Meretz

Oameni cheie
Meretz (în ebraică מרצ)

Președinte	Nitzan Horovitz
Date
Înființat	1992 (alianță) 1997 (partid)
Sediu	Tel Aviv
Organizație de tineret	Tineretul Meretz
Informații
Ideologie oficială	Social-democrație Secularism^[1] Feminism Ecologism^[2] Post-sionism^[3] Laburism^[4] Soluția celor două state^[5]
Poziție politică	Stânga^[6]^[7]
Afiliere internațională	Alianța Progresivă, Internaționala Socialistă
Afiliere europeană	Partidul Socialiștilor Europeni (observator)
Culori oficiale	Verde
Knesset	5 / 120
Cei mai mulți deputați	12 (1992)
Cei mai puțini deputați	3 (2009)
Prezență online
www.meretz.org.il
Modifică date / text

Meretz (în ebraică: מֶרֶצ, trad. „Vigoare”) este un partid politic liberal de stânga,^[8] social-democrat^[9] și ecologist^[2] din Israel.

Partidul a fost format inițial în 1992, prin uniunea dintre Ratz, Mapam și Shinuy, și a obținut cele mai bune rezultate electorale în alegerile din 1992 pentru cel de-al 13-lea Knesset (între 1992 și 1996), în care a ocupat 12 fotolii. La alegerile legislative din 2015 partidul a câștigat 5 locuri.

Meretz este un partid secular^[10] care susține soluția celor două state pentru conflictul israeliano-palestinian, justiția socială, drepturile omului (în special pentru minoritățile etnice și sexuale), libertatea religioasă și ecologismul.^[11]

Partidul este membru al Alianței Progresive^[12] și al Internaționalei Socialiste^[13] și este membru observator al Partidului Socialiștilor Europeni.^[14] La alegerile parlamentare din 2 martie 2020 s-a prezentat in coaliție cu Partidul Muncii (aflat în decădere) si cu lista Gesher, toate cele trei partide împreună obținând numai 6 locuri în Parlament.

Principii declarate[modificare | modificare sursă]

Partidul pune accentul pe următoarele principii:

Pacea între Israel și palestinieni pe baza soluției celor două state stipulate de Acordul de la Geneva.
Înghețarea construcției implantărilor evreiești în Cisiordania.
Apărarea drepturilor omului:

Lupta pentru apărarea drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate de Israel.
Drepturile minorităților din Israel (precum arabii israelieni și muncitorii străini), lupta împotriva discriminării și sprijinul pentru acțiunea afirmativă.
Drepturile femeilor și feminismul.
Drepturile minorităților sexuale LGBT din Israel.

Lupta pentru justiție socială:

Transformarea Israelului într-un stat social-democratic al bunăstării.
Protejarea drepturilor muncitorilor și lupta împotriva exploatării lor (mai ales, dar nu exclusiv, în cazul muncitorilor străini și imigranților).

Separația între religie și stat și apărarea libertății religioase.
Educația seculară liberală.
Securitatea Israelului.
Apărarea mediului înconjurător.

Președinți[modificare | modificare sursă]

Șulamit Aloni (1993–1996)
Yossi Sarid (1996–2003)
Yossi Beilin (2004–2008)
Haim Oron (2008–2011)
Zehava Gal-On (2012–2018)
Tamar Zandberg (2018–2019)
Nitzan Horovitz (din 2019)

Membri în Knesset[modificare | modificare sursă]

