Mygalomorphae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mygalomorphae
Fosilă: Triasicul mediu - Prezent
247–0 mln. ani în urmă
Brachypelma smithi
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Clasă: Arachnida
Ordin: Araneae
Subordin: Opisthothelae[1][2]
Infraordin: Mygalomorphae [3][4]
Pocock, 1892
Clade
Diversitate
15 familii

Mygalomorphae (Orthognatha) este un infraordin de păianjeni, care cuprinde și specii cunoscute cu numele de tarantulă sau păianjeni mâncători de păsări - reprezentanții familie Theraphosidae. În cadrul infraordinului sunt plasate 15 familii ce reunesc 301 genuri și 2456 de specii.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Denumirea taxonului provine din limba greacă: μυγαλέη (mygalei) - „șoarece” și μορφή (morph) - „aspect”, „formă” și se datorează aspectului „păros” al păianjenilor, asemănător rozătoarelor mici.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Chelicerele ortognate la Aname atra (Nemesiidae)

Aproape toate speciile de Mygalomorphae au opt ochi, cu toate acestea există unele specii cu 3 perechi de ochi (Masteria lewisi). Glandele veninoase se află în întregime în cadrul chelicerelor. Chelicerele și colții sunt, relativi, voluminoși și puternici. Membrii acestui infraordin pot vâna chiar și păsări, pești mici, reptile, rozătoare etc. Cel mai mare păianjen din lume este - Theraphosa blondi are o lungime de 30 cm. Spre deosebire de Araneomorphae, care mor după aproximativ un an, păianjeni din infraordinul Mygalomorphae pot trăi până la 25 de ani.[5]

Venin[modificare | modificare sursă]

Veninul este puternic, paralizează și omoară imediat prada. Totuși puține specii sunt periculoase pentru om, cele mai periculoase sunt din genurile: Atrax, Hadronyche și Macrothele (familia Hexathelidae). Persoanele mușcate de aceștia au manifestat oboseală, paralizarea parțială a mușchilor, scăderea presiunii arteriale. În prezent administrarea serurilor contra veninului permite diminuarea efectelor negative ale mușcăturilor.[6]

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Cei mai mulți membri ai acestui infraordin locuiesc la tropice și subtropice, îndeosebi în pădurile umede. Numai câteva specii apar în Europa: Atypidae, Nemesiidae, Hexathelidae și Cyrtaucheniidae.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Opisthothelae (TSN 82735). Integrated Taxonomic Information System.
  2. ^ Opisthothelae (Tree of Life Web Project)
  3. ^ Mygalomorphae (Tree of Life Web Project)
  4. ^ Mygalomorphae (ncbi.nlm.nih.gov/)
  5. ^ Coddington, Jonathan A.; Levi, Herbert W. (). „Systematics and evolution of spiders (Araneae)”. Annual Review of Ecology and Systematics. 22: 565–592. doi:10.1146/annurev.es.22.110191.003025. JSTOR 2097274. 
  6. ^ Hedin, Marshal; Derkarabetian, Shahan; Ramírez, Martín J.; Vink, Cor; Bond, Jason E. (). „Phylogenomic reclassification of the world's most venomous spiders (Mygalomorphae, Atracinae), with implications for venom evolution”. Scientific Reports. 8 (1): 1636. doi:10.1038/s41598-018-19946-2. PMC 5785998Accesibil gratuit. PMID 29374214. 
  7. ^ Raven, Robert J. (). „The spider infraorder Mygalomorphae (Araneae) : cladistics and systematics”. Bulletin of the American Museum of Natural History. 182 (1): 1–180. 
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Mygalomorphae
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mygalomorphae