Sari la conținut

Melba (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la filmul din 1953. Pentru alte sensuri, vedeți Melba (dezambiguizare).
Melba

Afișul românesc al filmului
Titlu originarMelba
Genfilm biografic
film dramatic
film muzical
RegizorLewis Milestone
ScenaristHarry Kurnitz
ProducătorSam Spiegel
StudioHorizon Pictures
DistribuitorUnited Artists
Director de imagineArthur Ibbetson
MontajBill Lewthwaite
MuzicaMuir Mathieson
DistribuțiePatrice Munsel
Robert Morley
John McCallum
John Justin
Premiera  (1953-06-24) (New York)
Premiera în România9 ianuarie 1959[1]
Durata112 minute
film color (Technicolor)
ȚaraStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Locul acțiuniiViena
Australia  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Melba (titlul original: în engleză Melba) este un film biografic american din 1953, realizat de Lewis Milestone. Filmul, distribuit de United Artists, tratează fictiv despre viața cântăreței de operă australiană Nellie Melba (1861–1931).

Protagoniștii filmului sunt actorii Patrice Munsel, Robert Morley, John McCallum și John Justin.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

La sfârșitul anilor 1890, celebra cântăreață de operă Nellie Melba este invitată să cânte pentru Regina Victoria la Castelul Windsor. Prima ei melodie, „Comin’ Thro’ the Rye”, îi trezesc amintiri din copilăria ei într-o fermă de vite de lângă Melbourne, Australia.

Thomas Mitchell, tatăl lui Nellie, i-a făcut posibil studiul de canto la Paris. În ziua plecării ei, în bisericuța în care a fost solistă se rostesc rugăciuni pentru fericirea și succesul ei. În gară, iubitul ei Charles Armstrong este foarte supărat că îl părăsește. La Paris, după o încurcătură în cazarea ei, unde este suspectată că ar fi prostituată, Nellie îl întâlnește pe englezul Eric Walton, un tânăr bon vivant, care o invită la cină. În restaurant, Nellie cântă o arie de operă pentru oaspeți. Eric realizează că ar putea deveni o mare cântăreață și îi sugerează să învețe cu legendara profesoară de canto Madame Mathilde Marchesi. Întrucât doamna Marchesi este pensionară și are nevoie de îngrijiri medicale, Eric aranjează ca Nellie să-i împingă scaunul cu rotile în timpul unei ieșiri la plimbare într-un parc. În cele din urmă, Nellie poate să cânte pentru ea. În ciuda bolii ei, Marchesi decide să o preia pe Nellie și încep o serie de lecții foarte intensive și foarte stricte.

Într-o zi, Eric vizitează casa lui Marchesi cu Paul Brotha, directorul Operei din Bruxelles, care neanunțat o ascultă pe Nellie cântând. Brotha vrea s-o angajeze pentru un spectacol, dar din moment ce Marchesi nu îi permite lui Nellie să cânte încă în public, Brotha și Nellie vin cu un plan prin care ea cântă pentru o seară și apoi se întoarce la Paris fără ca Marchesi să afle. Ei aleg numele de scenă Melba, derivat din Melbourne, iar Nellie debutează ca „Gilda” în Rigoletto și este bine primită. După întoarcerea ei la Paris, Marchesi exersează cu ea nenumărate game vocale și îi dezvăluie că știe despre debutul ei și este foarte fericită pentru ea. Marchesi aranjează intrarea ei pe scenă în Lucia di Lammermoor la celebra Covent Garden Opera House din Londra. Cesar Carlton, proprietarul aristocratic al hotelului din Londra în care este cazată, o întâmpină pe Nellie și o duce la operă, dar apoi o lasă pe scena goală. În timp ce stă pe scena unde au stat toți marii cântăreți, imaginându-și cum cântau: Giulia Grisi, Jean Lassalle, Charles Santley, Adelina Patti și balerinii familiei Taglioni. Mai târziu, Cesar îi spune că va organiza o petrecere în cinstea ei după premieră. Dar, în entuziasmul debutului ei extrem de reușit, ea uită de petrecerea lui Cesar și merge la cină cu Eric. Cesar este supărat pe ea pentru că jumătate din Londra o aștepta la petrecere, dar în cele din urmă o iartă și o sărută.

După spectacolele la Paris, Nellie cântă la Monte Carlo și se bucură de atenția lui Eric și a lui Cesar. Eric aranjează ca ea să se întâlnească cu impresarul american Oscar Hammerstein I, care o invită să se alăture Companiei sale de Opera din Manhattan, cu care încearcă să rupă monopolul Operei Metropolitane. Dar Charles, fostul iubit al lui Nellie și acum un crescător de vite de mare succes, îi face o surpriză venind la Monte Carlo. Se căsătoresc imediat, iar în luna de miere Charles încearcă să-și gestioneze interesele în Australia în timp ce se ocupă de cerințele carierei soției sale. După spectacole la Milano și Sankt Petersburg, se întorc la Monte Carlo, unde Hammerstein îi spune lui Charles că Nellie i-a respins contractul și vrea să renunțe la cariera ei pentru a se întoarce în Australia. Hammerstein îi cere lui Charles permisiunea pentru a o convinge să continue să cânte. Cu toate acestea, la Londra, Charles este supărat de reporterii care se referă la el drept „domnul Melba”. Deși Nellie află că Charles vrea să se întoarcă în Australia, Hammerstein o convinge că trebuie să-și continue cariera. După ce ea și Charles împărtășesc un toast prietenesc pentru cucerirea iminentă a New York-ului de către ei, Nellie zdrobită îl părăsește, plecând spre Covent Garden, unde vizionează un spectacol cu Romeo și Julieta.

Melodii din film

[modificare | modificare sursă]

Au fost interpretate următoarele arii sub bagheta lui Warwick Braithwaite:

Au fost incluse și următoarele melodii:

Filmul Melba a avut premiera în New York City pe data de 24 iunie 1953.[2]

În România premiera filmului a avut loc la data de 9 ianuarie 1959 la cinematografele „Magheru” din capitală.[3][4][5][1]

  1. 1 2 Data premierei ro la IMDb
  2. en Premiera filmului Melba la IMDb
  3. Ziarul România liberă, ianuarie 1959 (Anul 17, nr. 4425-4449)1959-01-09 / nr. 4430, p. 4.
  4. Ziarul Scȃnteia, ianuarie 1959 (Anul 28, nr. 4412-4436)1959-01-09 / nr. 4417, p. 4.
  5. Ziarul Informația Bucureștiului, ianuarie 1959 (Anul 6, nr. 1680-1705)1959-01-10 / nr. 1687, p. 4.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]