Sari la conținut

Neauphle-le-Vieux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Neauphle-le-Vieux
—  comună din Franța  —

Stemă
Stemă
Map
Neauphle-le-Vieux (Franța)
Poziția geografică în Franța
Coordonate: 48°48′57″N 1°51′47″E ({{PAGENAME}}) / 48.815833333333°N 1.8630555555556°E48.815833333333; 1.8630555555556
Țară Franța
ArondismentArondismentul Rambouillet
Canton francez (înainte de 2015)Cantonul Montfort-l'Amaury
Diviziune administrativă a FranțeiFranța metropolitană
Regiune a Franței Île-de-France
Departament al Franței Yvelines
Guvernare
 - maire de Neauphle-le-Vieux[*][[maire de Neauphle-le-Vieux |​]]Denise Planchon[*][[Denise Planchon (politiciană franceză)|​]][1][2] ()
Suprafață[3]
 - Total7,52 km²
Altitudine[4]79 m.d.m.
Populație (2023)
 - Total937 locuitori
Cod poștal78640[5]
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation ID Modificați la Wikidata
Poziția localității Neauphle-le-Vieux
Poziția localității Neauphle-le-Vieux
Poziția localității Neauphle-le-Vieux
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Neauphle-le-Vieux este o comună franceză situată în departamentul Yvelines, în regiunea Île-de-France.

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Map
Poziția comunei

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Comuna Neauphle-le-Vieux este situată în centrul departamentului Yvelines, la aproximativ douăzeci de kilometri vest de Versailles, reședința departamentului, și la aproximativ douăzeci de kilometri nord de subprefectura Rambouillet.

Comuna se află în câmpia Montfort-l'Amaury, o mică regiune naturală modelată de râul Mauldre[6] și afluenții săi, care extinde spre vest câmpia Versailles. Aceasta marchează începutul cursului inferior al râului Mauldre.

Comune limitrofe

[modificare | modificare sursă]
Beynes
Vicq Villiers-Saint-Frédéric
Méré Le Tremblay-sur-Mauldre
Bazoches-sur-Guyonne
Mareil-le-Guyon		 Jouars-Pontchartrain

Hidrografie

[modificare | modificare sursă]

Comuna Neauphle-le-Vieux se află în valea râului Mauldre, pe malul stâng al acestuia, la confluența râului cu cei doi afluenți principali de pe malul stâng, Guyonne[7] și Lieutel[8], situată în nord-estul câmpiei Montfort-l'Amaury.

Comuna Neauphle-le-Vieux este una dintre cele douăsprezece comune incluse în planul de prevenire a riscurilor de inundație (PPRI) al bazinului râului Mauldre. Râul Mauldre și afluenții săi sunt susceptibili la viituri rapide, de tip torențial[9].

Transporturi și căi de comunicație

[modificare | modificare sursă]

Rețeaua rutieră

[modificare | modificare sursă]

Comunicarea este asigurată prin mai multe drumuri departamentale: RD 11, RD 42 și RD 34, care se intersectează în centrul comunei, precum și RD 912, care traversează partea de sud a comunei. De asemenea, drumul național RN 12 străbate teritoriul comunei în partea de sud-vest.

Transport feroviar

[modificare | modificare sursă]

Linia Saint-Cyr - Surdon traversează teritoriul comunei. Cea mai apropiată gară este gara Villiers - Neauphle - Pontchartrain, situată la 1,3 km de comună.

Climă

[modificare | modificare sursă]

În 2010, clima comunei era de tip oceanic al câmpiilor din Centru și de Nord, conform unui studiu a CNRS care se baza pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000[10]. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană în care comuna este expusă la un climat oceanic și se încadrează în regiunea climatică sud-vestică a bazinului parizian, caracterizată prin precipitații scăzute, în special în primăvară (120 până la 150 mm) și o iarnă rece (3,5 °C)[11].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 10,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,5 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 660 mm, cu 10,4 zile de precipitații în ianuarie și 7,8 zile în iulie[10]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Maule la 11 km distanță în linie dreaptă[12], este de 11,8 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 677,0 mm[13][14].

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[15].

Urbanism

[modificare | modificare sursă]

Tipologie

[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 2024, Neauphle-le-Vieux este clasificată ca zonă periurbană, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][16][17][18] în 2022. Aceasta aparține unității urbane a Parisului[n 2], o aglomerație inter-departamentală care cuprinde 407 comune, dintre care face parte ca o comună din suburbii[n 3][19][20]. În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie[n 4][20], această zonă reunind 1.929 de comune[21][22].

Utilizarea terenului

[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei era compus, în 2017, din 89,27 % spații agricole, forestiere și naturale, 2,97 % spații deschise artificializate și 7,76 % spații construite artificializate[23].

Toponimie

[modificare | modificare sursă]

Numele localității este atestat sub următoarele forme: Nielfa în anul 990[24]; Nielfa în 1077[25]; Nealpha Veteres în secolul al XIII-lea[26]; Nealpha Vetus[26], Neapha Vetus, Neaufla Vetus în 1351[27]; Neaufle l'Evieux[28].

