Mircea Braga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mircea Braga
Mircea Braga.jpg
Mircea Braga
Date personale
Născut (80 de ani) Modificați la Wikidata
Sibiu, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRodica Braga Modificați la Wikidata
CopiiCorin Braga Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
eseist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj  Modificați la Wikidata

Mircea Braga (n. 27 august 1938, Sibiu) este un eseist și critic literar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Sibiu în familia mecanicului auto Gheorghe Braga și al soției sale, Maria (n. Schneider). A urmat studii elementare la Sibiu (1945-1952), Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1952-1955) și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1955-1960). A obținut în 1984 titlul de doctor în filologie al Universității din Cluj cu teza V. Voiculescu. Studiu critic.[1]

După absolvirea facultății lucrează ca profesor (1960-1962), redactor la ziarul Pentru socialism (1962-1966), instructor cultural (1966-1968) și director al Teatrului Dramatic din Baia Mare (1968-1970). Se transferă în orașul său natal, Sibiu, unde îndeplinește mai multe funcții pe plan cultural: director al Teatrului de Stat din Sibiu (1970-1974), președinte al Comitetului pentru Cultură al jud. Sibiu (1974-1979), redactor la revista Transilvania (1979-1990), director al Casei de Presă și Editură „Transpres” (1990-1995) și director al Editurii Imago din Sibiu (din 1991). În anul 1995 este numit, prin concurs, profesor la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.[1] Profesor emerit din anul 2008.

A desfășurat o bogată activitate publicistică, debutând în 1966 în paginile revistei Steaua și colaborând ulterior la revistele Tribuna, Familia, România literară, Vatra, Limbă și literatură, Revista de istorie și teorie literară, Teatru, Manuscriptum, Revue Roumaine, Convorbiri literare, Cahiers roumains d’études littéraires, Ramuri, Continent, Jurnalul literar, Curentul (München), Discobolul, Arhipelag și Acolada. Este autorul a peste 20 de volume de critică, istorie și teorie literară și aprox. 1500 de studii și articole de specialitate.[2]

Articolele sale au fost publicate ulterior în două cărți: Sincronism și tradiție (1972) și Conjuncturi și permanențe (1976). Volumele care au urmat se înscriu în domeniul criticii, istoriei, teoriei literare și nfilozofiei culturii. A mai publicat studii introductive la unele ediții din operele lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Romulus Cioflec, Oscar Lemnaru, Octavian Goga, Ion Creangă, Pavel Dan, Jean Bart, Victor Eftimiu, N. D. Cocea, A. E. Baconsky[3] și a colaborat la mai multe volume colective. Mircea Braga a obținut Premiul de critică și istorie literară al Asociației Scriitorilor din Sibiu (1982), Diploma Uniunii Scriitorilor din România (1984), Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2006).[4] ,Premiul de critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2010),Premiul pentru critică al Atelierului Național de Poezie "Serile la Brădiceni" (2013). Premiul de teorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2013). Premiul ”Cartea Anului” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2016)

Este căsătorit cu scriitoarea Rodica Braga. Are doi copii: Corin Braga și Marian Braga

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Sincronism și tradiție, Cluj, 1972;
  • Conjuncturi și permanențe, Cluj-Napoca, 1976;
  • Destinul unor structuri literare, Cluj-Napoca, 1979;
  • Istoria literară ca pretext, Cluj-Napoca, 1982;
  • V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, București, 1984;
  • Când sensul acoperă semnul, București, 1985;
  • Recursul la tradiție. O propunere hermeneutică, Cluj-Napoca, 1987;
  • Pe pragul criticii, Sibiu, 1992;
  • Decupaj în sens: propuneri de istorie literară, Sibiu, 1997;
  • Cultura – o utopie asumată?, Sibiu, 2000;
  • Epoca marilor clasici, Sibiu, 2001;
  • Critică și poetică literară, Sibiu, 2002;
  • Caragiale și obsesia „umbrei”, Sibiu, 2002;
  • Teorie și metodă, eseu despre izvoarele aventurii metodologice moderne, Sibiu, 2002;
  • Replieri interpretative, Sibiu, 2003;
  • Dincolo de binele și răul culturii (Fr. Nietzsche), vol. I, 2006;
  • Ideologia „Junimii” (coord.), 2007;
  • Constantin Noica și Sibiul, 2007;
  • Incursiuni în imaginar, 2 vol. (coord.), 2007-2008;
  • V. Voiculescu – Măștile căutării de sine (O hermeneutică a orizonturilor creației), 2008;
  • Geografii instabile (Sibiu, Ed. Imago, 2010);
  •  Despre ordinul suveran al receptării, (Sibiu, Ed. Imago, 2013);
  • La izvoarele aventurii metodologice moderne (Iași, Tipo Moldova, 2013);
  • Rătăcind prin canon (Iași, Tipo Moldova, 2013;
  • Dincolo de binele și răul culturii (Fr. Nietzsche), vol. 2 (Sibiu, Ed. Imago, 2014);
  • Ecce Nietzsche (București, Ed. Academiei Române, 2015).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 207.
  2. ^ „Rodica și Mircea Braga, de la proză la critica literară”, Tribuna, , accesat în  
  3. ^ Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 208.
  4. ^ „Mircea Braga”, Uniuneascriitorilorsibiu.ro, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]