Mihail Neamțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihail Neamțu
Date personale
Născut16 aprilie 1978
Făgăraș
PărințiEmilia & Gheorghe
CopiiMaria
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religiecreștin-ortodox
OcupațieScriitor și om politic
Activitate
EducațieUniversitatea din Londra, King's College
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
Lucrări remarcabileBufnița din dărâmături (2005);

Vârstele Iubirii (2016); Fenomenul Trump (2017) "Visul României Mari " (2017) "Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări" (2017)

"Povara libertății" (2018)
Stilconservator
A influențat peNoua Republică
Oraș natalFăgăraș
Partid politicPMP
Adversar(i)socialismul
PremiiPremiul I, Olimpiada Națională de Filozofie (Deva, 1996);

Premiul Collin Gunton (King's College Londra, 2004);

Premiul revistei Cuvântul (2007).
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihail Neamțu (n. , Făgăraș, România[1]) este un scriitor, om politic și intelectual de dreapta din România. A fondat Partidul Noua Republică și este actualmente membru al Partidului Mișcarea Populară.[2]

Educație și activitate profesională[modificare | modificare sursă]

A absolvit studiile liceale la Arad (1992-1996), răstimp în care a coordonat redacția revistei Laboremus.

Este licențiat în filosofie (2000) și teologie ortodoxă (2005) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Student Erasmus la Universitatea Ludwig Maximilian din München (2000-2001).

Master of Arts în patristică la University of Durham (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007).

Doctorat în teologie la King's College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre "The Nicene Christ and Desert Eschatology" (2008).

Studii post-universitare la Woodrow Wilson International Center for Scholars, Washington DC.

Vârstele iubirii (2016)[modificare | modificare sursă]

În luna noiembrie 2016, Editura Doxologia a lansat volumul Vârstele iubirii care s-a bucurat de interesul unui public larg și de susținerea multor personalități culturale. La Târgul Gaudeamus din București (18-20 nov. 2016), au participat doamna Monica Pillat (fiica lui Dinu Pillat), jurnalistul Grigore Ecrivanu, teologul Radu Preda, diplomatul Teodor Baconschi, sociologul Mirel Bănică, scriitoarea Daniela Șontică, dar și oameni politici precum Adriana Săftoiu sau Toader Paleologu.

Criticii au întâmpinat laudativ apariția cărții. Profesorul Adrian Papagagi a spus: Trei vârste umane, trei povești de dragoste și un autor capabil să deslușească haloul iubirii sacre în filigranul celei profane. Ficțiunea copilului arhetipal, Mowgli, atins de primul fior al dragostei, se îngână cu abia voalata idilă autobiografică dintre adolescenții Mihnea și Dora, iar amândurora le răspunde, climactic, epistolarul sfâșietor de real al lui Dinu și Nelli Pillat. O carte a întâlnirilor admirabile, de care te poți lesne îndrăgosti.[3]

Fenomenul Trump (2017)[modificare | modificare sursă]

În 20 ianuarie 2017, a lansat platforma online a unei noi cărți intitulate: Fenomenul Trump. Cum a șocat un businessman politica lumii?[4]

Afilieri instituționale (2000-2010)[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului, Mihail Neamțu a colaborat cu mai multe instituții academice și culturale.

  • Asociat al Centrului de Analiză și Dezvoltare Instituțională (CADI)[5].
  • Membru al Societății Române de Fenomenologie (2000)[6].
  • Membru al Asociației Române de Istorie a Religiilor (2001-2008), afiliată la European Association for the Study of Religion și International Association for the History of Religions.
  • Membru al Comitetului de organizare al Congresului al șaselea de istorie a religiilor (București, 20-23 septembrie 2006), organizat de Asociația română de istorie a religiilor și European Association for the Study of Religion.[7]
  • Junior Fellow la National Review Institute (Washington DC), 2009.

A publicat studii, articole și recenzii în volume colective și reviste științifice din țară și străinătate, precum Archaeus, Studia Phaenomenologica, Chora, Studia Politica, Pro Ecclesia, Heythrop Journal, St Vladimir's Theological Quarterly, Sobornost, Library of Law and Liberty.

Ca membru al echipei redacționale Archaeus și al echipei de organizatori ai Congresului de Istoria Religiilor (București, 1996), Mihail Neamțu a contribuit la înființarea Institutului de Istoria Religiilor de sub egida Academiei Române.

