Molocani

Molocanii (din rusă молокане, de la „moloko” = lapte) sunt o comunitate creștină de origine rusă, apărută în secolul al XVIII-lea, care se revendică drept „creștini spirituali”. Ei resping botezul în apă, Cina Domnului și alte rituri exterioare, considerând că adevărata închinare se face „în duh și adevăr”. Molocanii au fost persecutați în Imperiul Rus, dar s-au răspândit în mai multe regiuni, inclusiv în Basarabia, Caucaz și ulterior în Canada.

În prezent, numărul lor este mult redus. În Republica Moldova, în anul 2018 existau două comunități active: la Chișinău și la Bender, totalizând circa 30 de credincioși.^[1]

Istorie

Origini

Mișcarea molocană își are rădăcinile în satul Bolșie Prihody, Harkov, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În contextul unor frământări religioase, un grup de credincioși a respins autoritatea sinoadelor ecumenice, cultul sfinților și formalismul religios, pledând pentru revenirea la Scriptură ca unică autoritate (Sola Scriptura).

Inițial, molocanii au fost confundați cu duhoborii, care negau divinitatea lui Iisus Hristos și interpretau Biblia alegoric. Spre deosebire de aceștia, discipolii țăranului Simeon Uklein au insistat asupra citirii Bibliei și au respins iluminarea interioară ca sursă principală a revelației. Numele de „molocani” le-a fost atribuit în 1785 de către clerul ortodox din Tambov, pe motiv că nu respectau postul bisericesc și consumau lapte. Comunitatea și-a însușit denumirea, dându-i un sens pozitiv: laptele duhovnicesc (1 Petru 2:2).

Prigoane și răspândire

Molocanii au fost persecutați de autoritățile țariste: arestări, bătăi, deportări și exil. În timpul domniei lui Alexandru I, prigoanele s-au redus, iar credincioșii au fost colonizați pe malurile râului Molochnaya (azi în Ucraina). Ulterior, persecuțiile au fost reluate, forțând emigrarea unor grupuri importante spre Canada. La începutul secolului al XX-lea, numărul lor în Imperiul Rus era estimat la circa 2 milioane,^[2] însă mulți dintre ei au aderat la baptiști, ceea ce a dus la declinul comunităților molocane.

Doctrină

Molocanii se definesc ca „creștini spirituali” și se disting prin următoarele învățături:

Biblia este unica autoritate în materie de credință și practică (Sola Scriptura).
botezul adevărat este spiritual – prin pocăință și primirea Cuvântului, nu prin apă.
Cina Domnului este simbolică și constă în primirea învățăturii lui Hristos.
respingerea clerului hirotonit, susținând că singurul mare preot este Iisus Hristos.
toate zilele sunt egale, fără sărbători obligatorii.
refuzul jurământului și al serviciului militar.
recunoșterea darurilor Duhului Sfânt, dar în sens spiritual, nu prin semne exterioare.

Molocanii în Basarabia

După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus (1812), autoritățile au colonizat aici mai multe grupuri religioase neconformiste, între care și molocanii. Aceștia s-au stabilit mai ales în sud (Akkerman, Bender, Cișmele, Spasskoe, Cetatea Albă). În 1906, profitând de legea privind toleranța religioasă, comunitățile molocane din Basarabia s-au putut înregistra oficial. La începutul secolului al XX-lea, în Chișinău existau circa 400 de molocani, iar în Bender aproximativ 600.

Astăzi, comunitățile s-au redus semnificativ. În 2018, la Chișinău mai erau 19 membri, iar la Bender 14.^[3]

Molocanii în cultura rusă

Molocanii au fost caracterizați de contemporani drept cei mai inteligenți dintre țărani,^[4] pentru atașamentul lor față de Biblie și dezbaterile teologice. Scriitorul Lev Tolstoi a intrat în contact cu unii dintre ei, iar istoriografia rusă i-a plasat printre precursorii mișcărilor evanghelice moderne.

În prezent

Comunități molocane mai există în Rusia, Azerbaidjan, Armenia, Republica Moldova și în SUA, însă numărul lor este mic. În multe locuri, bisericile lor au fost absorbite de mișcările baptiste și evanghelice.

Note

^ Vitalie Marian, „Cine sunt molocanii? Interviu cu Alexandru Barcari”, Moldova creștină, nr. 39 (85), 2 noiembrie 2018, p. 6.
^ Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855–1917, Oregon, 2013, p. 455.
^ Vitalie Marian, op. cit.
^ R. S. Latimer, Under Three Tsars. Liberty of Conscience in Russia. 1856–1909, London, 1909, p. 39.

Bibliografie

С. Н. Савинский, История евангельских христиан-баптистов Украины, России, Белоруссии (1867–1917), Санкт-Петербург, 1999.
R. S. Latimer, Under Three Tsars. Liberty of Conscience in Russia. 1856–1909, London, 1909.
Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855–1917, Oregon, 2013.
Ștefan Ciobanu, Basarabia, Chișinău, 1926.

Vezi și

Duhobori

Legături externe

[1] Vitalie Marian, „Cine sunt molocanii? Interviu cu Alexandru Barcari”, Moldova creștină, nr. 39 (85), 2 noiembrie 2018, p. 6.

[2] Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855–1917, Oregon, 2013, p. 455.

[3] Vitalie Marian, op. cit.

[4] R. S. Latimer, Under Three Tsars. Liberty of Conscience in Russia. 1856–1909, London, 1909, p. 39.

[1]

[2]

[3]

[4]