Numele Neauphle provine dintr-un compus germanic care înseamnă „templu nou”. Determinantul suplimentar Le-Vieux (latinizat în Vetus sau Veteres) apare încă din Evul Mediu.

Grafia cu influență elenizantă, cu ph, permite distingerea localităților Neauphle-le-Château și Neauphle-le-Vieux din Île-de-France de Neaufle din departamentul vecin Eure.

Omofonie cu numeroasele Neauphle, Neaufles, Neauphe, Neaufle și Niafles, comune în nordul Franței, ceea ce sugerează o origine mai precisă din vechiul francic inferior.

Istorie

[modificare | modificare sursă]
Monumentul eroilor.

Săpăturile arheologice efectuate de INRAP între decembrie 2007 și aprilie 2008, în domeniul Ardillière, atestă prezența umană pe acest sit încă din perioada Neoliticului și, ulterior, o ocupare în epoca galică, evidențiată prin descoperirea unei ferme.

În secolul al VIII-lea, Neauphle a fost un priorat al abației Saint-Liphard din Meung-sur-Loire, așa cum menționează o carte emisă de Hugues Capet în anul 990[29]. Această abație, aflată în declin, și-a pierdut prioratele atunci când a devenit o colegială la sfârșitul secolului al XI-lea.

Ulterior, în anul 1078, Filip I a fondat abația Saint-Pierre din Neauphle-le-Vieux[30].

În anul 1174, abația deținea bisericile din Cressay și Saint-Aubin (Neauphle-le-Vieux), Auteuil, Goupillières, Bazemont, Jouars, Maurepas, Saulx-Marchais, Villennes, Médan, Flacourt, dreptul de utilizare a pădurii Yveline, terenul de la Pontel, morile Toussac, Bicherel, Robert pe râul Mauldre și afluenții săi, terenuri în Neauphle-le-Vieux, Boissy-sans-Avoir, Jumeauville, terenuri în Crespières, vii la Villennes, Médan și Méré[29].

În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, donațiile au venit din abundență în favoarea mănăstirii, până la Războiul de 100 de Ani, din partea seniorilor din Montfort-l'Amaury, Poissy, Aulnay-sur-Mauldre, Villette, Saulx-Marchais, Élancourt, Auteuil, Mezelan, Binanville și altele.

Regele Ludovic al IX-lea a onorat mănăstirea pe 9 martie 1266. Eleonora de Aquitania, regina Angliei, a locuit acolo pe 16 iulie 1289. Filip cel Frumos a stat acolo împreună cu regina în zilele de 6, 7 și 14 iulie, precum și pe 2 octombrie 1301.

Abația a existat până în anul 1737, când a fost desființată din cauza lipsei resurselor financiare și a numărului redus de călugări.

Din vechea abație medievală nu mai rămân decât două săli subterane din secolul al XII-lea, o parte a bisericii și un hambar care dă spre curtea fermei.

Casa abatelui actuală datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Populația și societatea

[modificare | modificare sursă]

Date demografice

[modificare | modificare sursă]

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[31][32].

În 2022, comuna număra 924 locuitori[n 5], în scădere cu -3,04 % față de 2016 (Yvelines: +2,72 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Neauphle-le-Vieux (Sursa : EHESS[33], INSEE[34][35][36])
An 17931821184118561876188619011921193619621982200620142022
Populație 487567486515435441506443551511549693961924

Cultură locală și patrimoniu

[modificare | modificare sursă]
Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Nicolas.
Castelul

Locuri și monumente

[modificare | modificare sursă]
  • Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Nicolas, în stil romanic târziu, este ceea ce rămâne din vechea Abație din Neauphle-le-Vieux, care datează din secolele al XI-lea, al XII-lea și sfârșitul secolului al XVII-lea.
  • Bazine publice de spălat (secolul al XIX-lea), situate pe cursul râului Lieutel, în sat și la Cressay.
  • Castelul din Neauphle-le-Vieux (centrul ecvestru des Fauvettes), datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
  • Columbarul Saint-Aubin (secolul al XVI-lea).
  • O pivniță medievală[37] (probabil din secolul al XII-lea) descoperită întâmplător în 1980, în urma unei alunecări de teren provocate de lucrări de canalizare (rețeaua de canalizare publică). Aceasta este situată aproximativ sub piața Sully, accesul fiind posibil printr-o scară de piatră în domeniul des Fauvettes. Riscurile de prăbușire interzic vizitarea acesteia.

