul 2010, climatul comunei era de tip climat oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, ocuparea terenurilor etc.) și pe date ce acoperă perioada 1971–2000. În anul 2020, climatul predominant este clasificat Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger, pentru perioada 1988–2017, mai exact un climat temperat cu vară răcoroasă, fără sezon uscat. De altfel, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor Franței metropolitane, în care comuna este expusă unui climat semicontinental și se află în regiunea climatică „Bourgogne, valea Saônei”, caracterizată printr-o insolație bună (1 900 h/an), o vară caldă (18,5 °C), aer uscat primăvara și vara și vânturi slabe. În plus, aceasta este inclusă în zona H1c în temeiul reglementării de mediu 2020 privind construcțiile noi.

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 12,2 °C, cu o amplitudine termică anuală de 3,7 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 845 mm, cu 9 zile de precipitații în ianuarie și 6,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Bron la 9 km distanță, este de 13,0 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 820,8 mm.

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.

Urbanism

Tipologie

La 1 ianuarie 2025, Neyron este clasificată drept oraș mic, conform noii grile comunale de densitate în șapte trepte definite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Comuna face parte din unitatea urbană Lyon, o aglomerație interdepartamentală în cadrul căreia are statutul de comună suburbană. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Lyon, fiind o comună din coroana acesteia. Această zonă, care reunește 397 de comune, este inclusă în categoria zonelor cu 700 000 de locuitori sau mai mult (cu excepția Parisului).

Utilizarea terenurilor

Modul de utilizare a terenului în comună, așa cum reiese din baza de date europeană de acoperire biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcat de o pondere importantă a suprafețelor artificializate (46,9 % în 2018), în creștere față de 1990 (37,7 %). Repartizarea detaliată din 2018 este următoarea: terenuri arabile (28,3 %), zone urbanizate (26,3 %), zone agricole eterogene (13,6 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (12,1 %), păduri (9,2 %), spații verzi artificializate, neagricole (8,6 %), ape continentale(1,9 %). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).

Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Căi de comunicație și transporturi

Transport feroviar

Compania de Căi Ferate de la Lyon la Geneva a pus în funcțiune tronsonul de linie dintre Lyon și Ambérieu-en-Bugey, prin Miribel, la 23 iunie 1856; prin urmare, calea ferată trece prin Neyron încă din secolul al XIX-lea. Teritoriul comunal este traversat de linia Lyon-Perrache–Geneva.

Căi rutiere

Teritoriul comunal este traversat de mai multe drumuri departamentale. Centrul orașului este străbătut de RD 1084, fostul drum național RN 84 dintre Lyon și Geneva. La nord, pe podiș, în dreptul cartierului Sarrazin, trece RD 71, care leagă Rillieux-la-Pape de Tramoyes. Teritoriul comunei este traversat, de asemenea, de autostrada A46 pe viaductul Hélène-et-Victor-Basch, precum și de autostrada A42, a cărei ieșire nr. 4 deservește comuna.

Toponimie

Există puține certitudini cu privire la originea toponimului. Cu toate acestea, documente anterioare secolului al XVI-lea atestă grafia Neron: astfel, la moartea sfântului Desideriu (sfântul patron al satului, în jurul anului 608), numele localității este menționat sub forma Neron; de asemenea, forma Neyron apare atestată în 1380.

Ipoteza unei origini legate de Nero, împăratul roman din secolul I (perioadă în care regiunea era provincie romană), este cea reținută în mod curent (de surse nespecializate în toponimie), deși nu se bazează pe niciun argument convingător. În toponimia franceză nu există niciun nume de împărat roman folosit ca atare, adică fără un apelativ toponimic. În plus, doar Cezar (care nu a fost împărat) și Augustus au fost asociați cu apelative toponimice (de origine galică) bine identificate de specialiști, precum durum, dunum sau magus. Albert Dauzat și Charles Rostaing apropie denumirea Neyron de tipuri precum Néron (Eure-et-Loir, Norons în 771, Neiron în jurul anului 1125) și Noiron (Haute-Saône, Côte-d'Or, forme vechi: Neiro în 801, Neirun în 1147). Al doilea element, -on, reprezintă sufixul galo-roman -ŌNE de origine galică sau latină, care indică în general o prezență difuză (faună, floră, proprietate etc.). Primul element este numele propriu galic Nerius.

Există o etimologie legendară în jurul toponimului Neyron:

„În anul 197, împăratul Septimius Severus și consulul Claudius Albinus se aflau în război și se înfruntau pe podișul Rillieux. După o bătălie violentă, un tribun, zărind în depărtare un sat în flăcări, a murmurat: „Nero e cel care dă foc Romei”. În același moment, Claudius Albinus a întrebat: „Ce sat este cel care arde?”. Un scrib aflat de față a tras cam în grabă concluzia că tribunul îi răspunsese lui Claudius Albinus și că numele satului era „Nero”.”

