Mușchi ridicător al vălului palatin
| Ridicător al vălului palatin | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | musculus levator veli palatini |
| Parte din | muscles of soft palate[*]  |
| Origine | stânca temporalului, trompa lui Eustachio, procesul vaginal al osului sfenoid |
| Inserțiune | aponevroza palatină |
| a. palatină ascendentă, a. palatină mare | |
| p. faringian | |
| Acțiune | ridică palatul moale |
| Resurse externe | |
| Gray's | p.1139 |
| TA | A05.2.01.102 |
| FMA | 46727 |
| Termeni anatomici ai mușchilor(en)[traduceți] | |
Mușchiul ridicător al vălului palatin (latină: musculus levator veli palatini) sau peristafilinul intern este un mușchi etalat sub mucoasa vălului palatin. După locul inserției se mai numește și petrosalpingostafilin.
Structură
[modificare | modificare sursă]Mușchiul ridicător al vălului palatin ia naștere printr-un tendon mic dintr-o zonă rugoasă patrulateră de pe extremitatea medială a feței inferioare a stâncii temporalului, în fața deschiderii inferioare a canalului carotidian.[1] Fibre suplimentare iau naștere de pe fața inferioară a părții cartilaginoase a tubului faringotimpanic și de pe procesul vaginal al osului sfenoid.[1] La origine, mușchiul este plasat mai degrabă inferior decât medial de tubul faringotimpanic și se intersectează doar medial cu acesta, la nivelul lamei pterigoidiene mediale. Trece medial de marginea superioară a constrictorului superior și anterior de salpingofaringian. Fibrele sale se răsfiră în treimea medială a palatului moale, între cele două fascicule ale palatofaringianului, pentru a se atașa de fața superioară a aponevrozei palatine până la linia mediană, unde se împletesc cu cele ale mușchiului contralateral.[1] Mușchiul ridicător al vălului palatin formează o chingă suspendată sub baza craniului, care alcătuiește aproximativ 40% din palatul moale.[2]
Este format dintr-un număr egal de fibre roșii (lente) și albe (rapide).[3]
Inervație și vascularizație
[modificare | modificare sursă]Este inervat de plexul faringian.[1] Primește sânge de la ramura palatină ascendentă a arterei faciale și ramura palatină mare a arterei maxilare.[1]
Acțiuni
[modificare | modificare sursă]Rolul principal al mușchiului este acela de a ridica partea posterioară aproape verticală a palatului moale și de a o trage ușor înapoi;[1] în timpul deglutiției, palatul moale este ridicat în așa fel încât acesta atinge peretele posterior al faringelui, separând nazofaringele de orofaringe. Prin tragerea suplimentară a pereților laterali ai nazofaringelui posterior și medial, mușchiul ridicător al vălului palatin îngustă acest spațiu.[1] Mușchiul are efect mic sau niciun efect asupra tubului faringotimpanic, deși poate permite deschiderea pasivă a acestuia.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h en Stephen McHanwell (). „Pharynx”. În Susan Standring. Gray's Anatomy: The Anatomical Basis of Clinical Practice (ed. a 41-a). Elsevier. pp. 578–579. ISBN 978-0-7020-5230-9.
- ^ en J. Paul Willging, Robin T. Cotton (). „Velopharyngeal Insufficiency”. În Charles D. Bluestone. Pediatric Otolaryngology (ed. a 4-a). Philadelphia, PA: Saunders. p. 1789. ISBN 0-7216-9197-8.
- ^ en Charles D. Bluestone (). „Anatomy”. Eustachian Tube: Structure, Function, Role in Otitis Media. BC Decker. p. 42. ISBN 1-55009-066-6.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||