Mircea Florin Șandru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mircea Florin Şandru)
Salt la: Navigare, căutare
Mircea Florin Șandru
Fotografie Mircea Florin Sandru.jpg
Date personale
Născut 20 aprilie 1949
Făgăraș
Naționalitate română
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație poet, ziarist; consilier parlamentar
Studii Facultatea de Electrotehnică, Universitatea Transilvania din Brașov; Facultatea de ziaristică
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1 februarie 1973 -
Subiecte citadine
Specie literară poem
Operă de debut Elegie pentru puterea orașului (1974)

Mircea Florin Șandru (n. 20 aprilie 1949, Făgăraș) este un poet și un jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România începând cu anul 1976.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Mircea Florin Șandru s-a născut la 20 aprilie 1949 în orașul Făgăraș, pe atunci reședința județului Făgăraș, azi municipiu în județul Brașov.

Studii[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Anii copilăriei și adolescenței i-a petrecut la Cârțișoara, localitate aflată pe atunci în raionul Făgăraș din regiunea Brașov. În perioada 1956-1963 a fost elev al Școlii generale Badea Cârțan din Cârțișoara. În anul 1967 a absolvit Liceul teoretic Ion Codru Drăgușanu din orașul Victoria, județul Brașov, pe care l-a urmat între anii 1963-1967. Între anii 1967-1972 a urmat cursurile Specializării de electromecanică din cadrul Universității Transilvania din Brașov, absolvite cu diplomă de licență.

În perioada 1972-1974 a fost student al Facultății de Filosofie a Universității București, dar nu a finalizat studiile. A urmat cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică din București, între anii 1984-1986.

A beneficiat de burse de studiu în Statele Unite ale Americii, prin Fundația Friendship Ambassadors, în anul 1974 la Washington D.C., iar în 1977 la New York.

A avut stagii de pregătire la Centrul de Cercetare și Analiză al Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, în anul 1996 și, respectiv, la Institutul Național de Administrație, INA, din București, în anul 2003.

Cariera[modificare | modificare sursă]

În anii facultății a fost fondator și redactor-șef al revistei studențești Sigma și președinte al cenaclului Liviu Rebreanu al studenților brașoveni. A lucrat, în intervalul 1972-1983, ca redactor la revistele Viața studențească și Amfiteatru, unde a fost coleg, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, cu scriitorii și jurnaliștii Ana Blandiana, Constanța Buzea, Tudor Octavian, Grigore Arbore, M.N. Rusu, Niculae Stoian, Dinu Flămând, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici, Ioan Buduca, Ștefan Iureș, Sorin Roșca-Stănescu, Ion Segărceanu, Octavian Știreanu ș.a.

Între anii 1983 și 1989 a fost publicist comentator și șef de departament la ziarul Scînteia tineretului, unde i-au fost colegi Carolina Ilica, Lucian Avramescu, Ion Cristoiu, Mihai Coman, Sorin Preda, Constantin Stan, Ștefan Mitroi, Areta Șandru, Eugen Mihăescu, Corneliu Ostahie, Nicolae Țone, Gabriela Hurezean, Gabriel Rusu, Victor Atanasiu, Constantin Sorescu, Laurențiu Cârstean ș.a. Începând cu 28 decembrie 1989, a fost, succesiv, redactor-șef adjunct, șef de departament, secretar general de redacție și, din nou, redactor șef-adjunct la ziarul Tineretul liber. În intervalul 1993 - 2009 a activat, în calitate de consilier parlamentar, la Serviciul pentru Presă, Relații Publice și Imagine al Senatului României, ani pe care i-a rememorat în volumul În centrul ciclonului, publicat în 2012, la Editura Eminescu. Din iunie 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu un grup de scriitori, Editura Tudor Arghezi.

Ca jurnalist, a avut șansa să călătorească și să realizeze reportaje în țări precum India, Pakistan, China, Mongolia, Sri Lanka, Ghana, Côte d'Ivoire, Liberia, Statele Unite ale Americii, Canada și în majoritatea țărilor europene, notele sale de călătorie fiind publicate în România literară și în volumul Orașe suprapuse, apărut în 1986, la Editura Albatros.

Student fiind, a publicat sporadic versuri în revistele Sigma, Viața studențească și Caiete de literatură (acestea din urmă editate de Asociația Scriitorilor din Brașov). Este remarcat, în mod deosebit de elogios, la Poșta redacției, în revista Luceafărul din 1 mai 1971, de poetul Cezar Baltag.

Primul grupaj consistent de poeme, care constituie adevăratul său debut în presa literară, este găzduit de revista România literară din 1 februarie 1973, la rubrica Vă propunem un nou poet, girată de scriitorul Geo Dumitrescu. În 1973, a participat la concursul de debut al Editurii Eminescu și a obținut Premiul I, pentru volumul de versuri Elegie pentru puterea orașului, apărut în 1974.

Poemele sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, spaniolă, rusă, maghiară, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză.

