Sari la conținut

Michèle Morgan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Michèle Morgan
Date personale
Nume la naștereSimone Renée Roussel
Născută[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța[7][8] Modificați la Wikidata
Decedată (96 de ani)[2][9][10][7][11] Modificați la Wikidata
Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Montparnasse () Modificați la Wikidata
Frați și suroriHélène Roussel[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorită cuWilliam Marshall[*][[William Marshall (American singer and bandleader (1917-1994))|​]] (–)
Henri Vidal[*]​ (–)
Gérard Oury (–) Modificați la Wikidata
CopiiMike Marshall[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță de film
actriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12][13]
limba engleză Modificați la Wikidata
Alma materCours Simon[*]​
Premii
Ordinului Național de Merit în grad de ofițer[*]​ (1975)
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ (1960)
Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]​ (2013)[1]
prix d'interprétation féminine du Festival de Cannes[*][[prix d'interprétation féminine du Festival de Cannes (award presented at the Cannes Film Festival)|​]] (1946) pentru Simfonia pastorală
Victoires du cinéma français[*][[Victoires du cinéma français (awards for French Cinema)|​]] (1950)
César d'honneur[*][[César d'honneur (awarded by the Académie des Arts et Techniques du Cinema, France)|​]] (1992)
Leone d'oro alla carriera[*][[Leone d'oro alla carriera (Honorary (life’s work) award of the Venice International Film Festival)|​]] (1996)
Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce[*]​ (2004)
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]​ Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Michèle Morgan (pseudonimul lui Simone Renée Roussel; n. , Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța – d. , Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța) a fost o actriță franceză de film, cu o carieră remarcabilă timp de trei decenii atât în cinematografia franceză, cât și în filmele de la Hollywood. Este considerată a fi una dintre cele mai mari actrițe franceze ale secolului XX.[14] Michèle Morgan a fost prima câștigătoare a Premiului pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. În 1992, a primit Premiul César onorific pentru contribuțiile sale la cinematografia franceză.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Simone Renée Roussel s-a născut la Neuilly-sur-Seine, Hauts-de-Seine, o suburbie înstărită a Parisului.[15][16][17] A copilărit în Dieppe, Seine-Maritime, Franța.[16][17]

Carieră artistică

[modificare | modificare sursă]

A plecat de acasă la Paris, la vârsta de 15 ani, hotărâtă să devină actriță.[16][18] A luat lecții de actorie de la René Simon, în timp ce a făcut figurație în mai multe filme pentru a putea plăti cursurile de actorie.[16] În acea perioadă și-a luat numele de scenă Michèle Morgan.[16] Ea a susținut că nu avea corpul unei „Simone”, iar „Morgan” suna mai à la Hollywood.[16]

Michèle Morgan a fost remarcată pentru prima dată de regizorul Marc Allégret, care i-a oferit un rol major în filmul Gribouille (1937), alături de Raimu.[16] A urmat apoi Le Quai des brumes (1938), regizat de Marcel Carné⁠(d) (1938), în care a jucat alături de Jean Gabin,[19] și Remorques (1940), regizat de Jean Grémillon.[16]

După invazia Franței în 1940 de către germani, Michèle Morgan a plecat în Statele Unite, la Hollywood, unde a fost încheiat un contract cu RKO Pictures, în 1941.[16] Cariera ei la Hollywood nu a fost de mare succes, cu excepția rolurilor din Joan of Paris (1942), alături de Paul Henreid, și Higher and Higher (1943), alături de Frank Sinatra.[17] Ea a fost testată și pentru rolul principal din Casablanca, dar RKO nu a fost de acord cu suma de bani oferită de Warner Bros.[20] Ulterior, Michèle Morgan a filmat însă pentru Warners în Passage to Marseille (1944), cu Humphrey Bogart.[16]

După încheierea războiului, Michèle Morgan s-a întors în Franța, unde și-a reluat rapid cariera în cinematografie cu rolul principal din filmul La Symphonie Pastorale (1946), regizat de Jean Delannoy, rol cu care a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Film de la Cannes.[16]