Istorie

Antichitate

Înainte de cucerirea romană, teritoriul departamentului Ain era locuit de galii ambarri^⁠(d), al căror nume înseamnă „cei care trăiesc de o parte și de alta a Saône (Arar, Saône)”. Această terminologie se regăsește, de asemenea, în denumirea localității Ambérieux-en-Dombes, situată în amonte pe Ron, la nord-est de Neyron.

Evul Mediu

În Evul Mediu, comuna a făcut parte din Regatul Burgundiei până în anul 943. Ulterior și până în secolul al XII-lea, teritoriul actualei comune ar fi depins de comitatul de Mâcon, pentru ca în cele din urmă să fie integrat în domeniile casei de Chalon (centrată pe orașul actual Chalon-sur-Saône). În plus, văd că târgul actual, Neyron-le-Bas, părea să fie doar un cătun al localității Neyron-le-Haut de astăzi, numită pe atunci Saint-Didier-sur-Neyron. În ciuda lipsei de documente pe această temă, se pare că teritoriul comunei a trecut apoi sub autoritatea unei seniorii locale: senioria Miribel; din acest motiv, o parte din regiunea actuală Côtière, implicit și Miribel, făcea parte din Dombes. Or, căsătoria din 15 iulie 1218 dintre fiica seniorului de Baugé și Humbert al V-lea de Beaujeu a trecut regiunea Dombes în stăpânirea domeniului Beaujeu până în anul 1400. Partea de sud a regiunii Dombes (inclusiv zona actuală Côtière) aparținea, printre alții, seniorilor de Thoire și Villars (care dețineau proprietăți și în Bugey^⁠(d)). Terenurile lui Humbert al VII-lea de Thoire (printre care și teritoriul pe care se află comuna) au fost vândute în 1402 ducilor de Savoia, chiar dacă Tratatul de la Paris din 1355 pare să fi fost o primă etapă a acestei cedări.

Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea

Fragment dintr-o hartă din secolul al XVI-lea a regiunii Bresse^⁠(d) care indică Neyron sub denumirea „Nerou”.

Neyron a aparținut statelor Casei de Savoia până la Războiul Franco-Savoiar din 1600. La 17 ianuarie 1601, prin Tratatul de la Lyon, Henric al IV-lea anexează Bresse la Franța, iar Neyron devine definitiv o localitate franceză. La 21 iulie 1733, o decizie le acordă locuitorilor din Neyron teritoriile din vecinătate numite Les Brotteaux (respectiv o parte din actualul Mare Parc). Comuna fiind sub tutela marchizatului Miribel, decretele din noaptea de 4 spre 5 august 1789 au ca efect desființarea acesteia.

Secolele al XIX-lea și al XX-lea

În secolul al XIX-lea, din 1848 până în 1858, la Neyron are loc construirea canalului Miribel pe terenurile numite „Les Brotteaux”.

În secolul al XX-lea, activitatea de transport fluvial, una dintre ocupațiile principale ale satului, intră în declin la Neyron; posibilitatea de a folosi podurile plutitore de la Miribel, Crépieux sau Thil explică această tendință, accentuată ulterior de construirea podului din Miribel în 1940. De altfel, podul a fost finanțat în proporție de 66 % de Miribel, iar restul de Neyron, punând definitiv capăt utilizării podurilor plutitore în ambele localități.

Al Doilea Război Mondial

Imagine din Neyron (Neyron-le-Bas) la începutul secolului al XX-lea; în planul al doilea se observă canalul Miribel și, mai greu vizibilă, primăria construită între anii 1874 și 1875.

La Neyron, Hélène și Victor Basch au fost asasinați de Miliția franceză din Lyon, condusă de Paul Touvier^⁠(d), în ianuarie 1944. Pe locul exact al asasinatului a fost ridicat Memorialul Hélène-et-Victor-Basch. Monumentul a fost mutat ulterior sub viaductul Sermenaz. Pe trupul lui Victor Basch, milițienii au lăsat o foaie de hârtie fixată cu o piatră, pe care scria:

„Teroare contra teroare. Evreul plătește întotdeauna. Acest evreu plătește cu viața uciderea unui naționalist. Jos De Gaulle-Giraud^⁠(d). Trăiască Franța.”

