Muncă forțată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Munca forțată este un termen generic sau colectiv pentru acele relațiile de muncă, în special în istoria modernă timpurie sau modernă, în care oamenii sunt angajați împotriva voinței lor, sub amenințarea sărăciei, detenției, actelor de violență (inclusiv moartea), constrângerilor[1] sau altor forme de greutăți pentru ei sau membrii familiilor lor.

Munca forțată include toate formele de sclavie și activitățile conexe (de exemplu, muncă pentru stingerea datoriilor, iobăgie, corvoadă și lagăre de muncă). Multe dintre aceste forme de muncă sunt acoperite de termenul de muncă forțată, care este definit de Organizația Internațională a Muncii (OIM) ca fiind toate serviciile involuntare sau impuse sub amenințarea unei sancțiuni.[2]

Situația actuală[modificare | modificare sursă]

Organizația Internațională a Muncii (OIM) estimează că cel puțin 12,3 milioane de persoane sunt victime ale muncii forțate în întreaga lume; dintre acestea, 9,8 milioane sunt exploatate de către agenții privați și mai mult de 2,4 milioane sunt traficate. Alte 2,5 milioane de persoane sunt obligate să lucreze de către stat sau de către grupurile militare rebele.[3][4] Din perspectiva dreptului internațional, țările care permit munca forțată încalcă standardele internaționale de muncă, stabilite prin Convenția pentru abolirea muncii forțate (C105), una dintre convențiile fundamentale ale OIM.[5]

Forme[modificare | modificare sursă]

Sclavie[modificare | modificare sursă]

Forma arhetipală și cea mai cunoscută de muncă forțată este sclavia, în care lucrătorii individuali sunt deținuți din punct de vedere legal pe tot timpul vieții lor și pot fi cumpărați, vânduți sau schimbați de către proprietari, în timp ce niciodată sau rareori nu obțin niciun beneficiu personal de pe urma muncii lor. Sclavia a fost obișnuită în multe societăți antice, inclusiv Egiptul antic, Babilon, Persia, Grecia antică, Roma, Palestina antică, China antică, statele arabe, precum și în mai multe societăți din Africa și cele două Americi. Vânzarea ca sclavi era o soartă comună pentru populațiile cucerite în războaie. Poate cel mai important exemplu de sclavie a fost înrobirea mai multor milioane de oameni de culoare din Africa, precum și transportarea lor forțată în America, în Asia sau, în număr mult mai mic, în Europa, unde statutul lor de sclavi a fost de obicei moștenit de urmașii lor.

Potrivit lui Kevin Bales, în Disposable People: New Slavery in the Global Economy (1999), se estimează că există acum aproximativ 27 de milioane de sclavi în întreaga lume.[6][7]

Practicarea unor servicii de interes public[modificare | modificare sursă]

Serviciile comunitare[modificare | modificare sursă]

În Elveția, în general, și în Austria și Germania, în cazuri rare, cetățenii trebuie să participe la serviciul obligatoriu de prevenire și de stingere a incendiilor.[8][9][10] În unele landuri germane, în teorie, este posibil ca autoritățile de stat să-i oblige pe cetățeni să presteze servicii publice, numite Hand- und Spanndienste.[11][12]

Muncă silnică[modificare | modificare sursă]

Lagăre de muncă[modificare | modificare sursă]

Detaşamentul Baldovineşti-Brăila format din evrei români trimiși la muncă forțată în 1944.
Muncitoare femei care poartă ecusoane „OST” (Ost-Arbeiter) sunt eliberate dintr-un lagăr de lângă Lodz, ianuarie 1945.