A jucat în continuare roluri principale în filmele: Première Désillusion (The Fallen Idol) în regia lui Carol Reed (1948), Fabiola (1949), Les Orgueilleux (1953), de Yves Allégret, Marile manevre (1955), regizat de René Clair și Marie-Antoinette reine de France (1956).[17] A continuat să joace în filme de-a lungul anilor '60, printre care Lost Command (1966), o ecranizare a romanului Les Centurions de Jean Lartéguy.[17] În anii '70, ea s-a retras practic din cariera de actorie, având doar apariții ocazionale în televiziune și teatru. [17]

Michèle Morgan a fost pasionată și de pictură, tablourile sale fiind expuse la diferite galerii, iar în perioada 2 martie - 30 aprilie 2009, a avut o expoziție solo, „Artistes en lumière à Paris”, la Espace Cardin din Paris.[21]

În 1977 și-a lansat volumul de memorii intitulat Avec ces yeux-là („Cu acei ochi”).[16]

Viața personală și decesul

[modificare | modificare sursă]

La Hollywood, Michèle Morgan s-a căsătorit cu William Marshall (1917–1994), în 1942, cu care a avut un fiu, Mike Marshall (1944–2005).[17] Au divorțat însă în 1948.

În 1950 s-a căsătorit cu actorul francez Henri Vidal⁠(d) (1919–1959). După decesul acestuia, în 1959, a format un cuplu cu regizorul de film, scriitorul și actorul Gérard Oury până la moartea lui, în 2006. [17]

Michèle Morgan a murit la 20 decembrie 2016, în vârstă de 96 de ani, la Meudon, Franța, din cauze naturale.[16][17] Ceremonia religioasă a înmormântării a avut loc pe 23 decembrie 2016 la Église Saint-Pierre din Neuilly-sur-Seine, ea fiind înmormântată la Cimitirul Montparnasse.[14][22]

Premii

[modificare | modificare sursă]

În 1969, președintele Franței i-a acordat Legiunea de onoare (Légion d'Honneur).[18]

Pentru îndelungatul său serviciu în industria cinematografică franceză, Michèle Morgan a primit un premiu onorific César (1992).[18] De asemenea, în 1996, ea a primit premiul Leul de Aur pentru întreaga sa carieră, la Festivalul de Film de la Veneția.[18]

Pentru contribuțiile sale la industria cinematografică, Michèle Morgan are o stea pe Hollywood Walk of Fame, la 1645 Vine Street, Hollywood.[18]

Filmografie (selecție)

