Sari la conținut

Monte Bianco di Courmayeur

45°49′44″N 6°52′10″E (Monte Bianco di Courmayeur) / 45.82889°N 6.86944°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Monte Bianco di Courmayeur
(Mont Blanc de Courmayeur)

Monte Bianco di Courmayeur văzut dinspre La Thuile
Altitudine4.748 m[1]
Proeminență18 m ↓ Col Major[1]
LocalizareItalia Italia, Valle d'Aosta
Aparține deAlpii Graici
Coordonate45°49′44″N 6°52′10″E ({{PAGENAME}}) / 45.82889°N 6.86944°E
Tipmunte
Prima ascensiune18 august 1822 - Frederick Clissold însoțit de 6 ghizi[2][3]
Localizare pe hartă
Monte Bianco di Courmayeur se află în Italia
Monte Bianco di Courmayeur
Monte Bianco di Courmayeur
Monte Bianco di Courmayeur (Italia)
Monte Bianco di Courmayeur se află în Europa
Monte Bianco di Courmayeur
Monte Bianco di Courmayeur
Monte Bianco di Courmayeur (Europa)

Monte Bianco di Courmayeur (în franceză Mont Blanc de Courmayeur) este un vârf montan cu o înălțime de 4.748 m, situat pe creasta de sud-est a masivului Mont Blanc, al cărui vârf (4.810 m) se găsește la 625 de metri distanță, în direcția nord-vest[1], pe teritoriul Franței, cele două vârfuri fiind conectate prin creasta Col Major[a] (aproximativ 4.730 m altitudine). Monte Bianco di Courmayeur reprezintă punctul de maximă altitudine din Italia.

Conform definiției vârfului montan[b], Monte Bianco di Courmayeur ar trebui considerat vârf secundar al Mont Blanc, proeminența sa topografică[c] raportat la vârful Mont Blanc fiind mai mică de 30 de metri. Cu toate acestea, datorită importanței topografice, morfologice și sportive, Uniunea Internațională a Asociațiilor de Alpinism l-a inclus în Lista vârfurilor din Alpi cu înălțimi de peste 4.000 m[4].

Parte a masivului Mont Blanc, Monte Bianco di Courmayeur este format în principal din intruziuni granitice („batolit”), rocile fiind forțate să urce printr-un strat subteran de gnais și șisturi de mică în timpul orogenezei hercinice din paleozoicul târziu. Monte Bianco di Courmayeur este situat în zona de contact al acestor două tipuri de roci. Graniturile au în cea mai mare parte granulație mare, variind ca tip de la microgranit la granit porfiroid. Ulterior, falii cu zone de forfecare au apărut în timpul orogenezei alpine. Fazele tectonice repetate au provocat ruperea rocii în mai multe direcții și în planuri suprapuse. În cele din urmă, glaciația trecută și actuală a determinat modelarea peisajului în forma sa actuală[5].

Prima prezentare sistematică a mineralelor din zona Mont Blanc a fost publicată în 1873 de către Venance Payot, naturalist, glaciolog, ghid montan, savant, autor și de două ori primar al orașului Chamonix. Lista intitulată „Statistica mineralogică a împrejurimilor Mont Blanc” (Statistique minéralogique des environs du Mt-Blanc) a catalogat 90 de tipuri de minerale, deși le includea și pe cele prezente doar în mică măsură în componența rocilor[6]. Dacă acestea sunt eliminate, rămân cel puțin 68 de tipuri de minerale prezente în zona largă a masivului Mont Blanc[7][8][9][10].

Divergențe teritoriale

[modificare | modificare sursă]
Col Major și vârful secundar Monte Bianco di Courmayeur văzute de pe vârful Mont Blanc

Hărțile Institutului Geografic Național din Franța (Institut Géographique National) localizează vârful Monte Bianco di Courmayeur pe granița dintre Italia și Franța[11], în discordanță cu hărțile geografice ale agenției naționale de cartografiere din Italia, Institutul Geografic Militar (Istituto Geografico Militare) din Florența, pe care vârful este situat în întregime pe teritoriul italian[12].

Totuși, un singur tratat bilateral reglementează granița italo-franceză de pe Alpi, Tratatul de la Torino din 24 martie 1860. Prin acest tratat și prin protocoalele ulterioare (acordul de demarcație, care definește granița dintre cele două țări, a fost semnat la 7 martie 1861), cele două state au stabilit că linia de frontieră de pe Mont Blanc trece la o altitudine de 4.810 m, adică chiar pe vârful muntelui[13]. După acea dată, nu au fost semnate acorduri de stat care să indice Monte Bianco di Courmayeur ca fiind parțial situat pe teritoriul francez, deci Monte Bianco di Courmayeur poate fi considerat un vârf secundar sudic, aflat în totalitate pe teritoriul Italiei[14][15].

