Mi major
Mi major | |
| Gamă majoră | |
| Note | Mi, Fa♯, Sol♯, La, Si, Do♯, Re♯ |
|---|---|
| Diezi | 4 |
| Gamă relativă | Do diez minor |
| Gamă paralelă | Mi minor |
| Gamă dominantă | Si major |
| Gamă subdominantă | La major |
Mi major este o gamă majoră bazată pe Mi, compusă din Mi, Fa♯, Sol♯, La, Si, Do♯, Re♯.[1] Armura sa are 4 diezi. Gama sa majoră relativă este Do diez minor și gama sa majoră paralelă este Mi minor. Echivalentul său enarmonic, Fa bemol major, are șase bemoli și un Si♭♭, ceea ce face acea tonalitate să fie mai puțin comodă de utilizat.[1]
Gama naturală Mi major este:
Acorduri de grad de scară
[modificare | modificare sursă]Acordurile gradului de gamă din Mi major sunt:
- Tonic – Mi major
- Supertonic – Fa♯ minor
- Mediant – Sol♯ minor
- Subdominant – La major
- Dominant – Si major
- Submediant – Do♯ minor
- Subtonic – Re♯ diminuat
Compoziții
[modificare | modificare sursă]În secolul al XIX-lea, simfoniile în această tonalitate erau rare, Simfonia nr. 7 a lui Anton Bruckner fiind unul dintre foarte puținele exemple. Pentru Bruckner, „tonalitatea lui Mi major este frecvent asociată cu muzica de contemplație”.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „E Major Scale”. Berklee Pulse. Accesat în .
- ^ Philip Barford, Bruckner Symphonies Seattle: University of Washington Press (1978): 52