—Comitetul Național Antitero, regiunea lyoneză

În acea seară, cei doi au fost arestați la domiciliul lor din Caluire-et-Cuire de un grup de milițieni, în prezența lui Paul Touvier (șeful regional al Miliției) și a locotenentului Moritz din Gestapo. Au fost duși apoi la Neyron, unde milițianul Lécussan l-a împușcat pe Victor Basch, iar milițianul Gonnet s-a ocupat de uciderea Hélènei Basch cu două focuri de pistol. Spre deosebire de executarea celor șapte evrei la cimitirul din Rillieux, această dublă crimă nu a fost luată în considerare la condamnarea lui Paul Touvier pentru complicitate la crime împotriva umanității. În 1954, trupurile Hélènei și ale lui Victor Basch au fost deshumate din cimitirul din Neyron și reînhumate la Necropola Națională La Doua din Villeurbanne. Mai multe locuri din Neyron le aduc un omagiu lui Victor și Hélènei (Ilona) Basch: pe lângă memorial, se numără Piața Victor-Basch (unde se află primăria) și viaductul Hélène-et-Victor-Basch de pe autostrada A46, care traversează teritoriul comunei.

Neyron depindea de Tabăra Didier cu baza la Mionnay, al IV-lea sector al Armatei Secrete din departamentul Rhône. Tabăra Didier a participat la luptele din 1 septembrie de la periferia orașului, în cadrul Bătăliei de la Meximieux, eveniment în urma căruia această localitate a fost decorată cu Medalia Rezistenței. Marcel Ruby, născut la Neyron, a fost luptător în Rezistență în cadrul Taberei Didier (la fel ca Maxime Sommeron, viitor primar din Neyron); el a fost grav rănit în timpul Bătăliei de la Meximieux.

Acest grup de maquisarzi a folosit bateria de la Sermenaz ca depozit de arme și muniții începând încă din 1943.

În 2011, Marie Dauphin (născută Debise), păstoriță, devine al cincisprezecelea Drept între popoare din departamentul Ain, distincție acordată pentru salvarea unor evrei la Neyron.

Populația și societatea

Date demografice

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.

În 2023, comuna număra 2421 locuitori, în scădere cu -4,19 % față de 2017 (Ain: +5,59 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).

Demografia în Neyron (Sursa : EHESS, INSEE)

An	1793	1821	1841	1856	1872	1886	1901	1921	1936	1962	1982	2006	2014	2023
Populație	426	552	565	539	575	547	586	532	640	951	1326	2278	2467	2421

Cultură și patrimoniu

Monumente și locuri remarcabile

Fortificații militare

Interiorul bateriei de la Sermenaz.

Bateria de la Sermenaz și cele două redute din Neyron sunt situate pe teritoriul comunei, la Sermenaz. Aceste trei monumente fac parte din a doua centură de fortificații a Lyonului și, mai ales, din sistemul Séré de Rivières.

Construită între anii 1878 și 1879, această fortificație militară era numită local „Bateria Gribeauval”. Subordonată fortului Vancia, ea era dotată cu șapte guri de foc înconjurate de un șanț de apărare peste care trecea un pod mobil, protejat la rândul său de două caponiere. Garnizoana acestui edificiu era formată din 75 de oameni adăpostiți într-o cazarmă protejată de un val de pământ în centrul fortificației. Un depozit de pulbere cu o capacitate de 26 t alimenta artileria. În apropierea acestui monument încă se mai pot vedea borne de proprietate militară.

Situate în cartierul Sermenaz, aceste două redute se remarca prin faptul că sunt realizate din terasamente de pământ, fără niciun fel de zidărie.

Monumente religioase

Biserica Saint-Didier

Biserica Saint-Didier.

Biserica romanică Saint-Didier, modificată în secolul al XIX-lea, se află pe teritoriul comunei, la Neyron-Le-Haut (sau Saint-Didier). O capelă ar fi existat încă din secolul al IV-lea pe amplasamentul actual al bisericii; aceasta ar fi fost parțial distrusă la începutul secolului al VI-lea, în timpul unei invazii burgunde. În anul 620, cortegiul cu rămășițele pământești ale sfântului Desideriu de Vienne trece prin Neyron și traversează Ronul prin portul Barriot[a 10] (echivalentul local din Neyron al portului Riotte din Thil). În cinstea sa este construită o nouă biserică, distrusă din nou în 675. Edificiul actual (reorganizat ulterior) ar data din secolul al X-lea.

În mod clasic, biserica este construită după un plan în cruce greacă, adică transeptul și nava au aceeași lungime. Aceasta din urmă este acoperită de un „plafon plat din lemn”, ceea ce mărturisește deopotrivă influențe bizantine și de artă creștină timpurie. În exterior se află o statuie din metal a Fecioarei Maria, de aproximativ 2 m; în trecut, aceasta era atașată pe fațada bisericii.

