Necroză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principalele modificări structurale pe care le suferă celulele în cazul necrozei și al apoptozei

Necroza (din greacă veche: νέκρωσις, nékrōsis, „moarte”) este moartea unei celule din cadrul unui țesut viu, în urma unui proces de autoliză.[1] Necroza poate fi indusă ca urmare a unor factori externi, precum este o infecție, un traumatism sau prezența unor toxine, care duc la digestia neregulată a componentelor celulare. În contrast, apoptoza este un proces fiziologic de moarte celulară programată, cu efecte benefice asupra organismului, iar necroza nu este benefică și aproape de fiecare date poate fi fatală.[2]

Moartea celulară cauzată de necroză diferă de moartea celulară programată prin faptul că are loc pierderea integrității membranei celulare și o eliberare masivă și necontrolată a produșilor de moarte celulară în spațiul extracelular.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Proskuryakov SY, Konoplyannikov AG, Gabai VL (). „Necrosis: a specific form of programmed cell death?”. Exp. Cell Res. 283 (1): 1–16. doi:10.1016/S0014-4827(02)00027-7. PMID 12565815. 
  2. ^ Kasper DL, Zaleznik DF (). „Gas gangrene, antibiotic associated colitis, and other Clostridial infections”. În Stone RM. Harrison's principles of internal medicine self-assessment and board review (ed. 15th). New York: McGraw-Hill, Medical Pub. Division. pp. 922–927. ISBN 978-0071386784.