Mihail Neamțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Mihail Neamțu
Michael Neamtu.jpg
Date personale
Născut16 aprilie 1978
Făgăraș, Republica Socialistă România
PărințiEmilia & Gheorghe
CopiiMaria
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Etnieromân
Religiecreștin-ortodox
Ocupațiepolitician
scriitor
teolog[*]​
activist[*]​ Modificați la Wikidata
Partid politicPMP (din 2019)
PNL (2017-2019)
Noua Republică (2013-2015)
Alianța România Dreaptă (2012)
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Londra, King's College
Activitatea literară
Mișcare/curent literartrumpism[*]​, conservatorism, dreapta creștină[*]​  Modificați la Wikidata
Influențe
Grigorie de Nyssa, Augustin din Hippona, C. S. Lewis, William F. Buckley Jr, Andrei Pleșu, Edmund Burke, Feodor Dostoievski, Russell Kirk, Eric Zemmour,[2][3] Jordan Peterson,[4] Donald Trump,[5] Petre Țuțea[6][7]
Note
PremiiPremiul I, Olimpiada Națională de Filozofie (Deva, 1996);

Premiul Collin Gunton (King's College Londra, 2004);

Premiul revistei Cuvântul (2007).
Cariera politică
Purtător de cuvânt în Partidul Mișcarea Populară Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Partid politicPMP (din 2019)
PNL (2017-2019)
Noua Republică (2013-2015)
Alianța România Dreaptă (2012)
Ideologienaționalism etnic
Anticomunism
naționalism religios[*]​
Naționalism românesc
Conservatorism social
anti-imigrație[*]​
conservatorism naționalist
populism de dreapta
Euroscepticism Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihail Neamțu (n. ,[9] Făgăraș, Brașov, România[10]) este un scriitor, teolog și om politic de dreapta din România. A fondat Partidul Noua Republică și este actualmente membru al Partidului Mișcarea Populară (PMP).[11]

Educație și activitate profesională[modificare | modificare sursă]

A absolvit studiile liceale la Arad (1992-1996), răstimp în care a coordonat redacția revistei Laboremus.

Este licențiat în filosofie (2000) și teologie ortodoxă (2005) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Student Erasmus la Universitatea Ludwig Maximilian din München (2000-2001).

Master of Arts în patristică la University of Durham (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007).

Doctorat în teologie la King's College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre "The Nicene Christ and Desert Eschatology" (2008).

Studii post-universitare la Woodrow Wilson International Center for Scholars, Washington DC.

Vârstele iubirii (2016)[modificare | modificare sursă]

În luna noiembrie 2016, Editura Doxologia a lansat volumul Vârstele iubirii care s-a bucurat de interesul unui public larg și de susținerea multor personalități culturale[necesită citare]. La Târgul Gaudeamus din București (18-20 nov. 2016), au participat doamna Monica Pillat (fiica lui Dinu Pillat), jurnalistul Grigore Ecrivanu, teologul Radu Preda, diplomatul Teodor Baconschi, sociologul Mirel Bănică, scriitoarea Daniela Șontică, dar și oameni politici precum Adriana Săftoiu sau Toader Paleologu.

Criticii au întâmpinat laudativ apariția cărții. Conferențiarul universitar clujean, un prieten apropiat al autorului, Adrian Papagagi a spus: Trei vârste umane, trei povești de dragoste și un autor capabil să deslușească haloul iubirii sacre în filigranul celei profane. Ficțiunea copilului arhetipal, Mowgli, atins de primul fior al dragostei, se îngână cu abia voalata idilă autobiografică dintre adolescenții Mihnea și Dora, iar amândurora le răspunde, climactic, epistolarul sfâșietor de real al lui Dinu și Nelli Pillat. O carte a întâlnirilor admirabile, de care te poți lesne îndrăgosti.[12]

Fenomenul Trump (2017)[modificare | modificare sursă]

În 20 ianuarie 2017, a lansat platforma online a unei noi cărți intitulate: Fenomenul Trump. Cum a șocat un businessman politica lumii?[13]

Activitate politică (2011-prezent)[modificare | modificare sursă]

În 17 septembrie 2011, Neamțu a lansat un manifest intitulat: Crez politic: pentru o Nouă Republică (apărut pe influentul blog Madame Blogary). Apoi a pus bazele Mișcării Noua Republică, fondată mai întâi ca o asociație cu personalitate juridică. În iulie 2012, membrii organizației au votat transformarea în partid politic, iar Neamțu a fost ales președinte al noii formațiuni.