[modificare | modificare sursă]
Michèle Morgan în Le Quai des brumes (1938), cu Jean Gabin
În Two Tickets to London (1943), cu Alan Curtis
În The Chase (1946)
În Racconti d'estate (1958), cu Marcello Mastroianni
În Le Miroir à deux faces (1958), cu Bourvil
Michèle Morgan la cea de-a 20-a ceremonie a Premiilor César (1995)
Michèle Morgan și Gérard Oury la Festivalul de la Cannes (2001)
An Titlu Rol Regizor Note
1935 Mademoiselle Mozart[23] Dresoarea elefantului alb Yvan Noé a jucat cu numele de scenă Simone Morgan
1937 Gribouille[24] Nathalie Roguin Marc Allégret cu Raimu⁠(d)
1938 Orage[24] Françoise Massart Marc Allégret cu Charles Boyer
Le Quai des brumes[25] Nelly Marcel Carné cu Jean Gabin
L'Entraîneuse[26] Suzy Albert Valentin scenarist: Charles Spaak
1939 Le Récif de corail[16] Lilian White Maurice Gleize cu Jean Gabin
Les Musiciens du ciel[27] Lieutnant Saulnier Georges Lacombe cu Michel Simon
1940 Remorques[16] Catherine Jean Grémillon ecranizare a romanului lui Roger Vercel
Untel père et fils[28] Marie Froment-Léonard Julien Duvivier cu Raimu
1942 La Loi du nord[29] Jacqueline Bert Jacques Feyder ecranizare a romanului lui Maurice Constantin-Weyer
Joan of Paris[30] Joan Robert Stevenson cu Paul Henreid
1943 Two Tickets to London[25] Jeanne Edwin L. Marin cu Alan Curtis
Higher and Higher[25] Millie Pico alias Paméla Drake Tim Whelan debutul în film al lui Frank Sinatra
1944 Passage to Marseille[30] Paula Michael Curtiz cu Humphrey Bogart
1946 The Chase[30] Lorna Roman Arthur Ripley cu Robert Cummings
La Symphonie pastorale[16] Gertrude Jean Delannoy ecranizare a romanului lui André Gide
1947 The Fallen Idol[17] Julie Carol Reed cu Ralph Richardson
1948 Aux yeux du souvenir[31] Claire Magny Jean Delannoy cu Jean Marais
1949 Fabiola[32] Fabiola Alessandro Blasetti cu Henri Vidal și Michel Simon
La Belle que voilà[33] Jeanne Morel Jean-Paul Le Chanois ecranizare a romanului lui Vicki Baum
1950 Le Château de verre[24] Évelyne Lorin-Bertal René Clément cu Jean Marais
L'Étrange Madame X[34] Irène Voisin-Larive Jean Grémillon cu Henri Vidal⁠(d)
Maria Chapdelaine[16] Maria Chapdelaine Marc Allégret ecranizare a romanului lui Louis Hémon
1951 Les Sept Péchés capitaux[35] Anne-Marie de Pallières Claude Autant-Lara episodul L'Orgueil
1952 Un minut de adevăr[36] Madeleine Richard Jean Delannoy cu Jean Gabin
1953 Les Orgueilleux[37] Nelly Yves Allégret cu Gérard Philipe
1954 Destinées[17] Ioana d'Arc Jean Delannoy episodul Jeanne
Obsession[38] Hélène Giovanni Jean Delannoy cu Raf Vallone
Napoléon[16] Joséphine de Beauharnais Sacha Guitry cu Raymond Pellegrin
1955 Marile manevre[16] Marie-Louise Rivière René Clair cu Gérard Philipe
Marguerite de la nuit[39] Marguerite Claude Autant-Lara cu Yves Montand
Marie-Antoinette reine de France[16] Maria Antoaneta, regină a Franței Jean Delannoy cu Richard Todd
Si Paris nous était conté[40] Gabrielle d'Estrées Sacha Guitry în rolul amantei lui Henric al IV-lea
1956 Oasis[41] Françoise Lignières Yves Allégret cu Pierre Brasseur⁠(d)
1957 The Vintage[42] Léonne Morel Jeffrey Hayden cu Mel Ferrer
Retour de manivelle[43] Hélène Fréminger Denys de La Patellière cu Daniel Gélin și Peter van Eyck
1958 Le Miroir à deux faces[44] Marie-Josée Tardivet, Pierre's wife André Cayatte cu Bourvil
Maxime[45] Jacqueline Monneron Henri Verneuil cu Charles Boyer
Racconti d'estate[46] Micheline Gianni Franciolini comedie, cu Alberto Sordi și Marcello Mastroianni
1959 Menschen im Hotel[47] Grusinskaja Gottfried Reinhardt cu O. W. Fischer
Vacanze d'inverno[48] Steffa Tardier Camillo Mastrocinque cu Georges Marchal
Les Scélérats[49] Thelma Rooland Robert Hossein cu Robert Hossein
Pourquoi viens-tu si tard?[50] Catherine Ferrer Henri Decoin cu Henri Vidal
1960 Fortunat[51] Juliette Valcourt Alex Joffé cu Bourvil
1961 Le Puits aux trois vérités[52] Renée Plège François Villiers cu Jean-Claude Brialy
Les lions sont lâchés[53] Cécile Henri Verneuil cu Jean-Claude Brialy
1962 Landru[54] Célestine Buisson Claude Chabrol cu Charles Denner
Rencontres[55] Bella Krastner Philippe Agostini cu Gabriele Ferzetti
Le crime ne paie pas[56] Jeanne Hugues Gérard Oury în episodul The Hugues Case
1963 Méfiez-vous, mesdames...[57] Gisèle Duparc André Hunebelle cu Paul Meurisse
Constance aux enfers[58] Constance François Villiers cu Dany Saval
1964 Les Yeux cernés[59] Florence Robert Hossein cu Robert Hossein
Les Pas perdus[60] Yolande Simonet Jacques Robin cu Jean-Louis Trintignant
Il fornaretto di Venezia[61] Prințesa Sofia Duccio Tessari ecranizare a romanului lui Francesco Dall'Ongaro
1965 Dis-moi qui tuer[62] Geneviève Montanet Étienne Périer cu Paul Hubschmid
1966 Lost Command[17] Contesa de Clairfons Mark Robson cu Anthony Quinn
1968 Benjamin ou les Mémoires d'un puceau[63] Contesa Gabrielle de Valandry Michel Deville cu Michel Piccoli
1975 Le Chat et la Souris[16] Madame Richard Claude Lelouch cu Serge Reggiani
1986 Le Tiroir secret[64] Colette Dutilleul-Lemarchand Édouard Molinaro, Roger Gillioz, Michel Boisrond, Nadine Trintignant miniserial TV, 6 episoade
1990 Stanno tutti bene[65] Femeia din tren Giuseppe Tornatore cu Marcello Mastroianni