Fizicianul, geologul și naturalistul genevez Horace-Bénédict de Saussure, considerat unul dintre fondatorii alpinismului, a relatat că, în descrierea pe care a făcut-o Michel Paccard despre prima ascensiune a acestuia pe Mont Blanc împreună cu Jacques Balmat (8 august 1786), cei doi ar fi căutat un adăpost pe stâncile de la sud-est de culme: „De pe vârf [Mont Blanc] se poate coborî pe o pantă lină spre Val d'Aosta și se ajunge la niște stânci care se înalță formând un vârf ascuțit. Au căutat acolo un loc de dormit, dar vântul era peste tot la fel de puternic și rece[16]:214”. Potrivit lui Douglas William Freshfield, în biografia sa despre Saussure[16], „stâncile care se înalță formând un vârf ascuțit”, „spre Val d'Aosta”, corespund vârfului Mont Blanc de Courmayeur[16]:214, ceea ce înseamnă că prima ascensiune pe acest vârf a avut loc în 1786.

Dar, potrivit lui Thomas Graham Brown și Gavin Rylands de Beer, vârful a fost atins cu certitudine pentru prima dată pe 20 august 1822 de Frederick Clissold și șase ghizi: frații Joseph-Marie, David și Jacques Couttet, Pierre-Marie Favret, Jean-Baptiste Simond și Matthieu Bossonney, în timpul celei de-a zecea escaladări a Mont Blanc[2][3][17]:288. Grupul a plecat pe 18 august 1822 și au ajuns pe vârf în dimineața zilei de 20. În relatarea sa[18], Clissold povestește că a stat trei ore la vârful Mont Blanc: „M-am așezat pe vârful unei stânci care se înalță spre colțul dinspre Courmayeur, pentru a contempla dinspre sud versantul abrupt al muntelui și să iau, cu ajutorul ghizilor mei, mostre din acea rocă[18]:230”.

Prima ascensiune directă a Monte Bianco di Courmayeur, precum și prima ascensiune a Mont Blanc pe versantul sudic dinspre Italia, a fost efectuată pe 30 și 31 iulie 1877 de către geologul și alpinistul britanic James Eccles și doi ghizi, frații Michel-Clément și Alphonse Payot, în timpul primei lor escalade peste ghețarii Brouillard și Frêney și de-a lungul crestei Peuterey[19][20]. În onoarea alpinistului britanic, Pic Eccles de la poalele crestei Innominata de pe Mont Blanc îi poartă numele, la fel ca și cabana Eccles de sub vârful Pic Eccles și Col Eccles[a] de pe partea Brenva a Mont Blanc[21]:298

Trasee montane

[modificare | modificare sursă]

Din localitatea care dă numele vârfului, Courmayeur, încep mai multe trasee montane spre întreg masivul. Vârful Monte Bianco di Courmayeur poate fi atins destul de ușor urmând creasta care începe chiar din vârful Mont Blanc, numită Col Major (4.741 m) și a cărei lungime este de aproximativ 800 m.

Celelalte trasee care pornesc de pe partea italiană urmează crestele Brouillard[d], Innominata[e] și Peuterey[f], peste stânci înalte și pereți verticali, necesitând escalade foarte dificile și, prin urmare, foarte căutate de către alpiniștii experți.