Centrul de Documentare și Informare din Cârțișoara, inaugurat în decembrie 2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • Elegie pentru puterea orașului (versuri), Editura Eminescu, 1974
  • Luminile orașului (versuri), Editura Eminescu, 1975
  • Melancolia (versuri), Editura Eminescu, 1977
  • Flacăra de magneziu (versuri), Editura Eminescu, 1980
  • Mașina de scris, (versuri), Editura Eminescu, 1981
  • Trupuri pe ecranul de radar (versuri), Editura Cartea Românească, 1982
  • Viața în infraroșu (versuri), Editura Eminescu, 1985
  • Orașe suprapuse (note de călătorie), Editura Albatros, 1986
  • În sala vastă – A nagy teremben (versuri), Editura Kriterion, București, 1988 (traducere în limba maghiară de Cseke Gábor)
  • Pași pe acoperișul fierbinte (versuri, antologie de autor), Editura Eminescu, 1988
  • Legătura de sânge (versuri), Editura Albatros, 1989
  • Podul Grant (versuri), Editura Domino, 1992
  • Colinele Paradisului (versuri pentru copii), Editura Domino, 1993
  • Rugă pentru cei blânzi (versuri), Editura Domino, 1999
  • O fiară desăvârșită (versuri), Editura Eminescu, 2001
  • Miere neagră (versuri), Editura Arvin Graphics, 2002
  • Îngerul pe gheața subțire (versuri), Editura Arvin Graphics, 2003
  • O femeie second-hand (versuri), Editura Arvin Graphics, 2004
  • Orbul la fereastră (versuri), Editura Arvin Press, 2006
  • Fața ascunsă (versuri), Editura Eminescu, 2010
  • Ca silabele unui mare pian (versuri), Editura Eminescu, 2011
  • Unda de șoc (memorii și publicistică), Editura Eminescu, 2012
  • În centrul ciclonului (memorii și publicistică), Editura Eminescu, 2012
  • Tu ești cea mai frumoasă (versuri), Editura Eminescu, 2015
  • Un palat de sticlă verde (versuri pentru copii), Editura Eminescu, 2015
  • Caut un loc curat (versuri, antologie de autor), Editura Nomina, 2016
  • Pescuitul miraculos (antologie de poezie românească și universală), Editura SemnE, 2017
  • Dumnezeu vine și pleacă (versuri, antologie de autor), Editura eLiteratura, 2017
  • Cămașa fericitului (mică antologie de folclor), Editura SemnE, 2017
  • Baladă pentru Annemarie (versuri în luminosul stil clasic), Editura SemnE, 2017

Colaborări la reviste[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske pohl'ady”, „Svetova literatura”, „Twórczość”, „Varlik”.

Colaborări la volume colective[modificare | modificare sursă]

  • Dacica, antologie de lirică românească, Editura Minerva, 1978 (alcătuită de Chirata Iorgoveanu-Dumitru);
  • Antologia poeților tineri, Editura Cartea Românească, 1982 (alcătuită de George Alboiu);
  • Romanian poems, Editura Eminescu, 1982 (selecție și traducere de Dan Duțescu);
  • Orașul furnicar, Editura Minerva, 1982 (antologie realizată de Petre Stoica);
  • 15 young Romanian poets: an anthology of verse, Editura Eminescu, 1982 (selecție și traducere de Liliana Ursu);
  • Questions at the turn of the millennium, Editura Eminescu, 1984 (selecție și traducere de Corina Firuță);
  • Jeunes poetes roumains, Editura Eminescu, 1984 (selecție și traducere de Dan Ion Nasta);
  • Nu ucideți pasărea albă – antologie de poezie românească, Editura Eminescu, 1985 (selecție de George Chirilă);
  • Eminescu în durata eternă, Editura Eminescu, 1989 (antologie alcătuită de George Mirea);
  • Eminescu:un veac de nemurire, Editura Minerva, 1990 (antologie alcătuită de Victor Crăciun și Lucian Belcea);
  • A 11-a poruncă, Editura Vama literară, 2012 (antologie alcătuită de Daniel Vorona);
  • Sărutul, Editura Măiastra, 2015 (antologie coordonată de Elisabeta Gîlcescu);
  • Roua dimineților senine, Editura Napoca Nova, 2016 (antologie coordonată de Voichița Pălăncean-Vereș).

Referințe critice (selectiv)[modificare | modificare sursă]

