Mihai Codreanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Mihai Codreanu
Mihai Codreanu.jpg
Poetul Mihai Codreanu
Date personale
Născut25 iulie 1876
Iași, România
Decedat23 octombrie 1957, (81 de ani)
Iași, Republica Populară Română
ÎnmormântatCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
PărințiMihail Codreanu și Natalia (n. Mârzescu)[1]
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, dramaturg, avocat, traducător
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Drept din Iași
Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași
Activitatea literară
Activ ca scriitor1891 - 1957
Specie literarăpoem, sonet
Operă de debut1891 - cu poeziile „Sonet” și „Glossă” în revista "Lumea ilustrată"
Opere semnificative1. Volumul de sonete „Statui
2. Cea mai bună traducere în limba română a piesei de teatru Cyrano de Bergerac de Edmund Rostand
3. Volumul de sonete „Cantecul deșertăciunii
Note
Ordinul Național al Legiunii de Onoare

Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet, dramaturg, avocat și traducător român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român[2] și părintele sonetului românesc.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihai Codreanu s-a născut în Iași, fiind fiul magistratului Mihail Costache Codreanu și al Nataliei Codreanu. Tatăl său, originar din Târgu Ocna, a fost judecător și profesor de latină la Colegiul Național. A murit, când Mihai avea 1 an si 7 luni. Mama, Natalia Codreanu (1843-1916), a fost fiica preotului Dimitrie Mânzariu, care și-a schimbat numele în Mârzescu, și sora politicianului Gheorghe Mârzescu[4]. Mihai Codreanu a urmat cursurile liceale la Iași, Bacău și București, manifestind de tânăr interes pentru literatură. Pentru a rezista financiar în urma decesului tatălui său, Mihai Codreanu dădea lecții de limba română și era corector la ziarul „Evenimentul”. Dorința sa a fost aceea de a deveni actor, însă, vederea îi slăbește după vârsta de 30 de ani și renunță la acest vis. În ciuda problemelor de vedere, continuă să scrie sonete, dictându-le prietenilor apropiați. A murit în 1957, în Iași, la vârsta de 81 de ani, în vila sa (Vila Sonet) de pe Strada Rece.

Studii și activitate literară[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile Facultății de Drept din orașul natal, în paralel cu cele ale Facultății de Filosofie. S-a înscris și la Academia de artă dramatica, avându-l profesor pe actorul State Dragomir. A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923), profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director la revista "Însemnări ieșene".

Debut[modificare | modificare sursă]

Debutează în lumea literară în revista bucureșteană "Lumea ilustrată" (1891), cu poeziile Sonet și Glossă.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • "Diafane" (1901), sonete
  • "Din când în când" (1903)
  • "Statui" (1914), sonete (99 sonete)
  • "Cântecul deșertăciunii" (1921), sonete și poezii
  • "Turnul din fildeș" (1929), sonete
  • "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939)

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul "Năsturel Herescu" al Academiei Române.
  • membru corespondent al Academiei Române
  • Cavaler al Academiei Franceze
  • Marele Premiu Național de Poezie (1925)
  • Legiunea de onoare a Franței pentru traducerea piesei de teatru Cyrano de Bergerac, a lui Edmond de Rostand

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]