Mișcarea Tea Party

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Protestatari ai mișcării Tea Party pe peluza vestică a Capitoliului Statelor Unite ale Americii și a parcului național National Mall⁠(d) în cadrul protestului Taxpayer March on Washington⁠(d) din 12 septembrie 2009.

Mișcarea Tea Party a fost o mișcare politică⁠(d) din interiorul Partidul Republican susținătoare a conservatorismului fiscal. Membrii acesteia militează pentru reducerea impozitelor⁠(d), respectiv a datoriei naționale⁠(d) și a deficitului bugetar federal⁠(d) prin scăderea cheltuielilor guvernamentale.[1][2] Mișcarea susține principiile statului minimal⁠(d)[3][4] și se opune sistemului de sănătate universal⁠(d) sponsorizat de guvern.[5] Mișcarea Tea Party a fost descrisă drept o mișcare a populismului juridic⁠(d)[6] caracterizată de convingeri care combină libertarianismul⁠(d),[7] populismul de dreapta[8] și conservatorismul.[9] Aceasta a susținut numeroase proteste⁠(d) și politicieni⁠(d) începând din 2009.[10][11][12] Conform American Enterprise Institute⁠(d), diverse sondaje din 2013 au estimat că puțin peste 10% din americani se identifică cu această mișcare.[13]

Mișcarea a fost lansată ca urmare a sugestiei reporterului CNBC⁠(d) Rick Santelli⁠(d) din 19 februarie 2009 că este nevoie de o „partidă de ceai”.[14][15] Mai mulți activiști conservatori au căzut de acord după o conversație telefonică⁠(d) să coalizeze împotriva agendei președintelui Barack Obama și să organizeze o serie de proteste.[16][17] Susținătorii mișcării au avut un impact puternic asupra politicilor interne ale Partidului Republican. Deși Tea Party nu este un partid politic în sensul clasic al termenului, unele analize sugerează că membrii săi influențează deciziile Congresului.[18] Aceasta a fost susținută de Americans for Prosperity⁠(d), o organizație conservatoare de lobbying⁠(d) înființată de omul de afaceri David Koch⁠(d). Nu se cunosc sumele pe care David și fratele său Charles Koch⁠(d) le-au donat organizației AFP.[19] Între timp, aripa conservatoare a partidului a renunțat la acest nume.[20]

Numele mișcării se referă la Boston Tea Party din 16 decembrie 1773, un eveniment decisiv care a contribuit la inițierea Revoluției Americane. Evenimentul din 1773 a fost cauzat de impozitele impuse de guvernul britanic fără reprezentare politică pentru coloniștii americani, iar trimiterile la partida de ceai de la Boston și costumele din acea epocă sunt utilizate sau menționate de membrii mișcării.[21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gallup: Tea Party's top concerns are debt, size of government The Hill, July 5, 2010
  2. ^ Somashekhar, Sandhya (September 12, 2010). Tea Party DC March: "Tea party activists march on Capitol Hill". The Washington Post. Retrieved November 5, 2011.
  3. ^ Good, Chris (). „On Social Issues, Tea Partiers Are Not Libertarians”. The Atlantic. Accesat în . 
  4. ^ Jonsson, Patrik (). „Tea party groups push GOP to quit culture wars, focus on deficit”. Christian Science Monitor. Accesat în . 
  5. ^ Roy, Avik. April 7, 2012. The Tea Party's Plan for Replacing Obamacare. Forbes. Retrieved: March 6, 2015.
  6. ^ Somin, Ilya (). „The Tea Party Movement and Popular Constitutionalism” (în engleză). Rochester, NY. 
  7. ^ Ekins, Emily (). „Is Half the Tea Party Libertarian?”. Reason. Arhivat din original la . Accesat în . Kirby, David; Ekins, Emily McClintock (). „Libertarian Roots of the Tea Party”. Cato. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Halloran, Liz (). „What's Behind The New Populism?”. NPR. Arhivat din original la . Accesat în . Barstow, David (). „Tea Party Lights Fuse for Rebellion on Right”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . Fineman, Howard (). „Party Time”. Newsweek. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Pauline Arrillaga (). „Tea Party 2012: A Look At The Conservative Movement's Last Three Years”. Huffington Post. Arhivat din original la . Accesat în . Michelle Boorstein (). „Tea party, religious right often overlap, poll shows”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . Peter Wallsten; Danny Yadron (). „Tea-Party Movement Gathers Strength”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Servatius, David (). „Anti-tax-and-spend group throws "tea party" at Capitol”. Deseret News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Anger Management”. The Economist. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Tapscott, Mark (). „Tea parties are flash crowds Obama should fear”. The San Francisco Examiner. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Bowman, Karlyn; Marsico, Jennifer (). „As The Tea Party Turns Five, It Looks A Lot Like The Conservative Base”. Forbes.com. Accesat în . 
  14. ^ Etheridge, Eric (). „Rick Santelli: Tea Party Time”. New York Times: Opinionator. 
  15. ^ Pallasch, Abdon M. (). „'Best 5 minutes of my life'; His '09 CNBC rant against mortgage bailouts for 'losers' ignited the Tea Party movement”. Chicago Sun-Times. p. A4. 
  16. ^ „Tea Party: Palin's Pet, Or Is There More To It Underneath”. . Arhivat din original la . 
  17. ^ "Founding Mothers and Fathers of the Tea Party Movement," by Michael Patrick Leahy Arhivat în , la Wayback Machine., retrieved November 10, 2016.
  18. ^ Ragusa, Jordan; Gaspar, Anthony (). „Where's the Tea Party? An Examination of the Tea Party's Voting Behavior in the House of Representatives”. Political Research Quarterly. 69 (2): 361–372. doi:10.1177/1065912916640901. 
  19. ^ „Americans for Prosperity”. FactCheck.org. . Accesat în . 
  20. ^ Belvedere, Matthew J. (). 'It's their turn' — former GOP House Speaker John Boehner says Democrats are having their own tea party-like moment”. CNBC. 
  21. ^ „Boston Tea Party Is Protest Template”. UPI. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]