Sari la conținut

Nannospalax ehrenbergi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nannospalax ehrenbergi
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Familie: Spalacidae
Gen: Nannospalax
Specie: N. ehrenbergi
Nume binomial
Nannospalax ehrenbergi
(Nehring⁠(d), 1898)
Sinonime

Spalax ehrenbergi
Nannospalax carmeli (Nevo⁠(d), Ivanitskaya și Bailes, 2001)
Nannospalax galili (Nevo, Ivanitskaya și Bailes, 2001)
Nannospalax golani (Nevo, Ivanitskaya și Bailes, 2001)
Nannospalax judaei (Nevo, Ivanitskaya și Bailes, 2001)

Modifică text Consultați documentația formatului

Nannospalax ehrenbergi este o specie de rozătoare din familia orbeților, Spalacidae.[2][3]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]

A fost în trecut clasificată în genul Spalax, dar dovezi filogenetice mai recente susțin idea că aceasta și alte două specii ar aparține genului Nannospalax. Dintre cele trei specii din Nannospalax, N. ehrenbergi este singura care aparține totodată subgenului Nannospalax (cu condiția ca potențialele specii din cadrul taxonului N. ehrenbergi să nu fie considerate specii în toată regula).[4]

Numele speciei, ehrenbergi, este dat în cinstea naturalistului german Christian Gottfried Ehrenberg, care a întreprins cercetări semnificative de-a lungul Orientului Mijlociu în secolul al XIX-lea[5]

Specii criptice posibile

[modificare | modificare sursă]

Studii citogenetice au arătat că s-ar putea ca N. ehrenbergi din Israel să fie de fapt un complex de specii⁠(en)[traduceți] ce conține mai multe specii criptice⁠(en)[traduceți] cu numerele cromozomiale⁠(en)[traduceți] 2n=52, 2n=54, 2n=58 și 2n=60. Aproape de „granița” nișei fiecărei subspecii există împerechere între indivizi de diferite subspecii sau cu număr cromozomial 2n diferit. Nașterea de urmași fertili lasă de înțeles că speciația subspeciei nu a fost finalizată.[6]

În 2001, patru noi specii din genul Nannospalax (pe atunci clasificate în Spalax) endemice în regiuni geografice din Israel, Palestina și Înălțimile Golan au fost descrise be baza divergenței cromozomiale de către o echipă de cercetători condusă de Eviatar Nevo⁠(en)[traduceți]. Acestea erau:[7]

Cu toate că ITIS și Mammal Species of the World încă recunosc aceste specii, American Society of Mammalogists⁠(en)[traduceți] și Lista roșie a IUCN le grupează în prezent în N. ehrenbergi din cauza incertitudinii taxonomice, cum ar fi lipsa dovezilor genetice convingătoare în sensul speciației și faptul că localitatea tip a ehrenbergi însăși probabil cade în limitele arealului uneia dintre aceste specii.[1][8][9]

Descriere

[modificare | modificare sursă]

N. ehrenbergi cântărește 100–200 de grame. Are blană cenușie deschis și patru dinți ascuțiți, doi dinți mari în maxilarul superior și doi dinți mai mici în maxilarul inferior. Are o speranță de viață de până la 20 de ani și este notabilă pentru adaptabilitatea la lipsa severă de oxigen. În Israel, orbetele este un dăunător agricol major. Sapă tuneluri lungi cu adâncimea de până la 80 de centimetri și stochează cepe și tuberculi în camerele subterane.[10] Excepționalele strategii de adaptare ecologică ale orbeților pot fi văzute în morfologia diferită a limbilor lor, după cum se poate observa la papilele gustative. Papilele gustative diferă între indivizii dintr-o specie pentru a se adapta la diferitele regiuni de mediu cu caracteristici ale solului și tipuri de hrană care variază.[11]

Răspândire și habitat

[modificare | modificare sursă]
Movile de sol făcute de N. ehrenbergi pe un ogor din Pardes Hana-Karkur⁠(en)[traduceți], Israel

N. ehrenbergi se găsește în Libia, Egipt, Irak, Turcia și Levant (Israel, Siria, Palestina, Iordania și Liban).[1][3] Habitatul natural al orbetelui este vegetația arbustivă de tip mediteraneean, iar acesta este amenințat de pierderea de habitat.[1]

Utilizare în cercetare

[modificare | modificare sursă]

Potrivit cercetătorilor israelieni de la Universitatea din Haifa⁠(en)[traduceți], N. ehrenbergi este un animal de laborator important pentru cercetarea cancerului datorită rezistențe aparente a orbetelui la această boală.[10] În cadrul unui studiu din 2013, au fost consemnate date despre rezistența speciei N. ehrenbergi la cancer:[12]