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  • Patrick Schulmann (1949-2002), regizor de cinema francez, a locuit în Neauphle-le-Vieux.
  • Magali de Vendeuil (1926-2009), actriță franceză, este înmormântată în cimitirul comunal.
  • Robert Lamoureux (1920-2011), actor, umorist, autor dramatic, regizor, poet, textier și scenarist francez, este înmormântat în cimitirul comunal.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. ↑ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  3. ↑ Într-o aglomerație multicomunală, o comună este considerată suburbie atunci când nu este oraș-centru, adică atunci când populația sa este mai mică de 50% din populația aglomerației sau a celei mai populate comune. Unitatea urbană a Parisului include un oraș-centru și 406 comune suburbane.
  4. ↑ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  5. ↑ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2025, înregistrată în anul 2022, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2024, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2022.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ https://www.data.gouv.fr/fr/datasets/5c34c4d1634f4173183a64f1/. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ↑ Ministry of the Interior. „French National Directory of Representatives”. Wikidata Q3456281. Accesat în .
  3. ↑ „répertoire géographique des communes”. Institutul Geografic Național (Franța). Wikidata Q20894925. Accesat în .
  4. ↑ „Geofla® Communes”. . Wikidata Q133878296.
  5. ↑ „Base officielle des codes postaux”. La Poste. . Wikidata Q66049091.
  6. ↑ fr Mauldre - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 27/01/2025)
  7. ↑ fr Guyonne - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 27/01/2025)
  8. ↑ fr Lieutel - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 27/01/2025)
  9. ↑ „Notice de présentation du Plan de prévention des risques d'inondation de la vallée de la Mauldre” (PDF). Préfecture des Yvelines (în franceză). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  10. 1 2 Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în .
  11. ↑ fr Zonarea climatică în Franța continentală.  (accesat la 08/05/2024)
  12. ↑ fr Distanța în linie dreaptă între Neauphle-le-Vieux și Maule  (accesat la 27/01/2025)
  13. ↑ fr Stația Météo-France Maule - fișă climatologică - perioada 1991-2020  (accesat la 29/09/2024)
  14. ↑ fr Stația Météo-France Maule - fișă de metadate  (accesat la 29/09/2024)
  15. ↑ fr Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs  (accesat la 08/05/2024)
  16. ↑ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în .
  17. ↑ fr Comună urbană – definiție  (accesat la 08/05/2024)
  18. ↑ fr Înțelegerea grilei de densitate  (accesat la 08/05/2024)
  19. ↑ fr Unități urbane 2020 - Paris  (accesat la 30/09/2024)
  20. 1 2 fr Metadatele comunei Neauphle-le-Vieux  (accesat la 27/01/2025)
  21. ↑ fr Zona metropolitană a orașelor 2020 - Paris  (accesat la 29/09/2024)
  22. ↑ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în .
  23. ↑ fr Utilizarea terenurilor în 2017 (comparativ cu 2012)  (accesat la 27/01/2025)
  24. ↑ Brame, Henri (). „Historique de l'abbaye de St Pierre de Neauphle-le-Vieux”. Revue Mabillon (în franceză). 21: 121.
  25. ↑ Mulon, Marianne (). Noms de lieux d'Île-de-France (în franceză). Paris: Christine Bonneton. ISBN 978-2-86253-220-2.
  26. 1 2 Cocheris, Hippolyte (). Dictionnaire des anciens noms des communes du département de Seine-et-Oise : précédé d'une notice sur l'origine des noms de lieux de l'arrondissement de Corbeil (în franceză). Versailles: Cerf et fils.
  27. ↑ Longnon, Auguste (). Pouillés de la province de Sens (în franceză). Paris: Imprimerie Nationale. pp. 159, 161, 210, 211. ISBN 978-2-87754-608-9.
  28. ↑ Piganiol de La Force, Jean-Aimar (). Nouveau voyage de France (în franceză). 1. Paris. p. 178.
  29. 1 2 Brame, Henri (). „Historique de l'abbaye de Saint-Pierre de Neauphle-le-Vieux”. Revue Mabillon. 2 (în franceză) (46): 121–125.
  30. ↑ Merlet, René (). „Fondation de l'abbaye de Neauphle-le-Vieux, au diocèse de Chartres, en l'année 1078”. Bibliothèque de l'École des Chartes (în franceză). 52: 578–586. Accesat în .
  31. ↑ fr Prezentarea recensământului populației  (accesat la 09/05/2024)
  32. ↑ fr Documentație suplimentară privind recensământul  (accesat la 09/05/2024)
  33. ↑ fr Neauphle-le-Vieux pe pagina de internet Ldh/EHESS/Cassini  (accesat la 27/01/2025)
  34. ↑ fr Populații legale 2006 Neauphle-le-Vieux (78443)  (accesat la 27/01/2025)
  35. ↑ fr Populații legale 2014 Neauphle-le-Vieux (78443)  (accesat la 27/01/2025)
  36. ↑ fr Populații legale 2022 Neauphle-le-Vieux (78443)  (accesat la 27/01/2025)
  37. ↑ fr Médiathèque de l'architecture et du patrimoine - Cave  (accesat la 27/01/2025)

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Le patrimoine des communes des Yvelines, tome 2 (în franceză). Paris: Éditions Flohic. . pp. 604–606. 
  • Brame, Henri. „Historique de l'abbaye de Saint-Pierre de Neauphle-le-Vieux”. Revue Mabillon (în franceză). 
  • Hadrot, Marie-Huguette (). „Le château de Neauphle-le-Vieux”. Histoire et archéologie d'Yvelines (în franceză) (6): 11–18. 
  • Hadrot, Marie-Huguette (). „L'abbaye de Neauphle-le-Vieux”. Histoire et archéologie d'Yvelines (în franceză) (6): 19–24. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Neauphle-le-Vieux&oldid=17962204