Legislatură Knesset	Fotolii	Membri
1988–1992	10	Shulamit Aloni, Mordechai Virshubski, Ran Cohen, David Zucker, Yossi Sarid (toți Ratz), Haim Oron, Hussein Faris, Yair Tzaban (Mapam), Avraham Poraz, Amnon Rubinstein (Shinui)
1992–1996	12	Shulamit Aloni, Ran Cohen, David Zucker, Yossi Sarid, Naomi Chazan, Binyamin Temkin, Haim Oron, Walid Haj Yahia, Yair Tzaban, Anat Maor, Avraham Poraz, Amnon Rubinstein
1996–1999	9	Naomi Chazan, Ran Cohen, David Zucker (retras în 17 martie 1999), Yossi Sarid, Haim Oron, Walid Haj Yahia, Anat Maor, Avraham Poraz (retras în 17 ianuarie 1999), Amnon Rubinstein
1999–2003	10	Haim Oron (înlocuit cu Mossi Raz pe 25 februarie 2000), Hussniya Jabara, Zehava Gal-On, Naomi Chazan, Ran Cohen, Anat Maor, Amnon Rubinstein (înlocuit cu Uzi Even pe 31 octombrie 2002), Yossi Sarid, Avshalom Vilan, Ilan Ghilon
2003–2006	5	Haim Oron, Zehava Gal-On, Avshalom Vilan, Ran Cohen, Yossi Sarid
2006–2009	5	Yossi Beilin (înlocuit cu Tzvia Greenfeld pe 4 noiembrie 2009), Haim Oron, Ran Cohen, Zehava Gal-On, Avshalom Vilan
2009–2013	3	Haim Oron (înlocuit cu Zehava Gal-On pe 24 martie 2011), Ilan Ghilon, Nitzan Horowitz,
2013–2015	6	Zehava Gal-On, Ilan Ghilon, Nitzan Horowitz, Michal Rozin, Issawi Frej, Tamar Zandberg
2015–	5	Zehava Gal-On (înlocuită cu Mossi Raz pe 22 octombrie 2017), Ilan Ghilon, Issawi Frej, Michal Rozin, Tamar Zandberg

Note[modificare | modificare sursă]

^ Ishaan Tharoor (14 martie 2015). „A guide to the political parties battling for Israel's future”. The Washington Post. Accesat în 28 iunie 2015.
^ ^a ^b Melanie J. Wright (2013). Studying Judaism: The Critical Issues. A&C Black. p. 49. ISBN 978-1-4725-3888-8. Accesat în 16 iunie 2015.
^ Meretz removes 'Zionism' from its platform (în engleză), Israel National News
^ https://labourhistorymelbourne.files.wordpress.com/2012/05/proceedings-papers-december-2008-labour-traditions.pdf
^ „Guide to Israel's political parties”. BBC News. 21 ianuarie 2013. Accesat în 28 iunie 2015.
^ Itamar Rabinovich (2009). Waging Peace: Israel and the Arabs, 1948–2003. Princeton University Press. p. 147. ISBN 1-4008-2597-0. Accesat în 16 iunie 2015.
^ Sharon Weinblum (2015). Security and Defensive Democracy in Israel: A Critical Approach to Political Discourse. Routledge. p. 10. ISBN 978-1-317-58450-6.
^
In addition to left-wing, Meretz is commonly described as the major far-left political party:
- Rudoren, Jodi (24 ianuarie 2014). „Shulamit Aloni, Outspoken Israeli Lawmaker, Dies at 86”. The New York Times. Accesat în 21 aprilie 2018.
- Chafets, Zev (2 aprilie 2018). „Who's Winning the Gaza Clash? Both Hamas and Israel” (în engleză). Bloomberg News. Accesat în 21 aprilie 2018.
- Sales, Ben (19 noiembrie 2013). „Likud's Moshe Feiglin: Cool on Palestinians, hot for pot”. Jewish Telegraphic Agency. Accesat în 21 aprilie 2018.
- Zeveloff, Naomi (9 noiembrie 2016). „For Israelis, President Donald Trump Is Great Unknown”. The Forward. Accesat în 21 aprilie 2018.
- Zeveloff, Naomi (18 mai 2016). „Will Israeli Labor Party Eat Its Young To Join Bibi's Government?”. The Forward. Accesat în 21 aprilie 2018.
- Harkov, Lahav (22 mai 2017). „Knesset Members answer: Expectations for Trump's visit?”. The Jerusalem Post. Accesat în 21 aprilie 2018.
- Marszal, Andrew (17 martie 2015). „Israel election results: Netanyahu secures resounding victory - live”. The Daily Telegraph. Accesat în 21 aprilie 2018.
^
Meretz is commonly described as social-democratic political party:
- Ronit Chacham (2003). Breaking Ranks: Refusing to Serve in the West Bank and Gaza Strip. Other Press, LLC. p. 60. ISBN 978-1-59051-099-5. Accesat în 16 iunie 2015.
- Shmeul Sandler; Manfred Gerstenfeld; Jonathan Rynhold, ed. (2013). „Appendices”. Israel at the Polls 2006. Routledge. p. 281. ISBN 978-1-317-96992-1. Accesat în 16 iunie 2015.
- Hoda Ragheb Awad (2013). „The Legal Status of Women in Eqypt: reform and social inertia”. În Fatima Sadiqi; Moha Ennaji. Women in the Middle East and North Africa: Agents of Change. Routledge. p. 136. ISBN 978-1-136-97037-5. Accesat în 16 iunie 2015.
- Gershon Shafir (2014). „Business in Politic: Globalization and the Search for Peace in South Africa and Israel/Palestine”. În David Levi-Faur; Gabriel Sheffer; David Vogel. Israel: The Dynamics of Change and Continuity. Routledge. p. 116. ISBN 978-1-135-30142-2. Accesat în 16 iunie 2015.
- Jenna Lea (2007). „Israel”. În Karl R. DeRouen; Paul Bellamy. International Security and the United States: An Encyclopedia. Greenwood Publishing Group. p. 391. ISBN 978-0-313-08486-7. Accesat în 16 iunie 2015.
- Emilie van Haute; Anika Gauja, ed. (2015). Party Members and Activists. Routledge. p. 17. ISBN 978-1-317-52432-8.
^
Meretz is recognised as secular by numerous texts:
- Gideon Doron; Michael Harris (1 ianuarie 2000). Public Policy and Electoral Reform: The Case of Israel. Lexington Books. p. 82. ISBN 978-0-7391-0134-6. Accesat în 16 iunie 2015.
- Asher Cohen; Bernard Susser (24 mai 2000). Israel and the Politics of Jewish Identity: The Secular-Religious Impasse. JHU Press. p. 52. ISBN 978-0-8018-6345-5. Accesat în 16 iunie 2015.
- Dieter Nohlen; Florian Grotz; Christof Hartmann (15 noiembrie 2001). Elections in Asia and the Pacific: A Data Handbook : Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia: Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia. OUP Oxford. p. 111. ISBN 978-0-19-153041-8. Accesat în 16 iunie 2015.
- William Safran (2 august 2004). The Secular and the Sacred: Nation, Religion and Politics. Routledge. p. 221. ISBN 978-1-135-76211-7. Accesat în 16 iunie 2015.
- Mayn Katz (1 aprilie 2005). Song of Spies. Variocity. p. 60. ISBN 978-1-933037-73-8. Accesat în 16 iunie 2015.
^ „Meretz”. Ynetnews. 4 februarie 2008. Accesat în 16 iunie 2015.
^ „Participants”. Progressive Alliance. Accesat în 16 iunie 2015.
^ „Member Parties of the Socialist International”. Socialist International. Accesat în 16 iunie 2015.
^ „Members”. Party of European Socialists (PES). Arhivat din original la 24 iulie 2015. Accesat în 16 iunie 2015.

