Monoftong

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Monoftongul (din grecescul „μονόφθογγος”-monóphthongos, un singur sunet), spre deosebire de diftong, este reprezentat de o singură vocală aflată în stare „pură”, fiind constituit dintr-un singur element vocalic. Începutul și respectiv sfârșitul articulării unui monoftong este fix, și nu se schimbă către o altă valoare vocalică în timpul pronunției acesteia. Un monoftong se poate obține prin reducerea unui diftong.[1]

Acțiunea de a (se) monoftonga și rezultatul ei; reducerea unui diftong la un singur sunet (vocală) se numește monoftongare.[2]

Exemple de monoftongare:[3]

  • o floare / două flori
  • o scrisoare /două scrisori
  • o cafea/două cafele
  • o fereastră / două ferestre
  • moale / moi
  • întreagă / întregi
  • (a telefona) telefonează / să telefoneze
  • (a întreba) întreabă / să întrebe

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monoftong” la DEX online Accesat pe data de 3 octombrie 2013
  2. ^ DEX online: monoftongare
  3. ^ Victoria Moldovan, Liana Pop, Lucia Uricaru, Nivel prag pentru învățarea limbii române ca limbă străină, Departamentul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească, Facultatea de Litere, Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca și Institutul Limbii Române, Ministerul Educației și Cercetării București, 2002