  • Nu a fost niciodată remarcată o tumoare spontană la orbete, pe baza observării a mii de indivizi pe o perioadă de o jumătate de secol.[12]
  • Inducerea cancerului cu carcinogene chimice care au dus la 100 % dintre tumorile așteptate la șoareci și șobolani după 2 luni, respectiv până la 6 luni, indică o extraordinară rezistență la cancer pentru Spalax: numai 2 dintre cele 12 animale, și bătrâne pe deasupra (>10 ani; Spalax poate trăi ~>20 ani; 5 ani mai mult decât ruda sa evolutivă, șobolanul), au dezvoltat tumoarea așteptată cu unul dintre carcinogene și numai după 18 luni, respectiv 30 de luni.[12]
  • Celulele (fibroblaste) de Nannospalax, și numai celulele de Nannospalax, atunci când sunt crescute în co-cultură cu celule canceroase de la specii diferite, inclusiv o gamă largă de celule canceroase umane, ucid celulele canceroase. Acest lucru este adevărat și atunci când celulele canceroase sunt „hrănite” cu mediul în care au crescut celulele de Nannospalax. Identificarea substanței/substanțelor secretate de fibroblastele de Nannospalax și a componentei de pe membrana celulelor canceroase cu care interacționează acestea, care duc la moartea celulelor canceroase, ar putea deschide o posibilitate de a găsi un tratament general pentru cancer.[12]

Rezistența la cancer a fost remarcată și la două foste specii (N. judaei și N. golani), care în prezent sunt unite cu această specie.[13] În 2014 a avut loc secvențierea genomului lui N. galili.[14]

Studii asupra creșterii in vitro a fibroblastelor de N. judaei și N. golani au arătat că procesul necrozei înlocuiește rolul apoptozei sistematice folosite în mod normal în majoritatea organismelor. Condițiile de lipsă generală de oxigen, precum cele comune în galeriile orbeților, de obicei le face pe celule să treacă prin apoptoză. Un studiu a arătat că, ca adaptare la o tendință mai ridicată de moarte celulară, orbeților le-a survenit în urma evoluției o mutație în proteina supresor tumoral⁠(en)[traduceți] p53, folosită și la oameni, pentru a împiedica celulele să treacă prin apoptoză.[15] Pacienții umani cu cancer au mutații similare, și s-a presupus că orbeții ar fi mai predispuși la cancer din cauza faptului că celulele lor nu pot trece prin apoptoză. Totuși, după o durată de timp specifică (pe durata a 3 zile potrivit unui studiu), celulele orbeților eliberează interferon-beta⁠(en)[traduceți] (pe care sistemul imunitar în mod normal îl folosește pentru a contracara virusuri) ca răspuns la înmulțirea excesivă a celulelor cauzată de suprimarea apoptozei. În acest caz, interferonul-beta determină celulele să treacă prin necroză, iar acest mecanism ucide și celulele canceroase ale orbeților. Datorită mecanismelor de suprimare a tumorilor precum acesta, orbeții și alte spalacide sunt rezistente la cancer.[16][17][18]

Implicarea interferonului în așa-numita moarte celulară concertată a celulelor de Spalax prin necroză a fost disputată pe larg.[16] Au fost ridicate întrebări serioase privitoare la metodologia inconsistentă folosită care a dus la această speculație.

