NGC 2080

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
NGC 2080
Date de observație
Tipul obiectului
Constelație
Ascensie dreaptă
Declinație
Dimensiune aparentă
Dimensiune
Magnitudine aparentă
Magnitudine absolută (Mv)
Detalii
Astrometrie
Distanța față de Terra al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Raza nebuloasei al
( pc)
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

NGC 2080 (Nebuloasa fantomelor) este o regiune formatoare de stele și nebuloasă de emisie la sud de nebuloasa 30 Doradus (Tarantula), în constelația sudică Dorado . Aparține Marelui Magellanic Cloud, o galaxie satelită din Calea Lactee, aflată la o distanță de 168.000 de ani-lumină . [1] NGC 2080 a fost descoperit de John Frederick William Herschel în 1834. [2] Nebuloasa capului fantomă are un diametru de 50 de ani-lumină și este numită pentru cele două pete albe distincte pe care le deține, numite „ochii fantomei”. [3] Pata vestică, numit A1, are o bulă în centru care a fost creată de steaua tânără, masivă pe care o conține. Pata de est, numit A2, are mai multe stele tinere într-un grup nou format, dar sunt încă obscurate de norul lor de praf. Deoarece niciun nor de praf nu s-a disipat din cauza radiațiilor stelare, astronomii au dedus că ambele seturi de stele s-au format în ultimii 10.000 de ani. Aceste stele împreună au început să creeze o bulă în nebuloasă cu ieșirile lor de material, numit vânt stelar . [4]

Prezența stelelor influențează în mare măsură culoarea nebuloasei. Porțiunea vestică a nebuloasei are o linie dominantă de emisie de oxigen din cauza unei stele puternice de la periferia nebuloasei; acest lucru îl colorează verde. [3] Restul periferiilor nebuloasei au o nuanță roșie datorită ionizării hidrogenului . Deoarece atât hidrogenul, cât și oxigenul sunt ionizate în regiunea centrală, care apare galben pal; când hidrogenul este suficient de energizat pentru a emite o a doua lungime de undă a luminii, acesta apare albastru, ca în zona din jurul A1 și A2. [1]

NGC 2080 nu trebuie confundată cu Ghost Nebula (Sh2-136) sau Little Ghost Nebula (NGC 6369).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Wilkins, Jamie; Dunn, Robert (). 300 Astronomical Objects: A Visual Reference to the Universe (ed. 1st). Buffalo, New York: Firefly Books. ISBN 978-1-55407-175-3. 
  2. ^ Frommert, Hartmut; Kronberg, Christine (). „More LMC objects”. SEDS. Accesat în . 
  3. ^ a b „Hubble Sends Season's Greetings from the Cosmos to Earth”. HubbleSite. NASA and ESA. . Accesat în . 
  4. ^ „Painting with oxygen and hydrogen”. ESA. . Accesat în .