[washpost-1] Ishaan Tharoor (14 martie 2015). „A guide to the political parties battling for Israel's future”. The Washington Post. Accesat în 28 iunie 2015.

[Wright2013-2] Melanie J. Wright (2013). Studying Judaism: The Critical Issues. A&C Black. p. 49. ISBN 978-1-4725-3888-8. Accesat în 16 iunie 2015.

[3] Meretz removes 'Zionism' from its platform (în engleză), Israel National News

[4] ttps://labourhistorymelbourne.files.wordpress.com/2012/05/proceedings-papers-december-2008-labour-traditions.pdf

[bbc-5] „Guide to Israel's political parties”. BBC News. 21 ianuarie 2013. Accesat în 28 iunie 2015.

[Rabinovich2009-6] Itamar Rabinovich (2009). Waging Peace: Israel and the Arabs, 1948–2003. Princeton University Press. p. 147. ISBN 1-4008-2597-0. Accesat în 16 iunie 2015.

[Weinblum2015-7] Sharon Weinblum (2015). Security and Defensive Democracy in Israel: A Critical Approach to Political Discourse. Routledge. p. 10. ISBN 978-1-317-58450-6.

[farleft-8] In addition to left-wing, Meretz is commonly described as the major far-left political party:
Rudoren, Jodi (24 ianuarie 2014). „Shulamit Aloni, Outspoken Israeli Lawmaker, Dies at 86”. The New York Times. Accesat în 21 aprilie 2018.