Comuna nu include niciun monument istoric (baza Mérimée), dar numără cinci obiecte clasate ca monumente istorice (baza Palissy), toate cinci fiind păstrate în biserica Saint-Didier:

• un tablou care înfățișează Nașterea Domnului;
• un crucifix din lemn;
• trei statui care îi reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Nicolae și, respectiv, pe Sfântul Vincențiu cu trei copii.

Monumente civile

Omagii aduse Hélènei și lui Victor Basch

Memorialul Hélène-et-Victor-Basch.

Viaductul Hélène-et-Victor-Basch din Neyron.

Viaductul Hélène-et-Victor-Basch trece prin Neyron; în imediata apropiere se află Memorialul Hélène-et-Victor-Basch, ridicat pe locul executării lui Victor Basch. În plus, piața primăriei se numește „Piața Victor-Basch”.

Numit inițial viaductul Sermenaz, acest pod (rebotezat viaductul Hélène-et-Victor-Basch în 1997), construit între anii 1985 și 1986, este traversat de autostrada A46. El permite depășirea fostului drum național 84, a căii ferate Lyon – Geneva, a canalului Miribel și a Ronului Vechi (fostul curs al Ronului din Marele Parc Miribel-Jonage, dinainte de construirea canalelor Miribel și Jonage în secolul al XIX-lea), făcând astfel legătura cu teritoriul comunei Vaulx-en-Velin.

Memorialul este situat pe locul exact al executării Hélènei și a lui Victor Basch (împușcați de milițienii Gonnet și, respectiv, Lécussan). A fost construit în anii 1950ă; documentarul Milice, film noir folosește cadre cu acest memorial în introducerea secvenței dedicate Hélènei și lui Victor Basch.

Turnul din Sermenaz

Turnul din Sermenaz este un edificiu construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, conceput ca turn de observație. Are o înălțime de 25 m, iar platforma sa este accesibilă pe o scară de lemn în spirală. Grădina care îl înconjoară este preinventariată în Inventarul General al Patrimoniului Cultural. Se află în apropierea Castelului Sermenaz.

Monumente ale eroilor

În Neyron se află două monumente ale eroilor: primul este situat în cimitir (aflat în imediata apropiere a bisericii Saint-Didier, în Neyron-le-Haut); doi soldați din Neyron căzuți în Primul Război Mondial sunt înhumați în interiorul acestuia (Philibert Gandit și Legond). Al doilea monument se află în Piața Maxime-Sommeron, în fața primăriei, și a fost finanțat prin subscripție publică: construcția a fost inaugurată la 13 mai 1923, în prezența prefectului departamentului Ain, Gondoin, și a primarului din Neyron, Louis Barret.

Primăria

Primăria din Neyron a fost construită între anii 1874 și 1875, în timpul mandatului primarului Durand, după planurile arhitectului Richard din Lyon (cu sediul pe strada Constantine). Clădirea a adăpostit inițial școala satului, înlocuind în această funcție vechea școală aflată pe strada Bisericii (rue de l'Église) din Neyron-le-Haut.

Stâlpii podului plutitor

Cei doi stâlpi ai podului plutitor de pe canalul Miribel (construit în 1848) sunt încă vizibili; podul plutitor era un bac legat de cei doi stâlpi printr-un cablu. Avariată în 1937, această instalație a devenit inutilă odată cu construirea podului din Miribel în 1940. Acesta din urmă a fost realizat în principal datorită finanțării furnizate de Société Lyonnaise des Forces Motrices du Rhône. Suma rămasă a fost împărțită între comunele Miribel și Neyron în proporție de două treimi, respectiv o treime.

Turnul din Sermenaz.

Pod plutitor la Miribel sau Neyron, în 1910.

Stâlpul sudic al podului plutitor din Neyron, în Marele Parc.

Stâlpul nordic al podului plutitor din Neyron, pe drumul podului plutitor.

Drumul Podului plutitor, în Neyron.

Vezi și

• Lista comunelor din Ain

Legături externe

• Materiale media legate de Neyron la Wikimedia Commons
• „Neyron” (în franceză). Mairie de Neyron. Accesat în 31 august 2026. 
• „Neyron” (în franceză). Insee. Accesat în 31 august 2026. 
• „Des villages de Cassini aux communes d'aujourd'hui - Neyron (De la satele Cassini la comunele de astăzi - Neyron)” (în franceză). École des hautes études en sciences sociales. Accesat în 31 august 2026.