Motl Saktsier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Motl Saktsier
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Leova, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Tel Aviv, Israel Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba idiș Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba idiș  Modificați la Wikidata

Motl Saktsier, de asemenea Motl Sakțier (în idiș ‏מאָטל סאַקציִער‏‎‏; în rusă Мотл-Герш Сакциер, transliterat: Motl-Herș Saktsier; n. , Leova, Imperiul Rus – d. , Tel Aviv, Israel) a fost un evreu basarabean, poet și dramaturg român, sovietic și israelian.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în târgul Leova din ținutul Bender, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), tatăl său, Abraham era croitor. Și-a primit educația la Talmud Torah și la un gimnaziu din Chișinău. În anii 1920 a lucrat la București, unde și-a publicat pentru prima dată poeziile într-o revistă idiș în 1928, în același an a început să studieze la Seminarul profesorilor din Viena. Un an mai târziu s-a mutat la Paris și a lucrat acolo într-o fabrică. În 1931 s-a întors în România, unde a participat la activitatea unui cerc literar, care s-a cristalizat în jurul revistei literare Steuben („Ferestre”) editată de Iakov Steinberg, care i-a inclus și pe alți scriitori evrei basarabeni: Iakov Iakir, Herzl Rivkin, Ihil Șraibman, Herș-Leib Kajber, Zvi Zelman și alții. În anii 1934-1936 a fost secretar al revistei literare Voch („Săptămâna”) editat de Moyshe Altman.[1]

În 1936 a fost publicată prima sa colecție de cântece.

În 1940 a părăsit România și s-a mutat în Basarabia, care tocmai fusese ocupată de Uniunea Sovietică. A fost unul dintre fondatorii Teatrului Idiș din Chișinău.

Odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost evacuat în RSS Uzbekă, a fost mai târziu înrolat în Armata Roșie și a servit un an într-un batalion de construcții. După război a lucrat ca secretar literar al teatrului lui Sidi Tal și s-a mutat la Cernăuți, împreună cu teatrul.

În 1949 a fost arestat împreună cu un număr de scriitori evrei, sub acuzația de colaborare cu troțkiștii (așa-numitul caz Nr. 5390). A fost condamnat la 10 ani de muncă forțată în Gulag.[2] A fost eliberat în 1955, ulterio, a lucrat ca regizor de teatru la Cernăuți și Chișinău, și-a continuat colaborarea cu teatrul lui Sidy Thal, pentru acest teatru a scris o piesă. Din 1961 și-a publicat poeziile în Sovetish heymland („Patria sovietică”), singura revistă idiș din Uniunea Sovietică.

În 1972 a primit permisiunea de a emigra și în același an a făcut acest lucru. În Israel, și-a publicat lucrările în ירושלימער אלמאנאך („Lanțul de Aur”), ירושלימער אלמאנאך („Almanahul Ierusalimului”), etc. De asemenea, a publicat o serie de cărți în anii 1970 și 1980.

A murit la Tel Aviv în 1987.

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • דערפֿאַר („Prin urmare”). București, 1936.
  • מיט פֿאַרבאָטענעם בלײַער („Cu creion interzis”). Tel Aviv,, 1977.
  • שײַטער בײַם װעג („Foc pe drum”). Tel Aviv, 1978.
  • טױבן אױף אַנטענע („Porumbei pe antenă”). Tel Aviv,, 1982.
  • אַ שפּור אױפֿן װעג („O pistă pe drum”). Tel Aviv,, 1986.
  • Летящие тени („Umbre zburătoare”). Poezii ale poeților evrei din Basarabia traduse din idiș. Rudolf Olșevski. Chișinău, 2000.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Biografie în ediția online a Enciclopediei Evreiești
  2. ^ באָריס סאַנדלער: דער ענין נומער 5390 — פֿון די קגב אַרכיװן (Boris Sandler: Dosarul № 5390: din arhiva KGB), Almanahul Ierusalimului: Ierusalim, 1992.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • מאָטל סאַקציִער: פּאָעט און מענטש (Motl Saktsier: poet și om, redactare și editare de Leizer Podriacik), Tel Aviv, 1990.