Mișcare socială
.jpg)
O mișcare socială sau o mișcare populară este un efort organizat lax de către un număr mare de oameni pentru a atinge un anumit obiectiv, de obicei unul social sau politic. Aceasta poate fi pentru a realiza o schimbare socială sau pentru a rezista sau anula una. Este un tip de acțiune de grup și poate implica indivizi, organizații sau ambele. Ele reprezintă o metodă de schimbare socială de jos în jos, în cadrul națiunilor. Mișcările sociale au fost descrise ca „structuri și strategii organizaționale care pot împuternici populațiile oprimate să ridice provocări eficiente și să reziste elitelor mai puternice și mai avantajate”. Pe de altă parte, unele mișcări sociale nu își propun să facă societatea mai egalitară, ci să mențină sau să amplifice relațiile de putere existente. De exemplu, cercetătorii au descris fascismul ca o mișcare socială.[2][3][4][5]
Știința politică și sociologia au dezvoltat o varietate de teorii și cercetări empirice asupra mișcărilor sociale. De exemplu, unele cercetări în științe politice evidențiază relația dintre mișcările populare și formarea de noi partide politice, precum și discută funcția mișcărilor sociale în raport cu stabilirea agendei și influența asupra politicii. Mișcările sociale au fost și continuă să fie strâns legate de sistemele politice democratice. Ocazional, mișcările sociale au fost implicate în democratizarea națiunilor, dar mai des au înflorit după democratizare. În ultimii 200 de ani, acestea au devenit parte a unei expresii populare și globale a disidenței. Unii cercetători au susținut că mișcările sociale occidentale moderne au devenit posibile prin educație (diseminarea pe scară largă a literaturii) și creșterea mobilității forței de muncă datorită industrializării și urbanizării societăților din secolul al XIX-lea. Se susține uneori că libertatea de exprimare, educația și independența economică relativă, predominante în cultura occidentală modernă, sunt responsabile pentru numărul și amploarea fără precedent a diferitelor mișcări sociale contemporane. Mișcările moderne folosesc adesea tehnologia și internetul (prin rețelele sociale) pentru a mobiliza oamenii la nivel global.[6][7][8][9]
Tipuri
[modificare | modificare sursă]- Domeniu de aplicare:
- Mișcare de reformă: mișcări care pledează pentru schimbarea unor norme sau legi. Exemple de astfel de mișcări ar include un sindicat al cărui scop este creșterea drepturilor lucrătorilor, o mișcare ecologistă care pledează pentru un set de legi ecologice sau o mișcare care susține introducerea pedepsei capitale sau a dreptului la avort. Unele mișcări de reformă pot viza o schimbare a obiceiurilor și a normelor morale, cum ar fi condamnarea pornografiei sau proliferarea unei anumite religii.
- Mișcare radicală: mișcări dedicate schimbării fundamentale a sistemelor de valori. Exemplele ar include Mișcarea pentru Drepturi Civile, care a cerut drepturi civile depline și egalitate în fața legii pentru toți americanii, indiferent de rasă; mișcarea Solidaritatea Poloneză (Solidarność), care a cerut transformarea unui sistem economic și politic stalinist într-o democrație.
- Tip de schimbare:
- Mișcare de inovare: mișcări care doresc să introducă sau să schimbe anumite norme, valori etc. Mișcarea singularitaristă, care pledează pentru acțiuni deliberate pentru a realiza și a asigura siguranța singularității tehnologice, este un exemplu de mișcare de inovare.
- Mișcare conservatoare: mișcări care doresc să păstreze normele, valorile etc. existente. De exemplu, mișcarea modernă care se opune răspândirii alimentelor modificate genetic ar putea fi văzute ca mișcări conservatoare, prin faptul că își propuneau să combată anumite schimbări tehnologice.
- Ținte:
- Mișcare axată pe grupuri: mișcări axate pe afectarea grupurilor sau a societății în general, de exemplu, susținând schimbarea sistemului politic. Unele dintre aceste grupuri se transformă în partid politic sau se alătură unui partid, dar multe rămân în afara sistemului politic reformator al partidelor.