Observarea pământului dislocat de orbeții care sapă îi poate ajuta pe arheologi să decidă unde să sape, fiindcă acesta conține adeseori artefacte mici precum cioburi de ceramică⁠(en)[traduceți].[19][20]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 4 Lövy, M. & Gazzard, A. „Nannospalax ehrenbergi”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Accesat pe 1 ianuarie 2024.
  2. ↑ Musser, G. G. și Carleton, M. D. 2005. „Superfamily Muroidea”. Pp. 894–1531 în Mammal Species of the World a Taxonomic and Geographic Reference. D. E. Wilson și D. M. Reeder eds. Johns Hopkins University Press, Baltimore
  3. 1 2 „ASM Mammal Diversity Database”. www.mammaldiversity.org. Accesat în .
  4. ↑ Kryštufek, Boris; Ivanitskaya, Elena; Arslan, Atilla; Arslan, Emine; Bužan, Elena V. (). „Evolutionary history of mole rats (genus Nannospalax) inferred from mitochondrial cytochrome b sequence”. Biological Journal of the Linnean Society. 105 (2): 446–455. doi:10.1111/j.1095-8312.2011.01795.x. ISSN 0024-4066.
  5. ↑ Beolens, Bo (). The Eponym Dictionary of Mammals. Johns Hopkins University Press. doi:10.1353/book.3355. ISBN 978-0-8018-9533-3.
  6. ↑ Sözen, M et al., Some karyological records and a new chromosomal form for Spalax (Mammalia: Rodentia) in Turkey. Folia Zool. – 55(3): 247–256 (2006)
  7. ↑ Nevo, Eviatar; Biologe, Israel (). Adaptive radiation of blind subterranean mole rats: naming and revisiting the four sibling species of the Spalax ehrenbergi superspecies in Israel: Spalax galili (2n=52), S. golani (2n=54), S. carmeli (2n=58) and S. judaei (2n=60). Backhuys. ISBN 90-5782-086-2. OCLC 634626236.
  8. ↑ „Explore the Database”. www.mammaldiversity.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. ↑ Arslan, Atilla; Kryštufek, Boris; Matur, Ferhat; Zima, Jan (). „Review of chromosome races in blind mole rats (Spalax and Nannospalax)”. Folia Zoologica. 65 (4): 249–301. doi:10.25225/fozo.v65.i4.a1.2016. ISSN 0139-7893.
  10. 1 2 "Better check that mole: Has an Israeli biologist found the key to curing cancer?" Haaretz
  11. ↑ Kilinic, M.; Erdogan, S.; Ketani, S.; Ketani, M. A. (). „Morphological Study by Scanning Electron Microscopy of the Lingual Papillae in the Middle East Blind Mole Rat (Spalax ehrenbergi, Nehring, 1898)”. Journal of Veterinary Medicine. 39: 509–515.
  12. 1 2 3 4 Manov, Irena; Hirsh, Mark; Iancu, Theodore C.; Malik, Assaf; Sotnichenko, Nick; Band, Mark; Avivi, Aaron; Shams, Imad (). „Pronounced cancer resistance in a subterranean rodent, the blind mole-rat, Spalax: in vivo and in vitroevidence”. BMC Biology. 11 (1): 91. doi:10.1186/1741-7007-11-91 Accesibil gratuit. ISSN 1741-7007. PMC 3750378 Accesibil gratuit. PMID 23937926.
  13. ↑ Cormier, Zoe (). „Blind mole rats may hold key to cancer”Necesită abonament cu plată. Nature. doi:10.1038/nature.2012.11741. Accesat în .
  14. ↑ Fang, Xiaodong; Nevo, Eviatar; Han, Lijuan; Levanon, Erez Y.; Zhao, Jing; Avivi, Aaron; Larkin, Denis; Jiang, Xuanting; Feranchuk, Sergey (). „Genome-wide adaptive complexes to underground stresses in blind mole rats Spalax”. Nature Communications (în engleză). 5. doi:10.1038/ncomms4966 Accesibil gratuit. ISSN 2041-1723. PMID 24892994.
  15. ↑ Avivi, A; Ashur-Fabian, O; Joel, A; Trakhtenbrot, L; Adamsky, K; Goldstein, I; Amariglio, N; Rechavi, G; Nevo, E (). „P53 in blind subterranean mole rats – loss-of-function versus gain-of-function activities on newly cloned Spalax target genes”. Oncogene. 26 (17): 2507–2512. doi:10.1038/sj.onc.1210045. PMID 17043642.
  16. 1 2 Saey, Tina Hesman (). „Cancer cells self-destruct in blind mole rats”. Science News⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  17. ↑ Gorbunova, V.; Hine, C.; Tian, X.; Ablaeva, J.; Gudkov, A. V.; Nevo, E.; Seluanov, A. (). „Cancer resistance in the blind mole rat is mediated by concerted necrotic cell death mechanism”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 109 (47): 19392–6. Bibcode:2012PNAS..10919392G. doi:10.1073/pnas.1217211109 Accesibil gratuit. PMC 3511137 Accesibil gratuit. PMID 23129611. Retrieved 27 November 2012
  18. ↑ Shams, Imad; Manov, Irena; Malik, Assaf; Band, Mark; Avivi, Aaron (). Fighting Cancer Underground: Hypoxia Tolerant Spalax Hides the Key for Treatment. The Plant & Animal Genome XXII Conference.
  19. ↑ Hasson, Nir (). „Did King David's United Monarchy Exist? Naked Mole Rats Uncover Monumental Evidence”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  20. ↑ Sapir, Yair; Faust, Avraham (februarie 2016). „Utilizing Mole-Rat Activity for Archaeological Survey: A Case Study and a Proposal”Necesită abonament cu plată. Advances in Archaeological Practice (în engleză). 4 (1): 55–70. doi:10.7183/2326-3768.4.1.55. ISSN 2326-3768.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nannospalax_ehrenbergi&oldid=17551225