Activitate politică (2011-2014)[modificare | modificare sursă]

În 17 septembrie 2011, Neamțu a lansat un manifest intitulat: Crez politic: pentru o Nouă Republică (apărut pe influentul blog Madame Blogary). Apoi a pus bazele Mișcării Noua Republică, fondată mai întâi ca o asociație cu personalitate juridică. În iulie 2012, membrii organizației au votat transformarea în partid politic, iar Neamțu a fost ales președinte al noii formațiuni.

În contextul Referendumului din vara lui 2012, Neamțu participat la negocierile pentru Alianța România Dreaptă (ARD). Însă, structurile guvernamentale au împiedicat PNR să devină partid, iar formațiunea nu a putut semna protocolul de constituire al alianței. Ca urmare, el a participat la alegeri pe listele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).

La alegerile parlamentare din 9 decembrie Mihail Neamțu a candidat din partea ARD pentru un colegiu de deputat în Arad, pierzând alegerile.

În 2013, Partidul Noua Republică a fost afiliat Alianței Conservatorilor și a Reformiștilor Europeni (grup din care fac parte conservatorii britanici și polonezi).

În 2017, Mihai Neamțu a revenit în viața publică, devenind membru al Partidului Național Liberal.

Controverse doctrinare[modificare | modificare sursă]

Ca teolog și filozof, Mihail Neamțu a susținut în mai multe rânduri incompatibilitatea între creștinism și legionarism.[8] Într-un articol din România liberă, Neamțu scria:

Nici sfârșitul martiric al unor figuri precum Valeriu Gafencu, ucis de comuniști, nu exonerează erorile și ororile produse de așa-zisa „etica onoarei”. Cine poate justifica împușcarea lui Virgil Madgearu, Armand Calinescu sau Nicolae Iorga? Dar provocarea sinuciderii lui Petre Andrei, cărturarul ieșean nemilos cu fascismul? Nu mai puțin grav atârnă sprijinul necondiționat oferit de Codreanu axei Berlin-Roma? Ura furibundă la adresa parlamentarismului și a elitei democratice nu poate justificată nici măcar de persecuțiile antilegionare ale dictaturii carliste.[9]

În adolescență, Neamțu a publicat texte favorabile lui C.Z. Codreanu, liderul Mișcării Legionare. Astfel, în numărul 11/47, p. 14 din anul 1994 al revistei sibiene Puncte Cardinale, încă minorul Neamțu scria următoarele:

„Să ne mai întrebăm atunci de ce acești numeroși «intelectuali», mulți dintre ei gazetari, istorici sau analiști politici [...], nu pot înțelege Legiunea și pe Căpitanul ei? Nu pot înțelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mișcare spirituală, o școală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povața lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» și rămâne afară «cel ce are îndoieli»”[10].

Într-un volum publicat în 2010, Mihail Neamțu a explicat simpatiile trădate de acest articol publicat la 16 ani, denumindu-le „paragrafe infantile” și punându-le pe seama unei „ignoranțe istorice și sentimentale” pe fondul căruia s-a lăsat influențat de discuțiile purtate cu foști deținuți politici din Arad în contextul unei „crize de valori [și al unei] nevoi de repere a unei întregi generații formate după 1989”. El a dezavuat acele texte, afirmând că nu avea nicio argumentație pentru a „pune semn de egalitate între excelența culturală a generației de la 1927 și opțiunea ei politică” și că nu era „în temă cu violența endemică și politicile rasiale ale guvernului legionar din 1940”.[11]

Simpatiile legionare din adolescența lui Mihail Neamțu au reintrat în atenția opiniei publice odată cu lansarea alianței electorale ARD din noiembrie 2012 când a recitat versuri din opera poetului Radu Gyr,[12] fapt ce a dus la delimitarea celorlalți lideri ai ARD față de simbolistica abordată de Neamțu în campanie.[13] Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România a dat publicității un comunicat în care a calificat drept ''scandalos, revoltător și împotriva legislației în vigoare'' discursului lui Mihail Neamțu.[14]

Reprezentanți ai mediului cultural și jurnalistic, precum Alex Ștefănescu (critic literar), Robert Turcescu (ziarist) sau Grigore Cartianu (publicist), s-au solidarizat cu decizia lui Mihail Neamțu de-a recita o poezie dedicată memoriei țăranului român.

