Mihai Rușețel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mihai Rusetel)
Salt la: Navigare, căutare
Mihai Rușețel
Date personale

Mihai Rușețel este un inventator român care susține că a inventat motorul cu apă[1]. Motorul cu apă a fost brevetat în anul 2001 la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci[1]. Cu toate acestea, unii il consideră doar o variantă a „bătrânului” motor cu aburi[1].

Mihai Rușețel este primul inventator român care și-a scos creația la licitație pe Bursa Română de Mărfuri, cerând pentru motorul cu aburi o sumă de 50 de milioane de euro în anul 2008, după ce inițial a cerut 100 de milioane de euro.[1]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Mihai Rușețel a urmat școala de mecanici de locomotive cu abur de la Craiova.[2] La Craiova a avut ocazia să întâlnească un profesor de chimie care l-a pus la curent cu soluțiile alternative de acționare cu abur a vehiculelor, soluții folosite de Wehrmacht în cel de al Doilea Război Mondial.[3]

Motorul Rușețel, conform brevetului nr. 116426B[modificare | modificare sursă]

Motorul Rușețel
Domenii Fizică și inginerie
Principiu Vaporizarea apei în interiorul cilindrului motorului, în contact cu o suprafață fierbinte
Inventator Mihai Rușețel
Proprietar inițial Mihai Rușețel
Controverse Randament teoretic și practic inferior soluțiilor existente
Teorii contrazise Niciuna
Diferența revendicată v. principiul

Principiul motorului este vaporizarea apei injectate în camera de lucru la contactul cu o suprafață fierbinte, prin calefacție.[1][3] Prin vaporizare se obține abur, care acționează mecanismul motor, în cazul de față cilindrul, legat la un mecanism de tip bielă-excentric. Zona fierbinte care vaporizează apa este formată dintr-o suprafață ceramică, încălzită electric.

OSIM confirmă că principiul prezentat în brevet asigură funcționarea unui motor realizat după acest principiu, ceea ce este suficient din punct de vedere al admisibilității la brevetare. Din punct de vedere energetic, principiul propus, în loc să folosească energia electrică la acționarea unui motor electric, care ar transforma-o în lucru mecanic cu randament înalt, o folosește la încălzirea zonei de vaporizare, adică drept căldură intrată într-un ciclu cu abur, care ciclu are un randament inferior celui al unui ciclu Carnot, lucrul mecanic obținut fiind net inferior celui pe care l-ar produce motorul electric. Însă eficiența energetică nu este un criteriu care să împiedice brevetarea unei soluții tehnice.[2]

Inventatorul consideră că prin fenomenul de calefacție moleculele de apă s-ar scinda, folosind energie puțină, în hidrogen și oxigen, apa devenind în acest fel un combustibil, care, prin ardere, ar elibera mult mai multă energie.[3] Această viziune contrazice natura fenomenului de calefacție, iar brevetul de invenție nr. 116426B nu prezintă nicio soluție tehnică care să determine arderea presupusului format hidrogen, ca urmare, de fapt apa nu este folosită în ciclu drept combustibil, cum se afirmă în brevet, ci doar ca agent de lucru, exact ca în motoarele cu abur. Chiar dacă hidrogenul format ar fi ars, presupunerile inventatorului contrazic randamentul mic preconizat de principiile termodinamicii, fapt care i-a fost semnalat de mediul academic, dar care nu este acceptat de inventator.[2]

Alte versiuni de motoare cu apă ale inventatorului[modificare | modificare sursă]

În anul 2007, Mihai Rușețel a prezentat un vehicul acționat de un motor care poate fi comutat de la funcționarea cu benzină la funcționarea cu apă.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e "Motorul cu apă", o invenție pe care n-o cumpără nimeni, 17 iulie 2008, romanialibera.ro, accesat la 12 aprilie 2011
  2. ^ a b c Un fochist pretinde că a inventat motorul cu apă chioară, Cotidianul, 5 august 2008, citat pe brm.ro, accesat 2013-03-07
  3. ^ a b c d Brevetul românesc al motorului cu apă scos la licitație, ziare.com, accesat 2013-03-07

Legături externe[modificare | modificare sursă]