Motor cu ardere externă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Un motor cu ardere externă (sau motor cu combustie externă) este o mașină termică motoare în care energia internă a agentului termic, încălzit în prealabil într-un generator extern (generator de abur, cameră de combustie) sau de o sursă externă prin peretele motorului sau printr-un schimbător de căldură, este transformată în lucru mecanic. [1]

Din categoria motoarelor cu ardere externă fac parte:

Tot ca motor cu ardere externă poate fi considerată turbina cu abur, însă în terminologia folosită în România niciodată turbinei cu abur nu i s-a spus „motor”.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.
  2. ^ Bazil Popa ș.a. Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, București, 1984

Vezi și[modificare | modificare sursă]