Neamțu protestând împotriva suspendării președintelui de atunci, Traian Băsescu, în anul 2012

În contextul Referendumului din vara lui 2012, Neamțu participat la negocierile pentru Alianța România Dreaptă (ARD). Însă, structurile guvernamentale au împiedicat PNR să devină partid, iar formațiunea nu a putut semna protocolul de constituire al alianței. Ca urmare, el a participat la alegeri pe listele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).

Din anul 2012, a devenit un aliat de-al lui Traian Băsescu, criticând suspendarea sa.

La alegerile parlamentare din 9 decembrie Mihail Neamțu a candidat din partea ARD pentru un colegiu de deputat în Arad, pierzând alegerile.

În 2013, Partidul Noua Republică a fost afiliat Alianței Conservatorilor și a Reformiștilor Europeni (grup din care fac parte conservatorii britanici și polonezi).

Acesta a fost de asemenea unul dintre principalii critici ai moscheii din București.[14]

În 2017, Mihai Neamțu a revenit în viața publică, devenind membru al Partidului Național Liberal. În 2019 s-a înscris în PMP, iar în 2021 era purtătorul de cuvânt al partidului.

În prezent, Mihail Neamțu este adept al ideologiei eurosceptice,[15] opunându-se mișcării LGBT,[16] ateismului,[17] socialismului,[18] progresismului,[19] globalizării,[20] imigrației către România[21] și multiculturalismului.[22] Acesta este de asemenea un critic al lui George Soros, pe care îl consideră "miliardar socialist",[23] dar și al lui Raed Arafat, pe care l-a catalogat drept "moartea democrației".[24] În calitate de susținător al lui Donald Trump, acesta se opune administrației lui Joe Biden.[25]

Controverse doctrinare[modificare | modificare sursă]

Ca teolog și filozof, Mihail Neamțu a susținut în mai multe rânduri incompatibilitatea între creștinism și legionarism.[26] Într-un articol din România liberă, Neamțu scria:

Nici sfârșitul martiric al unor figuri precum Valeriu Gafencu, ucis de comuniști, nu exonerează erorile și ororile produse de așa-zisa „etica onoarei”. Cine poate justifica împușcarea lui Virgil Madgearu, Armand Calinescu sau Nicolae Iorga? Dar provocarea sinuciderii lui Petre Andrei, cărturarul ieșean nemilos cu fascismul? Nu mai puțin grav atârnă sprijinul necondiționat oferit de Codreanu axei Berlin-Roma? Ura furibundă la adresa parlamentarismului și a elitei democratice nu poate justificată nici măcar de persecuțiile antilegionare ale dictaturii carliste.[27]

În adolescență, Neamțu a publicat texte favorabile lui C.Z. Codreanu, liderul Mișcării Legionare. Astfel, în numărul 11/47, p. 14 din anul 1994 al revistei sibiene Puncte Cardinale, încă minorul Neamțu scria următoarele:

„Să ne mai întrebăm atunci de ce acești numeroși «intelectuali», mulți dintre ei gazetari, istorici sau analiști politici [...], nu pot înțelege Legiunea și pe Căpitanul ei? Nu pot înțelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mișcare spirituală, o școală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povața lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» și rămâne afară «cel ce are îndoieli»”[28].

Într-un volum publicat în 2010, Mihail Neamțu a explicat simpatiile trădate de acest articol publicat la 16 ani, denumindu-le „paragrafe infantile” și punându-le pe seama unei „ignoranțe istorice și sentimentale” pe fondul căruia s-a lăsat influențat de discuțiile purtate cu foști deținuți politici din Arad în contextul unei „crize de valori [și al unei] nevoi de repere a unei întregi generații formate după 1989”. El a dezavuat acele texte, afirmând că nu avea nicio argumentație pentru a „pune semn de egalitate între excelența culturală a generației de la 1927 și opțiunea ei politică” și că nu era „în temă cu violența endemică și politicile rasiale ale guvernului legionar din 1940”.[29]

Simpatiile legionare din adolescența lui Mihail Neamțu au reintrat în atenția opiniei publice odată cu lansarea alianței electorale ARD din noiembrie 2012 când a recitat versuri din opera poetului Radu Gyr,[30] fapt ce a dus la delimitarea celorlalți lideri ai ARD față de simbolistica abordată de Neamțu în campanie.[31] Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România a dat publicității un comunicat în care a calificat drept ''scandalos, revoltător și împotriva legislației în vigoare'' discursului lui Mihail Neamțu.[32]

Unii jurnaliști, precum Alex Ștefănescu (critic literar), Robert Turcescu (ziarist) sau Grigore Cartianu (publicist), au comentat pozitiv decizia lui Mihail Neamțu de a recita o poezie dedicată memoriei țăranului român.

