Nándor Zichy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nándor Zichy
Zichy Nándor.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pressburg, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
Adony, Ungaria Modificați la Wikidata
PărințiQ29910112[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriQ29910173[*] Modificați la Wikidata
CopiiAladár Zichy[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Hungary (1896-1915).svg Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei Modificați la Wikidata

Statuia lui Nándor Zichy în piața Lőrinc pap din Budapesta

Contele Nándor Zichy (n. , Pressburg, Imperiul Austriac – d. , Adony, Ungaria) a fost un om politic și parlamentar maghiar. Este tatăl politicianului Aladár Zichy (1864-1937) și unchiul politicianului János Zichy (1868-1944).

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1848 a obținut doctoratul în filozofie la Universitatea din Budapesta, apoi a studiat dreptul la Viena și Bratislava. În anii 1850 s-a ocupat de administrarea moșiilor sale și a fost vicepreședinte al Asociației Economice Naționale Maghiare, dar s-a ținut departe de politică în ciuda cererilor repetate pe care i le-a făcut guvernul absolutist. În anii 1850, în calitate de președinte al societății Nádorcsatorna Társulat și al Asociației Economice a comitatului Fejér, a participat la realizarea unui sistem de drenare a apelor și de canalizare în Transdanubia. În 1861 a devenit vicecomite al comitatului Fejér și vicepreședinte al Consiliului Guvernatorilor al Ungariei condus provizoriu de ministrul imperial de interne Anton von Schmerling. Pe 7 februarie 1863 a publicat în ziarul A Hon articolul Chestiuni fundamentale.[1] Pentru acest motiv, a fost arestat, i s-a retras rangul de nobil și funcția de șambelan și, împreună cu redactorul ziarului Mór Jókai, a condamnat la șase luni de închisoare, dar eliberat după numai o lună.[1]

El a revenit curând în viața politică și s-a implicat activ în negocierile pentru obținerea compromisului austro-ungar. Între anii 1865 și 1880 a fost deputat ales în circumscripțiile Rácalmás, Bácsalmás și apoi Székesfehérvár. În prima Adunare Națională de după compromis a reprezentat Partidul Deák, iar în 1875 a devenit reprezentant al alegătorilor din Székesfehérvár. După fuziune a fost unul dintre conducătorii partidului conservator condus de baronul Pál Sennyey, iar în 1884 a organizat opoziția parlamentară care s-a opus legii privind căsătoria între evrei și creștini. A participat la luptele politice bisericești și la eforturile de revizuire a legilor deja promulgate ca unul dintre liderii Partidului Poporului Catolic înființat în 1895.

În 1869 a fondat Banca Comercială din Székesfehérvár, iar în 1872 Banca de Economii din comitatul Fejér. În 1880 a devenit membru al Camerei Magnaților. Începând din 1889 a fost președinte al Societății Sf. Ștefan și fondator al ziarului Alkotmány (Constituția). În 1889 a devenit consilier regal secret, iar în 1906 i s-a acordat rangul de Mare Trezorier. În 1892 a fost decorat cu Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler.

Memorie[modificare | modificare sursă]

  • O statuie (realizată de Antal Orbán) a fost amplasată în 1930 în piața Lőrinc pap din sectorul VIII al Budapestei, lângă biserica iezuită.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • A közigazgatási bizottság (Budapesta, 1876)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Albert Tezla, Hungarian authors : a bibliographical handbook, Cambridge, Mass., 1970, Appendix B, p. 714.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • A Szent István Társulat díszközgyűlése…gr. Z. N…. 80. születésnapja alkalmából (Budapesta, 1909);
  • Bonitz Ferenc: Gr. Z. N. Élet és jellemrajz (Budapesta, 1912);
  • Domonkos István: Z. N. gr. élete (Budapesta, 1912);
  • Emlékkönyv Z. N. gr. születésének 100. évfordulójára, 1829 – 1929 (Budapesta, 1929);
  • Pethő Sándor: Z. N. (Korunk Szava, 1935.)