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Journal officiel de la République française. Document administratif 
  2. ^ a b Michèle Morgan, Discogs, accesat în  
  3. ^ Simone Roussel, Roglo 
  4. ^ Michèle Morgan, SNAC, accesat în  
  5. ^ Morgan. Michèle, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  6. ^ „Michèle Morgan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b c Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  8. ^ „Michèle Morgan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Michèle Morgan, Gran Enciclopèdia Catalana 
  10. ^ Who's Who in France 
  11. ^ Michèle Morgan, Filmportal.de, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  14. ^ a b fr „Décès de la comédienne Michèle Morgan”. Le Figaro. . Accesat în . 
  15. ^ fr „Michèle Morgan”. Cinémathèque française. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u fr Blumenfeld, Samuel (). „Mort de Michèle Morgan, légendaire actrice du "Quai des brumes"”. Le Monde. Accesat în . 
  17. ^ a b c d e f g h i j k l Bernstein, Adam (). „Michèle Morgan, ilustrous French actress of "Port of Shadows", dies at 96”. The Washington Post. Accesat în . 
  18. ^ a b c d e en Cheng, Cheryl (). „Michele Morgan, French Actress in "The Fallen Idol", Dies at 96”. The Hollywood Reporter. Accesat în . 
  19. ^ Cassvan, Lazăr (). Unora le place filmul. București: Editura Eminescu. p. 334-353. 
  20. ^ Lanzoni, Rémi Fournier (). French Cinema: From its Beginnings to the Present. Continium International Publishing Group. p. 107. 
  21. ^ fr Pouly-Seguin, Sophie (). „Michèle Morgan: «Je touche encore le sol avec mes mains!»”. France Dimanche. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ en „French actress Michele Morgan dies”, BBC News, , accesat în  
  23. ^ Ferris, Irene (). „Michele Morgan, The Garbo of France, Returns Home cuout Her Young Son”. Lubbock Avalanche-Journal. Lubbock, Texas. p. 16. Accesat în . She made her screen debut at 15 in "Mademoiselle Mozart" in France. 
  24. ^ a b c Vincendeau, Ginette (). The Companion to French Cinema. Cassell. 
  25. ^ a b c Lanzoni, Rémi Fournier (). French Cinema: From Its Beginnings to the Present. A & C Black. 
  26. ^ Vincendeau, Ginette (). The Companion to French Cinema. London, U.K.: British Film Institute. p. 143. ISBN 9780304341573. OCLC 35683584. 
  27. ^ „Les MUSICIENS DU CIEL (1939)”. British Film Institute. Accesat în . 
  28. ^ „UNTEL PÈRE ET FILS (1943)”. British Film Institute. Accesat în . 
  29. ^ „La LOI DU NORD (1939)”. British Film Institute. Accesat în . 
  30. ^ a b c Reid, John Howard (). Hollywood Gold: Films of the Forties and Fifties. Lulu. 
  31. ^ „AUX YEUX DU SOUVENIR (1948)”. British Film Institute. Accesat în . 
  32. ^ Smith, Gary Allen (). Epic Films: Casts, Credits and Commentary on More Than 350 Historical Spectacle Movies. North Carolina, U.S.: MacFarland. 
  33. ^ „La BELLE QUE VOILÀ (1950)”. British Film Institute. Accesat în . 
  34. ^ „L' ÉTRANGE MME X (1951)”. British Film Institute. Accesat în . 