Dezbateri publice[modificare | modificare sursă]

Mihail Neamțu a intrat adeseori în atenția opiniei publice prin modul pitoresc de a se manifesta. În cadrul unui miting electoral al Alianței România Dreaptă, Mihail Neamțu a fluturat legături de usturoi pentru a „exorciza clasa politică”.[33]

La 15 martie 2015, Mihail Neamțu s-a retras din activitatea politică, declarând că prioritățile sale sunt familia, scrisul și activitatea antreprenorială.

Mihail Neamțu este totodată un participant activ la dezbaterea românească despre cultură, politică, valori și societate (Hotnews.Ro, Idei în dialog, Dilema Veche, Revista 22, etc.). A criticat modele culturale postmoderne, relativismul etic și colectivismul tribal, pledând totodată pentru restrângerea puterii economice și legislative a statului[34] și pentru relansarea educației private.[35]

Acesta este un critic al modernismului, susținând că lumea modernă separă gândirea de credință, înflorirea economică de datoria civică, sexul de iubire, vizibilul de invizibil.[36]

Cărți teologico-politice[modificare | modificare sursă]

Bufnița din dărâmături (2005, 2008) a stârnit numeroase comentarii în presă, fiind nominalizat de unii critici literari pentru categoria debut eseistic. Autorul s-a remarcat prin susținerea unui dialog instituțional între Biserică și modernitate. A scris în favoarea reformei învățământului confesional, bazat pe o viziune deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării. Neamțu s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian ('neopășunist'). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc."[37]

Povara libertății (2009) a pus în discuție dezbaterile conservatorilor nord-americani și definițiile contradictorii ale modernității.[1]

Verbul ca fotografie (2009) a făcut apologia dialogului civic pe fondul tendinței de tabloidizare din mass-media. Autorul oferă totodată câteva schițe despre relația între Ortodoxie și modernitate, marcând importanța unei culturi a virtuții într-o societate cu tot mai puține modele, rădăcini și speranțe.

Elegii conservatoare (2009) discută condițiile de apariție ale unei culturi a libertății morale, civice și economice, raportarea spațiului public românesc la criza valorilor din Europa, semnificația secularizării pentru instituția familiei și forurile de educație, imaginea Bisericii într-o eră a transparenței mediatice, a revoluției moravurilor și a pluralismului ideologic.[2]

Volumul Gramatica Ortodoxiei (2007) deplânge "ghetoizarea discursului creștin" în spațiul academic, propunând "câteva întâlniri paradigmatice între ecclesia și universitas, găzduite sub zodia modernității. Gramatica Ortodoxiei a primit premiul revistei Cuvântul pentru Cartea Anului, Secțiunea Istoria ideilor și istoria mentalităților.[3]

Bibliografie (selectivă)[modificare | modificare sursă]

Cărți personale:

  • Visul României Mari, Iași, Ed. Doxologia, 2017
  • Fenomenul Trump. Cum a șocat un businessman politica lumii, București, Open Education, 2017.
  • Vârstele Iubirii. Cum transformăm întâmplarea în destin?, Iași, Ed. Doxologia, 2016.
  • Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, Ed. Lumea Credinței, 2013.
  • Zeitgeist. Tipare culturale și conflicte ideologice, București, Ed. Curtea Veche, 2010.
  • Povara libertății. Antiteze, paradigme și biografii moderne, Iași, Ed. Polirom, 2009
  • Verbul ca fotografie. Dizidențe culturale și comentarii politice, București, Ed. Curtea Veche (Colecția Constelații), 2009
  • Elegii conservatoare. Reflecții est-europene despre religie și societate, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2009.
  • Bufnița din dărâmături. Insomnii teologice, Iași, Ed. Polirom, 2008 (ediția a II-a, revăzută și adăugită).
  • Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate, Iași, Ed. Polirom, 2007.

Cărți editate:

  • Memory, Humanity, and Meaning. Essays in honor of Andrei Pleșu’s sixtieth anniversary, offered by NEC alumni & friends, Bucharest: Zeta Books, 2009, edited together with Bogdan Tătaru-Cazaban.