Chafets, Zev (2 aprilie 2018). „Who's Winning the Gaza Clash? Both Hamas and Israel” (în engleză). Bloomberg News. Accesat în 21 aprilie 2018.

Sales, Ben (19 noiembrie 2013). „Likud's Moshe Feiglin: Cool on Palestinians, hot for pot”. Jewish Telegraphic Agency. Accesat în 21 aprilie 2018.

Zeveloff, Naomi (9 noiembrie 2016). „For Israelis, President Donald Trump Is Great Unknown”. The Forward. Accesat în 21 aprilie 2018.

Zeveloff, Naomi (18 mai 2016). „Will Israeli Labor Party Eat Its Young To Join Bibi's Government?”. The Forward. Accesat în 21 aprilie 2018.

Harkov, Lahav (22 mai 2017). „Knesset Members answer: Expectations for Trump's visit?”. The Jerusalem Post. Accesat în 21 aprilie 2018.

Marszal, Andrew (17 martie 2015). „Israel election results: Netanyahu secures resounding victory - live”. The Daily Telegraph. Accesat în 21 aprilie 2018.

[9] Rudoren, Jodi (24 ianuarie 2014). „Shulamit Aloni, Outspoken Israeli Lawmaker, Dies at 86”. The New York Times. Accesat în 21 aprilie 2018.

[10] Chafets, Zev (2 aprilie 2018). „Who's Winning the Gaza Clash? Both Hamas and Israel” (în engleză). Bloomberg News. Accesat în 21 aprilie 2018.

[11] Sales, Ben (19 noiembrie 2013). „Likud's Moshe Feiglin: Cool on Palestinians, hot for pot”. Jewish Telegraphic Agency. Accesat în 21 aprilie 2018.

[12] Zeveloff, Naomi (9 noiembrie 2016). „For Israelis, President Donald Trump Is Great Unknown”. The Forward. Accesat în 21 aprilie 2018.

[13] Zeveloff, Naomi (18 mai 2016). „Will Israeli Labor Party Eat Its Young To Join Bibi's Government?”. The Forward. Accesat în 21 aprilie 2018.

[14] Harkov, Lahav (22 mai 2017). „Knesset Members answer: Expectations for Trump's visit?”. The Jerusalem Post. Accesat în 21 aprilie 2018.

[15] Marszal, Andrew (17 martie 2015). „Israel election results: Netanyahu secures resounding victory - live”. The Daily Telegraph. Accesat în 21 aprilie 2018.

[msdr-9] Meretz is commonly described as social-democratic political party:
Ronit Chacham (2003). Breaking Ranks: Refusing to Serve in the West Bank and Gaza Strip. Other Press, LLC. p. 60. ISBN 978-1-59051-099-5. Accesat în 16 iunie 2015.

Shmeul Sandler; Manfred Gerstenfeld; Jonathan Rynhold, ed. (2013). „Appendices”. Israel at the Polls 2006. Routledge. p. 281. ISBN 978-1-317-96992-1. Accesat în 16 iunie 2015.

Hoda Ragheb Awad (2013). „The Legal Status of Women in Eqypt: reform and social inertia”. În Fatima Sadiqi; Moha Ennaji. Women in the Middle East and North Africa: Agents of Change. Routledge. p. 136. ISBN 978-1-136-97037-5. Accesat în 16 iunie 2015.

Gershon Shafir (2014). „Business in Politic: Globalization and the Search for Peace in South Africa and Israel/Palestine”. În David Levi-Faur; Gabriel Sheffer; David Vogel. Israel: The Dynamics of Change and Continuity. Routledge. p. 116. ISBN 978-1-135-30142-2. Accesat în 16 iunie 2015.

Jenna Lea (2007). „Israel”. În Karl R. DeRouen; Paul Bellamy. International Security and the United States: An Encyclopedia. Greenwood Publishing Group. p. 391. ISBN 978-0-313-08486-7. Accesat în 16 iunie 2015.

Emilie van Haute; Anika Gauja, ed. (2015). Party Members and Activists. Routledge. p. 17. ISBN 978-1-317-52432-8.

[17] Ronit Chacham (2003). Breaking Ranks: Refusing to Serve in the West Bank and Gaza Strip. Other Press, LLC. p. 60. ISBN 978-1-59051-099-5. Accesat în 16 iunie 2015.