Dezbateri publice[modificare | modificare sursă]

Mihail Neamțu a intrat adeseori în atenția opiniei publice prin modul pitoresc de a se manifesta. În cadrul unui miting electoral al Alianței România Dreaptă, Mihail Neamțu a fluturat legături de usturoi pentru a ''exorciza clasa politică''.[15]

La 15 martie 2015, Mihail Neamțu s-a retras din activitatea politică, declarând că prioritățile sale sunt familia, scrisul și activitatea antreprenorială.

Mihail Neamțu este totodată un participant activ la dezbaterea românească despre cultură, politică, valori și societate (Hotnews.Ro, Idei în dialog, Dilema Veche, Revista 22, etc.). A criticat modele culturale postmoderne, relativismul etic și colectivismul tribal, pledând totodată pentru restrângerea puterii economice și legislative a statului[16] și pentru relansarea educației private.[17]

Cărți teologico-politice[modificare | modificare sursă]

Bufnița din dărâmături (2005, 2008) a stârnit numeroase comentarii în presă, fiind nominalizat de unii critici literari pentru categoria debut eseistic. Autorul s-a remarcat prin susținerea unui dialog instituțional între Biserică și modernitate. A scris în favoarea reformei învățământului confesional, bazat pe o viziune deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării. Neamțu s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian ('neopășunist'). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc."[18]

Povara libertății (2009) a pus în discuție dezbaterile conservatorilor nord-americani și definițiile contradictorii ale modernității.[1]

Verbul ca fotografie (2009) a făcut apologia dialogului civic pe fondul tendinței de tabloidizare din mass-media. Autorul oferă totodată câteva schițe despre relația între Ortodoxie și modernitate, marcând importanța unei culturi a virtuții într-o societate cu tot mai puține modele, rădăcini și speranțe.

Elegii conservatoare (2009) discută condițiile de apariție ale unei culturi a libertății morale, civice și economice, raportarea spațiului public românesc la criza valorilor din Europa, semnificația secularizării pentru instituția familiei și forurile de educație, imaginea Bisericii într-o eră a transparenței mediatice, a revoluției moravurilor și a pluralismului ideologic.[2]

Volumul Gramatica Ortodoxiei (2007) deplânge "ghetoizarea discursului creștin" în spațiul academic, propunând "câteva întâlniri paradigmatice între ecclesia și universitas, găzduite sub zodia modernității. Gramatica Ortodoxiei a primit premiul revistei Cuvântul pentru Cartea Anului, Secțiunea Istoria ideilor și istoria mentalităților.[3]

Bibliografie (selectivă)[modificare | modificare sursă]

Cărți personale:

  • Visul României Mari, Iași, Ed. Doxologia, 2017
  • Fenomenul Trump. Cum a șocat un businessman politica lumii, București, Open Education, 2017.
  • Vârstele Iubirii. Cum transformăm întâmplarea în destin?, Iași, Ed. Doxologia, 2016.
  • Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, Ed. Lumea Credinței, 2013.
  • Zeitgeist. Tipare culturale și conflicte ideologice, București, Ed. Curtea Veche, 2010.
  • Povara libertății. Antiteze, paradigme și biografii moderne, Iași, Ed. Polirom, 2009
  • Verbul ca fotografie. Dizidențe culturale și comentarii politice, București, Ed. Curtea Veche (Colecția Constelații), 2009
  • Elegii conservatoare. Reflecții est-europene despre religie și societate, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2009.
  • Bufnița din dărâmături. Insomnii teologice, Iași, Ed. Polirom, 2008 (ediția a II-a, revăzută și adăugită).
  • Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate, Iași, Ed. Polirom, 2007.

Cărți editate:

  • Memory, Humanity, and Meaning. Essays in honor of Andrei Pleșu’s sixtieth anniversary, offered by NEC alumni & friends, Bucharest: Zeta Books, 2009, edited together with Bogdan Tătaru-Cazaban.