Un alt exemplu semnificativ istoric de muncă forțată a fost acela practicat de deținuții politici, de locuitorii țărilor cucerite sau ocupate, de membrii unor minorități persecutate și de prizonierii de război, mai ales în cursul secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute exemple în acest sens sunt sistemul lagărelor de concentrare organizat de Germania Nazistă și alianți ei, Ungaria, România, care au arestat cetățenii evrei și i-au trimis la muncă forțată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lagărele de tip Gulag[13] organizate în Uniunea Sovietică[14] și munca forțată impusă de către forțele militare ale Imperiului Japonez, mai ales în timpul Războiului din Pacific (precum cel de la Calea Ferată din Burma). Aproximativ 4.000.000 de prizonierii de război germani au fost obligați să presteze „muncă de despăgubire” de către Aliați timp de mai mulți ani după capitularea Germaniei; acest lucru a fost permis de prevederile celei de-a Treia Convenții de la Geneva cu condiția ca muncitorii să aibă parte de un tratament adecvat.[15] Sistemul chinez Laogai („reforma muncii”) și taberele Kwalliso din Coreea de Nord sunt exemple actuale de practicare a muncii forțate.

Aproximativ 12 milioane de muncitori forțați, dintre care majoritatea erau cetățeni polonezi și sovietici (Ost-Arbeiter), au fost angajați în economia de război germană în interiorul Germaniei Naziste.[16][17] Mai mult de 2000 de companii germane au profitat de muncitori sclavi în timpul erei Naziste, inclusiv Daimler, Deutsche Bank, Siemens, Volkswagen, Hoechst, Dresdner Bank, Krupp, Allianz, BASF, Bayer, BMW și Degussa.[18][19]

Khmerii Roșii au încercat să transforme Cambodgia într-o societate fără clase prin depopularea orașelor și forțarea populației urbane („Oameni noi”) să lucreze în comunități agricole. Toată populația a fost forțată să devină fermieri în lagărele de muncă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ forced labour under German rule during World War II through Service du travail obligatoire of Vichy France
  2. ^ Andrees and Belser, "Forced labor: Coercion and exploitation in the private economy", 2009. Rienner and ILO.
  3. ^ „Forced labour”. Ilo.org. . Accesat în . 
  4. ^ Trafficking for Forced Labour in Europe—Report on a study in the UK, Ireland the Czech Republic and Portugal. November, 2006.
  5. ^ „Abolition of Forced Labour Convention, 1957 (No. 105)”. International Labour Organization. Accesat în . 
  6. ^ „Slavery in the Twenty-First Century”. Un.org. Accesat în . 
  7. ^ „Millions 'forced into slavery'. BBC News. . Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (help)Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (help)
  8. ^ http://www.shz.de/lokales/husumer-nachrichten/pflicht-feuerwehr-fuer-friedrichstadt-id13322331.html
  9. ^ NDR. „Nachrichten aus Norddeutschland”. www.ndr.de. 
  10. ^ http://www.swissfire.ch/fileadmin/swissfire/Der%20SFV/Factsheet_Feuerwehr_2015_d.pdf
  11. ^ https://dejure.org/gesetze/GemO/10.html
  12. ^ „Art 12 GG - Einzelnorm”. www.gesetze-im-internet.de. 
  13. ^ Gulag, Encyclopædia Britannica
  14. ^ The Gulag Collection: Paintings of Nikolai Getman Arhivat 2007-10-31 la Wayback Machine..
  15. ^ „The original memorandum from 1944, signed by Morgenthau”. Fdrlibrary.marist.edu. . Accesat în . 
  16. ^ „Final Compensation Pending for Former Nazi Forced Laborers”. Dw-world.de. Accesat în . 
  17. ^ Forced Labor at Ford Werke AG during the Second World War Arhivat October 14, 2007, la Wayback Machine.
  18. ^ American Jewish Committee (2000). "German Firms That Used Slave Or Forced Labor During the Nazi Era", webpage of Jewish Virtual Library. Retrieved October 21, 2007.
  19. ^ Roger Cohen (). „German Companies Adopt Fund For Slave Laborers Under Nazis”. New York Times. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (help); Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (help)Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (help); Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (help)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]