Studii:

  • ‘The Theologico-Political Constitution of Monastic Liturgy,’ in Adrian Pabst and Christoph Schneider (ed.), Encounter between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy. Transfiguring the World through the Word (Aldershot: Ashgate, 2008), 249-270.
  • ‘Liturgical Orality or Textualist Oblivion? A Case-Study: Printing the Scriptures into Romanian (16th-18th century), St Vladimir’s Theological Quarterly, vol. 52 (2008) 3-4: 367-88.
  • ‘Between the Gospel and the Nation: Dumitru Stăniloae’s Ethno-Theology,’ Archæus. Studies in the History of Religions, vol. 10 (2006) 3: 9-46.
  • ‘Protology of Language in St Gregory of Nyssa,’ Khora. Revue d’études patristiques et médiévales, vol. 1 (2003) 1: 51-78.
  • ‘Revisiting Orthodoxy and Nationalism,’ Pro Ecclesia 15 (2006) 2: 153-160.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Andrew Louth, Deslușirea Tainei. Eseu despre natura teologiei, Sibiu, Ed. Deisis, 1999.
  • Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului, Sibiu, Ed. Deisis, 2000.
  • John Behr, Drumul către Niceea, București, Ed. Sophia, 2004.[38]
  • Hugo Tristram Engelhardt Jr., Fundamentele bioeticii creștine, Sibiu, Ed. Deisis, 2005 (traducere în colaborare).[39]

Articole (selecții)[modificare | modificare sursă]

  • Revelion paranghelie
  • Război (cultural) și pace (religioasă)
  • Pacea Crăciunului si a Pastelui
  • Licheaua - autobiografie

Eseuri (selecții)[modificare | modificare sursă]

  • Palma morții și obrazul lui Hristos
  • Biserica, modernitatea și binele comun
  • Apariția darului în fenomenologia lui Jean-Luc Marion
  • Adam and Eve, not Adam and Steve
  • Despărțirea apelor: Biserica și securitatea