- Mișcare axată pe individ: mișcări axate pe afectarea indivizilor. Majoritatea mișcărilor religioase s-ar încadra în această categorie.
- Metodă de lucru:
- Mișcare pașnică
- Mișcare violentă: mișcări care recurg la violență; acestea sunt de obicei înarmate și, în cazuri extreme, pot lua forma unei organizații paramilitare sau teroriste. Exemple: Fracțiunea Armatei Roșii, Al-Qaida.[10]
- Noutate:
- Mișcare veche: mișcări care există de multe secole. Majoritatea celor mai vechi mișcări recunoscute, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, au luptat pentru grupuri sociale specifice, cum ar fi clasa muncitoare, țăranii, albii, aristocrații, protestanții, bărbații. Acestea erau de obicei centrate în jurul unor obiective materialiste, cum ar fi îmbunătățirea nivelului de trai.
- Mișcare nouă - mișcări care au devenit dominante din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Exemple notabile includ mișcarea americană pentru drepturile civile, feminismul din al doilea val, mișcarea pentru drepturile homosexualilor, eforturile de ecologie și conservare, opoziția față de supravegherea în masă etc. Acestea sunt de obicei centrate în jurul unor probleme care depășesc, dar nu sunt separate de clasă.
- Arie de aplicare:
- Mișcare globală - mișcări sociale cu obiective și țeluri globale (transnaționale). Mișcări precum Prima (unde s-au întâlnit Marx și Bakunin), A Doua, a Treia și a patra internațională, Forumul Social Mondial, și mișcarea anarhistă urmăresc să schimbe societatea la nivel global.
- Mișcare locală - majoritatea mișcărilor sociale au o arie de aplicare locală. Acestea se concentrează pe obiective locale sau regionale, cum ar fi protejarea unei anumite zone naturale, lobby-ul pentru reducerea taxelor de drum pe o anumită autostradă sau conservarea unei clădiri care urmează să fie demolată pentru gentrificare și transformarea ei într-un centru social.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Yang, Guobin (). „The Liminal Effects of Social Movements: Red Guards and the Transformation of Identity”. Sociological Forum. [Wiley, Springer]. 15 (3): 379–406. doi:10.1023/A:1007563225473. ISSN 0884-8971. JSTOR 684803. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Berger, Stefan; Nehring, Holger. „The History of Social Movements in Global Perspective” (PDF). ndl.ethernet.edu.et. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ Deric., Shannon (). Political sociology : oppression, resistance, and the state. Pine Forge Press. p. 150. ISBN 9781412980401. OCLC 746832550.
- ↑ Opp, Karl-Dieter (). Theories of Political Protest and Social Movements: A Multidisciplinary Introduction, Critique, and Synthesis (în engleză). Routledge. ISBN 978-1-134-01439-2.
- ↑ Scott, John; Marshall, Gordon (), A Dictionary of Sociology (în engleză), Oxford University Press, doi:10.1093/acref/9780199533008.001.0001, ISBN 9780191726842, arhivat din original la
- ↑ Commons Librarian (). „What is a Social Movement? Social Movement Definitions”. The Commons Social Change Library (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Pugh, Jeff (). „Vectors of Contestation: Social Movements and Party Systems in Ecuador and Colombia”. Latin American Essays. XXI: 46–65.
- ↑ de Leon, Cedric (). Party & society : reconstructing a sociology of democratic party politics. Wiley. ISBN 9780745653686. OCLC 856053908.
- ↑ Buettner, Ricardo; Buettner, Katharina (). A Systematic Literature Review of Twitter Research from a Socio-Political Revolution Perspective. 49th Annual Hawaii International Conference on System Sciences. Kauai, Hawaii: IEEE. doi:10.13140/RG.2.1.4239.9442. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Seferiades, Seraphim; Johnston, Hank, ed. (), Violent Protest, Contentious Politics, and the Neoliberal State, Routledge, ISBN 978-1-317-00163-8, accesat în
- ↑ Snow, David A.; Soule, Sarah A.; Kriesi, Hanspeter (). The Blackwell Companion to Social Movements (în engleză). Wiley. ISBN 978-0-631-22669-7.