[18] Shmeul Sandler; Manfred Gerstenfeld; Jonathan Rynhold, ed. (2013). „Appendices”. Israel at the Polls 2006. Routledge. p. 281. ISBN 978-1-317-96992-1. Accesat în 16 iunie 2015.

[19] Hoda Ragheb Awad (2013). „The Legal Status of Women in Eqypt: reform and social inertia”. În Fatima Sadiqi; Moha Ennaji. Women in the Middle East and North Africa: Agents of Change. Routledge. p. 136. ISBN 978-1-136-97037-5. Accesat în 16 iunie 2015.

[20] Gershon Shafir (2014). „Business in Politic: Globalization and the Search for Peace in South Africa and Israel/Palestine”. În David Levi-Faur; Gabriel Sheffer; David Vogel. Israel: The Dynamics of Change and Continuity. Routledge. p. 116. ISBN 978-1-135-30142-2. Accesat în 16 iunie 2015.

[21] Jenna Lea (2007). „Israel”. În Karl R. DeRouen; Paul Bellamy. International Security and the United States: An Encyclopedia. Greenwood Publishing Group. p. 391. ISBN 978-0-313-08486-7. Accesat în 16 iunie 2015.

[22] Emilie van Haute; Anika Gauja, ed. (2015). Party Members and Activists. Routledge. p. 17. ISBN 978-1-317-52432-8.

[10] Meretz is recognised as secular by numerous texts:
Gideon Doron; Michael Harris (1 ianuarie 2000). Public Policy and Electoral Reform: The Case of Israel. Lexington Books. p. 82. ISBN 978-0-7391-0134-6. Accesat în 16 iunie 2015.

Asher Cohen; Bernard Susser (24 mai 2000). Israel and the Politics of Jewish Identity: The Secular-Religious Impasse. JHU Press. p. 52. ISBN 978-0-8018-6345-5. Accesat în 16 iunie 2015.

Dieter Nohlen; Florian Grotz; Christof Hartmann (15 noiembrie 2001). Elections in Asia and the Pacific: A Data Handbook : Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia: Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia. OUP Oxford. p. 111. ISBN 978-0-19-153041-8. Accesat în 16 iunie 2015.

William Safran (2 august 2004). The Secular and the Sacred: Nation, Religion and Politics. Routledge. p. 221. ISBN 978-1-135-76211-7. Accesat în 16 iunie 2015.

Mayn Katz (1 aprilie 2005). Song of Spies. Variocity. p. 60. ISBN 978-1-933037-73-8. Accesat în 16 iunie 2015.

[24] Gideon Doron; Michael Harris (1 ianuarie 2000). Public Policy and Electoral Reform: The Case of Israel. Lexington Books. p. 82. ISBN 978-0-7391-0134-6. Accesat în 16 iunie 2015.

[25] Asher Cohen; Bernard Susser (24 mai 2000). Israel and the Politics of Jewish Identity: The Secular-Religious Impasse. JHU Press. p. 52. ISBN 978-0-8018-6345-5. Accesat în 16 iunie 2015.

[26] Dieter Nohlen; Florian Grotz; Christof Hartmann (15 noiembrie 2001). Elections in Asia and the Pacific: A Data Handbook : Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia: Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia. OUP Oxford. p. 111. ISBN 978-0-19-153041-8. Accesat în 16 iunie 2015.

[27] William Safran (2 august 2004). The Secular and the Sacred: Nation, Religion and Politics. Routledge. p. 221. ISBN 978-1-135-76211-7. Accesat în 16 iunie 2015.

[28] Mayn Katz (1 aprilie 2005). Song of Spies. Variocity. p. 60. ISBN 978-1-933037-73-8. Accesat în 16 iunie 2015.

[11] „Meretz”. Ynetnews. 4 februarie 2008. Accesat în 16 iunie 2015.

[12] „Participants”. Progressive Alliance. Accesat în 16 iunie 2015.

[13] „Member Parties of the Socialist International”. Socialist International. Accesat în 16 iunie 2015.

[14] „Members”. Party of European Socialists (PES). Arhivat din original la 24 iulie 2015. Accesat în 16 iunie 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]