  • „Mircea Florin Șandru (poet foarte talentat) este autorul unor admirabile poeme sentimentale închinate orașului modern: tandre și ironice, «realiste» și pline de imaginație, dense de obiecte, concrete până la senzualitate și, totodată, fantastice, magice, vrăjite. Cultivate și originale, elegiile acestea redescoperă vorbirea poetică: poezie fără sfială retorică, de o discursivitate vibrantă, incantatorie.” (Nicolae Manolescu, „Cărțile tinerilor”, în România literară, nr. 34 din 1974).
  • „Mircea Florin Șandru este fascinat pur și simplu de oraș, locul în care se poate înregistra maxima concentrare pe metru pătrat de real, fantastic, liniște, singurătate etc. Poetul simte acest amestec – format din frenezie și absență, culoare și orori cromatice, social și individual – drept un combustibil magic, ce dă unicitate acestui univers care este orașul, ce-i asigură mai ales puterea.” (Dorin Tudoran, „Siguranța orașului”, în Luceafărul, nr. 38 din 1975).
  • „Mircea Florin Șandru este unul dintre rarii poeți autohtoni pentru care mediul citadin devine element poetic nu doar în virtutea funcție tradiționale de termen contrastant, de factor de opoziție. Când totuși nu este pus în relație cu satul, orașul e văzut în poezia noastră în ipostazele extreme, dar și extraordinare, orașul-infern și orașul utopie a industrializării fiind atunci reprezentările curente. Încorporat organic unei sensibilități pentru care civilizația devine natură, spațiul urban nu e la Mircea Florin Șandru nici prilej de viziuni terifice, nici pretext de tablouri futuriste; dintr-o prezență simbolică sau decorativă orașul este prefăcut în realitatea unică și unitară în care se desfășoară întreaga existență. Marile aglomerări urbane poartă astfel «în matricea lor un mister fără moarte», aspectul labirintic dă sugestia eternității.” (Mircea Iorgulescu, în volumul „Scriitori tineri contemporani”, Editura Eminescu, 1978).
  • „Vocea lui Mircea Florin Șandru a avut de la început prospețime și credibilitate prin firescul cu care și-a asumat poezia urbanului, nu ca temă, ci ca o lume constituită. Eliberat de prezumția noutății artistice, poetul și-a luat în stăpânire teritoriul cu luciditatea și sensibilitatea celui ce a înțeles că orice cântec despre noi este și un cântec despre civilizația citadină, un cântec prin care «orașul intră în eternitate»” (Doina Uricariu, „Poezia civilizației citadine”, în România liberă din 13 august 1980).
  • „În realitate, toate aceste repetiții fără crescendo, toată această muzicalitate dezabuzată, departe de a duce la «ritualizarea dramaticului », exprimă un dramatism paroxistic, un fel de paralizie a voinței care - psihologic vorbind - urmează în mod necesar după căutarea îndelungată, fără succes, a unei soluții. Mircea Florin Șandru nu are atitudinea unui blazat, însă a intuit bine că vorbirea dezarticulată, aproape mecanică, sugerând oboseala luptătorului de la un moment dat, ne transmite nouă, cititorilor, cu mare pregnanță, sentimentul unei opoziții față de agresiunea mașinismului, a militarismului, a mercantilismului.” (Alex. Ștefănescu, „Efectul razelor gamma asupra poeziei”, în Scînteia tineretului din 21 ianuarie 1982).
  • „Privit de aproape, Mircea Florin Șandru îmi face impresia unui om care a visat la umbra unui nuc imens și care, povestindu-și imprudent visul, își încarcă vorbele din răcoarea și foșnetul rău prevestitor al frunzișului malefic (pe care o credință populară îți recomandă să-l eviți) cu o energie neobișnuită, răbdătoare, dar mereu izbucnind cu amenințarea unei descătușări fantastice. În versurile lui plutește permanent o umbră care împrumută peisajului sufletesc ori citadin - aidoma umbrelor lui De Chirico - conturul emoțional al unei neliniști superioare, al unei spaime latente ce refuză spiritul eliberator în favoarea melodicității reduse la un firicel de sânge stors din memoria afectivă, din obiecte, din locurile cândva colindate aievea.” (Traian T. Coșovei, „Pro amicitia” în SLAST, nr.59 din 1982).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană (ediția a doua, revizuită și adăugită), Editura Albatros, 1977
  • I.C. Chițimia, Al. Dima (coordonatori), Literatura română - Dicționar cronologic , Editura Științifică și Enciclopedică, 1979
  • Laurențiu Ulici, Literatura română contemporană, I – promoția ‘70, Editura Eminescu, 1995
  • Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, Editura Fundației Luceafărul, 2001
  • Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coordonatori), Dicționarul scriitorilor români, vol. IV, Editura Albatros, 2002
  • Vassos Panayiotis (coordonator), Who's who în România , Editura Pegasus Press, 2002
  • Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006
  • Eugen Simion (coordonator), Dicționarul general al literaturii române, literele S/T, editat de Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, 2007
  • Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine (versiune revizuită și augmentată), Editura SemnE, 2009
  • Ioan Grecu, Ioan Funariu, Lucia Baki Nicoară, Personalități din Țara Făgărașului, 1800-prezent, Editura Mesagerul de Făgăraș, 2009
  • Boris Crăciun, Daniela Costin-Crăciun, 1500 scriitori români, clasici și contemporani, un dicționar biobibliografic esențial, Editura Porțile Orientului, 2010
  • Boris Crăciun, Daniela Costin-Crăciun, Dicționarul scriitorilor români de azi, (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America), Editura Porțile Orientului, 2011
  • Alina Kristinka, Literatura română - Dicționarul autorilor români contemporani, Editura Arial, 2013