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Google, TH-cam 
  3. ^ Conectează-te la Facebook, Facebook 
  4. ^ Conectează-te la Facebook, Facebook 
  5. ^ Conectează-te la Facebook, Facebook 
  6. ^ Conectează-te la Facebook, Facebook 
  7. ^ Conectează-te la Facebook, Facebook 
  8. ^ Islam (în engleză), Mihail Neamțu 
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ Mihail Neamțu, Curriculum vitae pe pagina IICCMER. Accesat pe 26.11.2012
  11. ^ „Mihai Neamțu devine membru PMP, dar își exprimă susținerea pentru candidatura lui Paleologu la Președinție/ Consiliul Național al PMP urmează să decidă duminică prezidențiabilul”. News.ro. . Accesat în . 
  12. ^ Adrian Papahagi. „Despre Vârstele Iubirii”. Accesat în . 
  13. ^ Mihai Neamțu. [www.donald-trump.ro „Fenomenul Trump”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în . 
  14. ^ Redactia (), Mihail Neamțu, după atentatul de la Londra | Marea moschee comandată de Erdogan în mijlocul Bucureştiului trebuie să fie un proiect mort şi îngropat, Nasul.tv 
  15. ^ Mihai Neamțu, reacție la rezoluția PE: România urmează să fie sancționată de UE pentru că-și dorește ca orice copil să aibă o mamă și un tată…Tovarăși: chiar ne luați de proști?, R3media,  
  16. ^ Scriitorul Mihail Neamțu, împotriva agendei Comisiei Europene. Se opune introducerii educației LGBT+ în școli, B1TV.ro,  
  17. ^ Ateismul anulează misterul ființei (în engleză), Mihail Neamțu,  
  18. ^ Mihail Neamtu (2020-11-11T03:41:42-0800), Mihail Neamtu - În timp ce domnul Joe Biden încearcă să simuleze c-ar fi un tip moderat, în spatele său se află tabăra socialiștilor, în frunte cu Kamala Harris, cel mai de stânga politician din istoria Statelor Unite! Fapte, ca să folosesc un cuvânt pe care-l repetă papagalicește propaganda globalistă: • Kamala Harris a inițiat legi cot la cot cu Alexandria Ocasio-Cortez, care se autodefinește drept un “socialist democrat“ (un oximoron care îmi rănește timpanul). • Kamala Harris se opune exploatării resurselor energetice din subsolul SUA, deși acestea au adus mult visata independență energetică a țării și au redus dependența de state dubioase, precum Venezuela. • Kamala Harris susține transgenderismul, radicalismul sexomarxist, dar și amnistia pentru imigranții care au trecut ilegal granița. Ce va urma? Firesc, zeci de milioane de inși vor fi încurajați să treacă ilegal granița, știind că doamna Harris i-ar putea ierta • Nancy Pelosi, șefa (speakerul) Camerei Reprezentanților, refuză de mai multe săptămâni să spună ce opinie are despre socialism. Fox News i-a cerut opinia de mai multe ori, ea a refuzat să răspundă. Dezarmarea poliției, prin tăierea masivă a fondurilor, este doar una din intențiile acestor anarho-socialiști. Americanii sunt conștienți de intențiile socialiștilor: anul acesta s-au vândut în SUA 17 milioane de arme, un record all-time care-l bate pe cel precedent, din 2016, an în care doamna Clinton spera să ajungă la Casa Albă. | Facebook (în engleză), www.facebook.com  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  19. ^ Mihail Neamţu: ideologia LGBT+ și ideologia progresistă au și la București o voce autorizată: Dacian Cioloș – PSnews 
  20. ^ Conferinta internationala: Globalizare si identitate nationala. Dimensiuni cultural-juridice, Editura Lumen,  
  21. ^ Digi24 (2019-06-03 08:40:15), Scandal între PNL și USR-PLUS. „Este mai josnic decât ce a spus Dragnea în ultimii 2 ani”, www.digi24.ro  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  22. ^ Monitorul, Mihail Neamțu: După decenii de migrație neasimilată, Europa nu-și mai permite inginerii sociale construite pe utopia multiculturalismului, ILD 
  23. ^ Conectează-te la Facebook, Facebook 
  24. ^ https://www.facebook.com/Wolfie.Amadeus99775533/ (), Mihail Neamțu: Arafat e moartea democrației, R3media 
  25. ^ Mihail Neamțu: Pentru România, un Biden la Casa Albă înseamnă întărirea influenței Chinei și slăbirea luptei contra corupției, cu binecuvântarea tacită de la Washington DC, B1TV.ro,  
  26. ^ Omul are o natură coruptă din naștere și orice îmbunătățire a ordinii social-politice trebuie dublată de exigența unei tăieri-împrejur a inimii. Nu s-a petrecut asta cu liderii mișcării, nici când Codreanu l-a asasinat pe prefectul Manciu, nici când nicadorii l-au împușcat pe I.G. Duca, nici când decemvirii l-au ciopârțit pe Stelescu. Dimpotrivă. Criminalii au fost premiați cu decorația „crucea albă” de C.Z. Codreanu pentru asasinarea satanic-ritualică la 16 iulie 1936 a „trădătorului”...
  27. ^ De ce este crestinismul incompatibil cu legionarismul
  28. ^ „Căpitanul și umbra lui”. Observator Cultural. 
  29. ^ Mihail Neamțu, Zeitgeist: Tipare culturale și conflicte ideologice, Editura Curtea Veche, București, 2010, p. 122.
  30. ^ „REALITATEA .NET”. REALITATEA.NET. 
  31. ^ „Reacția ARD la scandalul”. Gandul.info. 
  32. ^ „Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului despre discursul lui Mihail Neamtu: Scandalos, revoltător și împotriva legislației în vigoare/ Se face vinovat de incitare la extremism, de ignorare deliberată a antisemitismului promovat de legionari - Politic - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . 
  33. ^ „Neamtu: M-am inarmat cu funia de usturoi pentru strigoii USL - Interviu”. Ziare.com. 
  34. ^ Mihail Neamțu, "Etatismul, un demon", Cotidianul, 13 noiembrie 2007
  35. ^ „lady-gramophone - Fundatia Calea Victoriei – Cursuri si evenimente culturale”. 
  36. ^ Bingaman, Brock; Nassif, Bradley (). The Philokalia: Exploring the Classic Text of Orthodox Spirituality. ISBN 978-0195390278. 
  37. ^ [Bufnița din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 170]
  38. ^ „EDITURA SOPHIA - Randuieli de viata crestina :: Serafim de Sarov, sf”. www.sophia.ro. 
  39. ^ „Editura Deisis”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mihail_Neamțu&oldid=14915956