Max Aitken, Baron Beaverbrook

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Max Aitken, Baron Beaverbrook
Maxwell Aitken (lord Beaverbrook) during the Second World War HU88386.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Maple[*], Canada Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[2][4] Modificați la Wikidata
Surrey, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarcia Anastasia Christoforides[*] Modificați la Wikidata
CopiiSir Max Aitken, 2nd Baronet[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Canadian Red Ensign (1957–1965).svg Canada Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic
scriitor
istoric
editor[*] Modificați la Wikidata
Lord al sigiliului privat Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRobert Cecil[*]
Succedat deArthur Greenwood[*]
Ministru al producției Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deOliver Lyttelton, 1st Viscount Chandos[*]
Ministru al aprovizionării Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAndrew Rae Duncan[*]
Succedat deAndrew Rae Duncan[*]
Ministru al producției aeronautice Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deJohn Moore-Brabazon, 1st Baron Brabazon of Tara[*]
Cancelar al Ducatului de Lancaster Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deFrederick Cawley, 1st Baron Cawley[*]
Succedat deWilliam Hayes Fisher, 1st Baron Downham[*]
Member of the 30th Parliament of the United Kingdom Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaAshton-under-Lyne[*]
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Suvorov, cl. I[*]
Partid politicPartidul Conservator
Partidul Liberal Unionist[*]
Alma materUniversity of New Brunswick[*]

William Maxwell „MaxAitken, Baron Beaverbrook, PC, ONB, (25 mai 1879 – 9 iunie 1964) a fost un om de afaceri, politician, ziarist și scriitor canadiano-englez, o figură influentă în societatea britanică din prima jumătate a secolului al XX-lea.[5]

Tânărul Max Aitken a avut talentul de a face bani și a ajuns milionar la vârsta de 30 de ani. Ambițiile sale de afaceri i-au depășit rapid oportunitățile din Canada și s-a mutat în Marea Britanie. Acolo s-a împrietenit cu Bonar Law și cu sprijinul său a câștigat un loc în Camera Comunelor, la alegerile generale care au avut loc în decembrie 1910. A fost înnobilat la scurt timp după acest eveniment. În timpul Primului Război Mondial, el a condus biroul Canadian Records din Londra și a jucat un rol în îndepărtarea lui H. H. Asquith din funcția de prim-ministru în 1916. Guvernul de coaliție condus de conservatori (cu Lloyd George în calitate de prim-ministru și Bonar Law, ca ministru de finanțe) l-a recompensat pe Aitken cu rangul de pair și cu un post de ministru al informațiilor (1918).

După război, proaspătul Lord Beaverbrook s-a concentrat asupra afacerilor. El a transformat Daily Express în cel mai de succes ziar din lume și l-a folosit în propriile sale campanii, mai ales pentru reforma tarifelor și pentru ca Imperiul Britanic să devină un spațiu de comerț liber. Beaverbrook a susținut guvernul lui Stanley Baldwin și pe cel al lui Neville Chamberlain în cursul anilor 1930 și a fost convins de către un alt prieten politic vechi, Winston Churchill, să preia funcția de ministru al producției de aeronave (1940-1941), apoi pe cele de ministru al aprovizionării (1941-1942) și ministru al producției de război (1942). Churchill și ceilalți lideri politici i-au elogiat ulterior contribuțiile ministeriale.[6] El a demisionat din cauza problemelor de sănătate în 1942, dar mai târziu a fost numit Lord al Sigiliului Privat (1943-1945). Beaverbrook și-a petrecut anii următori conducându-și ziarele, printre care London Evening Standard și Sunday Express.[7] El a îndeplinit funcția de cancelar al Universității New Brunswick și și-a format o reputație de istoric prin cărțile sale despre istoria politică și militară.[8][9]

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Max Aitken, Baron Beaverbrook”, data.bnf.fr, accesat în  
  2. ^ a b SNAC, accesat în  
  3. ^ The Black Book 
  4. ^ a b The Peerage, accesat în  
  5. ^ "Aitken, William Maxwell, 1st Baron Beaverbrook."
  6. ^ Churchill 1949
  7. ^ Peter Jackson & Tom de Castella (). „Clash of the press titans”. BBC News. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |author= (ajutor)
  8. ^ John Ramsden (Editor) (). Oxford Companion to Twentieth Century British Politics. ISBN 0-19-861036-X.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  9. ^ Peter Mavrikis (Editor) (). History of World War II. ISBN 978-0-7614-7231-5.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lord Beaverbrook (). The Decline and Fall of Lloyd George. London.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  • Deighton, Len. Battle of Britain. London: Johnathon Cape, 1980. ISBN: 0-224-01826-4.
  • Rayburn, A. Geographical Names of New Brunswick. Ottawa: Canadian Permanent Committee on Geographical Names, 1975.
  • Richards, David Adams. Lord Beaverbrook (Extraordinary Canadians). Toronto, Ontario:Penguin Canada, 2008. ISBN: 978-0-670-06614-8.
  • Sweet, Matthew. Shepperton Babylon: The Lost Worlds of British Cinema. London: Faber & Faber, 2005. ISBN: 978-0-571-21297-2.
  • Taylor, A. J. P. Beaverbrook: A Biography. London: Hamilton, 1972. ISBN: 0-241-02170-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]