Cabane montane

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b În geomorfologie, un col este cel mai jos punct de pe o creastă montană între două vârfuri
  2. ^ Vârful este cel mai înalt punct al unui munte. În teorie, fiecare munte are un vârf. În practică, un munte poate avea mai multe vârfuri (în engleză peaks), cel mai înalt dintre ele fiind considerat vârf principal (în engleză summit)
  3. ^
    Izolarea topografică și proeminența unui vârf
    Proeminența topografică (înălțime relativă) măsoară înălțimea unui vârf de munte sau de deal în raport cu cea mai joasă curbă de nivel care îl înconjoară, dar care nu conține un vârf mai înalt în interiorul său (diferența de nivel între vârful și cel mai ridicat punct al bazei unui munte sau deal)
    Izolarea topografică a unui vârf reprezintă distanța minimă până la un punct de cotă egală sau mai mare. Acest indicator poate fi determinat atât pentru dealuri și insule mici, cât și pentru vârfuri montane majore și poate fi calculat chiar și pentru vârfuri submarine
  4. ^ Brouillard (4.069 m) este un munte din Alpii Graici, în zona Valle d'Aosta, Italia, fiind un vârf secundar pe creasta de sud a Mont Blanc
  5. ^ Cresta dell'Innominata este o culme montană situată în sudul masivului Mont Blanc, pe teritoriul Italiei
  6. ^ Aiguille Blanche de Peuterey (4.112 m) este un munte din masivul Mont Blanc din Italia. Este considerat cel mai dificil și mai riscant de escaladat munte din Lista vârfurilor din Alpi cu înălțimi de peste 4.000 m
  7. ^ Bivuac semnifică tabără de noapte în aer liber. În Alpi, termenul de „bivuac” se referă la o structură nesupravegheată folosită de alpiniști ca adăpost și pentru înnoptat
  1. ^ a b c „Monte Bianco di Courmayeur, Italy” [Monte Bianco di Courmayeur, Italia]. peakbagger.com. Accesat în . 
  2. ^ a b Brown, Thomas Graham; de Beer, Gavin Rylands (). The First Ascent of Mont Blanc. Londra: Oxford University Press. p. 14. OCLC 3395535. 
  3. ^ a b „A Bibliography of the Ascents of Mont Blanc from 1786 to 1853” [O bibliografie a ascensiunilor pe Mont Blanc din 1786 până în 1853]. Alpine Journal. XXV: 620. 
  4. ^ Uniunea Internațională a Asociațiilor de Alpinism. „4000m Summits in Alps” [Lista vârfurilor din Alpi cu înălțimi de peste 4.000 m]. Accesat în . 
  5. ^ Ravanel, Ludovic; Allignol, Françoise; Deline, Philip; Gruber, Stephan; Ravello, Mario (). „Rock falls in the Mont Blanc Massif in 2007 and 2008” [Căderi de stâncă în masivul Mont Blanc în 2007 și 2008]. Landslides (în engleză). 7 (4): 493–501. doi:10.1007/s10346-010-0206-z. ISSN 1612-510X. 
  6. ^ Comte, Armand. „Resources minéralogiques du massif du Mont-Blanc et des régions limitrophes” [Resurse minerale ale Mont Blanc și zonelor învecinate]. Club de minéralogie de Chamonix (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Monte Bianco Massif (Mont Blanc Massif)” [Masivul Mont Blanc]. mindat.org. Hudson Institute of Mineralogy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Miage Glacier, Veny Valley, Monte Bianco Massif” [Ghețarul Miage, Val Veny, masivul Monte Bianco]. mindat.org. Hudson Institute of Mineralogy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Les Droites (north face), Mont Blanc Massif, Chamonix” [Les Droites (versantul nordic), masivul Mont Blanc, Chamonix]. mindat.org. Hudson Institute of Mineralogy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Talèfre glacier, Mont Blanc Massif, Chamonix” [Ghețarul Talèfre, masivul Mont Blanc, Chamonix]. Mindat.org. Hudson Institute of Mineralogy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Institut Géographique National”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Istituto Geografico Militare Arhivat în , la Wayback Machine.
  13. ^ Assemblée Nationale: traité franco-italien signé à Turin le 26 mars 1860 [Adunarea Națională: tratat franco-italian semnat la Torino pe 26 martie 1860]. assemblee-nationale.fr. Accesat în 2 februarie 2024.
  14. ^ „Google rivede i confini del Monte Bianco: per il colosso del web la vetta non ha padroni” [Google revizuiește granițele Mont Blanc: pentru gigantul web, vârful nu are stăpâni]. La Stampa. . Accesat în . 
  15. ^ Martinet, Enrico (). „Il confine conteso sul Monte Bianco, chi ha ragione tra Italia e Francia?” [Granița disputată de pe Mont Blanc, cine are dreptate dintre Italia și Franța?]. La Stampa. Accesat în . 
  16. ^ a b c Freshfield, Douglas William (). „The life of Horace Benedict de Saussure” [Viața lui Horace Benedict de Saussure]. Londra: E. Arnold. Accesat în . 
  17. ^ Chabod, Renato; Touring club italiano; Club alpino italiano (). Monte Bianco. Guida dei Monti d'Italia. I. Milano: Club Alpino Italiano și Touring Club Italiano. OCLC 640043653. 
  18. ^ a b Frederick Clissold (). Narrative of an ascent to the summit of Mont Blanc, August 18th, 1822 with an appendix, upon the sensations expirienced at great elevations [Descrierea unei ascensiuni pe vârful Mont Blanc, 18 august 1822, cu un addendum despre senzațiile trăite la altitudini mari]. Londra: Rivingtons, Cochran. OCLC 862827994. 
  19. ^ Milner, C. Douglas (). Mont Blanc and the Aiguilles [Mont Blanc și Aiguilles]. Londra: Hale. OCLC 7833306. :75
  20. ^ Durier, Charles (). Le Mont Blanc [Mont Blanc] (în franceză). Paris: BnF-P. p. 184. ISBN 9782346035342. OCLC 1041048594. 
  21. ^ Geological Curators Group. „Newsletter of the Geological Curators Group” [Buletinul informativ al Grupului de curatori geologici] (PDF). nr. 6 (aprilie 1976). Keele University. Arhivat din original (PDF) la .