  35. ^ „Les 7 PÉCHÉS CAPITAUX (1952)”. British Film Institute. Accesat în . 
  36. ^ „L' ORA DELLA VERITA (1952)”. British Film Institute. Accesat în . 
  37. ^ „Les ORGUEILLEUX (1953)”. British Film Institute. Accesat în . 
  38. ^ „OBSESSION (1954)”. British Film Institute. Accesat în . 
  39. ^ „MARGUERITE DE LA NUIT (1956)”. British Film Institute. Accesat în . 
  40. ^ „SI PARIS NOUS ÉTAIT CONTÉ (1956)”. British Film Institute. Accesat în . 
  41. ^ „L' OASE (1955)”. British Film Institute. Accesat în . 
  42. ^ „The Vintage (1957)”. British Film Institute. Accesat în . 
  43. ^ „RETOUR DE MANIVELLE (1957)”. British Film Institute. Accesat în . 
  44. ^ „Le MIROIR À DEUX FACES (1958)”. British Film Institute. Accesat în . 
  45. ^ „MAXIME (1958)”. British Film Institute. Accesat în . 
  46. ^ „RACCONTI D'ESTATE (1958)”. British Film Institute. Accesat în . 
  47. ^ „MENSCHEN IM HOTEL (1959)”. British Film Institute. Accesat în . 
  48. ^ „VACANZE D'INVERNO (1959)”. British Film Institute. Accesat în . 
  49. ^ „Les SCÉLÉRATS (1960)”. British Film Institute. Accesat în . 
  50. ^ „POURQUOI VIENS-TU SI TARD? (1959)”. British Film Institute. Accesat în . 
  51. ^ „FORTUNAT (1960)”. British Film Institute. Accesat în . 
  52. ^ „Le PUITS AUX TROIS VERITES (1961)”. British Film Institute. Accesat în . 
  53. ^ „Les LIONS SONT LÂCHÉS (1961)”. British Film Institute. Accesat în . 
  54. ^ „LANDRU (1962)”. British Film Institute. Accesat în . 
  55. ^ „RENCONTRES (1962)”. British Film Institute. Accesat în . 
  56. ^ „Le CRIME NE PAIE PAS (1962)”. British Film Institute. Accesat în . 
  57. ^ „MÉFIEZ VOUS, MESDAMES! (1963)”. British Film Institute. Accesat în . 
  58. ^ „CONSTANCE AUX ENFERS (1963)”. British Film Institute. Accesat în . 
  59. ^ „Les YEUX CERNES (1964)”. British Film Institute. Accesat în . 
  60. ^ „Les PAS PERDUS (1964)”. British Film Institute. Accesat în . 
  61. ^ „Il FORNARETTO DI VENEZIA (1963)”. British Film Institute. Accesat în . 
  62. ^ „DIS MOI QUI TUER (1965)”. British Film Institute. Accesat în . 
  63. ^ „Benjamin ou Les mémoires d'un puceau (1968)”, IMDb, accesat în  
  64. ^ „Le TIROIR SECRET (1986)”. British Film Institute. Accesat în . 
  65. ^ Wilmington, Michael (). „MOVIE REVIEW : Tornatore's 'Everybody's Fine' a Mixed Achievement”. The Los Angeles Times. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • fr Claude Bouniq-Mercier, Michèle Morgan, Colona, 1983.
  • en Cousins, R. F. „Michèle Morgan”. Film Reference. Accesat în . 
  • fr Christian Dureau, Michèle Morgan. Les yeux du souvenir, Carpentier, 2010.
  • en Lloyd, Ann (). The Illustrated Who's Who of the cinema. Gramercy. ISBN 0-517-64419-3. 
  • en Morgan, Michèle (). Avec ces yeux-là. Robert Laffont. ISBN 978-2-221-00222-3. 
  • fr Henry-Jean Servat (). Les Trois Glorieuses: Danielle Darrieux, Michèle Morgan, Micheline Presle. Éditions Pygmalion. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Michèle Morgan
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Michèle_Morgan&oldid=17150758