Studii:

  • ‘The Theologico-Political Constitution of Monastic Liturgy,’ in Adrian Pabst and Christoph Schneider (ed.), Encounter between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy. Transfiguring the World through the Word (Aldershot: Ashgate, 2008), 249-270.
  • ‘Liturgical Orality or Textualist Oblivion? A Case-Study: Printing the Scriptures into Romanian (16th-18th century), St Vladimir’s Theological Quarterly, vol. 52 (2008) 3-4: 367-88.
  • ‘Between the Gospel and the Nation: Dumitru Stăniloae’s Ethno-Theology,’ Archæus. Studies in the History of Religions, vol. 10 (2006) 3: 9-46.
  • ‘Protology of Language in St Gregory of Nyssa,’ Khora. Revue d’études patristiques et médiévales, vol. 1 (2003) 1: 51-78.
  • ‘Revisiting Orthodoxy and Nationalism,’ Pro Ecclesia 15 (2006) 2: 153-160.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Andrew Louth, Deslușirea Tainei. Eseu despre natura teologiei, Sibiu, Ed. Deisis, 1999.
  • Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului, Sibiu, Ed. Deisis, 2000.
  • John Behr, Drumul către Niceea, București, Ed. Sophia, 2004.[19]
  • Hugo Tristram Engelhardt Jr., Fundamentele bioeticii creștine, Sibiu, Ed. Deisis, 2005 (traducere în colaborare).[20]

Articole (selecții)[modificare | modificare sursă]

  • Revelion paranghelie
  • Război (cultural) și pace (religioasă)
  • Pacea Crăciunului si a Pastelui
  • Licheaua - autobiografie

Eseuri (selecții)[modificare | modificare sursă]

  • Palma morții și obrazul lui Hristos
  • Biserica, modernitatea și binele comun
  • Apariția darului în fenomenologia lui Jean-Luc Marion
  • Adam and Eve, not Adam and Steve
  • Despărțirea apelor: Biserica și securitatea

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mihail Neamțu, Curriculum vitae pe pagina IICCMER. Accesat pe 26.11.2012
  2. ^ „Mihai Neamțu devine membru PMP, dar își exprimă susținerea pentru candidatura lui Paleologu la Președinție/ Consiliul Național al PMP urmează să decidă duminică prezidențiabilul”. News.ro. . Accesat în . 
  3. ^ Adrian Papahagi. „Despre Vârstele Iubirii”. Accesat în . 
  4. ^ Mihai Neamțu. [www.donald-trump.ro „Fenomenul Trump”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în . 
  5. ^ „ECHIPA – CENTRUL DE ANALIZĂ ȘI DEZVOLTARE INSTITUȚIONALĂ ELEUTHERIA”. 
  6. ^ „Societatea Română de Fenomenologie”. 
  7. ^ „ideiindialog.ro”. www.ideiindialog.ro. 
  8. ^ Omul are o natură coruptă din naștere și orice îmbunătățire a ordinii social-politice trebuie dublată de exigența unei tăieri-împrejur a inimii. Nu s-a petrecut asta cu liderii mișcării, nici când Codreanu l-a asasinat pe prefectul Manciu, nici când nicadorii l-au împușcat pe I.G. Duca, nici când decemvirii l-au ciopârțit pe Stelescu. Dimpotrivă. Criminalii au fost premiați cu decorația „crucea albă” de C.Z. Codreanu pentru asasinarea satanic-ritualică la 16 iulie 1936 a „trădătorului”...
  9. ^ De ce este crestinismul incompatibil cu legionarismul
  10. ^ „Căpitanul și umbra lui”. Observator Cultural. 
  11. ^ Mihail Neamțu, Zeitgeist: Tipare culturale și conflicte ideologice, Editura Curtea Veche, București, 2010, p. 122.
  12. ^ „REALITATEA .NET”. REALITATEA.NET. 
  13. ^ „Reacția ARD la scandalul”. Gandul.info. 
  14. ^ „Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului despre discursul lui Mihail Neamtu: Scandalos, revoltător și împotriva legislației în vigoare/ Se face vinovat de incitare la extremism, de ignorare deliberată a antisemitismului promovat de legionari - Politic - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . 
  15. ^ „Neamtu: M-am inarmat cu funia de usturoi pentru strigoii USL - Interviu”. Ziare.com. 
  16. ^ Mihail Neamțu, "Etatismul, un demon", Cotidianul, 13 noiembrie 2007
  17. ^ „lady-gramophone - Fundatia Calea Victoriei – Cursuri si evenimente culturale”. 
  18. ^ [Bufnița din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 170]
  19. ^ „EDITURA SOPHIA - Randuieli de viata crestina :: Serafim de Sarov, sf”. www.sophia.ro. 
  20. ^ „Editura Deisis”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mihail_Neamțu&oldid=13052152