Minor (drept)

Din punct de vedere legal, un minor este o persoană sub o anumită vârstă, de obicei vârsta majoratului, care delimitează o persoană minoră de o persoană adultă. Vârsta majoratului depinde de regiunea de jurisdicție și aplicare, dar este de obicei 18 ani. Termenul minor poate fi utilizat și în contexte care nu au legătură cu vârsta majoratului. De exemplu, vârsta minimă pentru fumat și consumul de alcool în Statele Unite este de 21 de ani, iar persoanele mai tinere decât această vârstă sunt uneori denumite minori în contextul legislației privind tutunul și alcoolul, chiar dacă au împlinit vârsta de 18 ani. Termenul minor se referă adesea la persoanele care nu au împlinit vârsta majoratului, dar se pot referi și la persoanele care nu au împlinit alte limite de vârstă legale, cum ar fi vârsta consimțământului sexual, vârsta legală de căsătorie, vârsta legală de obținere a permisului de conducere a vehiculelor, vârsta de vot, vârsta de muncă etc. Astfel de limite de vârstă sunt adesea diferite de vârsta majoratului.

Conceptul de minor nu este definit în mod clar în majoritatea jurisdicțiilor. Vârsta răspunderii penale, a capacității de a consimți legal la activități sexuale, la care frecventarea școlii nu mai este obligatory și, prin urmare, o persoană poate părăsi școala, la care pot fi încheiate contracte cu forță juridică obligatorie și așa mai departe, pot fi diferite între ele. În multe țări, vârsta majoratului este de 18 ani. În Statele Unite, unde vârsta majoratului este stabilită de fiecare stat în parte, termenul „minor” se referă de obicei la o persoană cu vârsta sub 18 ani, dar în anumite domenii (cum ar fi consumul de alcool, jocurile de noroc și posesia armelor de foc) poate însemna o persoană cu vârsta sub 21 de ani. În sistemul de justiție penală, un minor poate fi judecat și pedepsit fie „ca minor”, fie „ca adult”. În Thailanda, un minor este o persoană cu vârsta sub 20 de ani, iar în Coreea de Sud, o persoană cu vârsta sub 19 ani. În Noua Zeelandă, vârsta majoratului este, de asemenea, de 20 de ani, dar majoritatea drepturilor adulților sunt asumate la vârste mai mici.

În România, vârsta majoratului civil este de 18 ani. Aceasta este vârsta la care o persoană dobândește capacitate deplină de exercițiu și este considerată adult conform legii. Codul Civil în articolul 38 stabilește că majoratul se atinge la împlinirea vârstei de 18 ani. De la această dată, persoana poate să își exercite drepturile și să își asume obligații prin acte juridice proprii. Constituția României în articolul 36 garantează dreptul de vot cetățenilor care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv.