Max Aitken, Baron Beaverbrook

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Max Aitken, 1st Baron Beaverbrook
Maxwell Aitken (lord Beaverbrook) during the Second World War HU88386.jpg
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Maple[*], Canada Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Surrey, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Marcia Anastasia Christoforides[*] Modificați la Wikidata
Copii Sir Max Aitken, 2nd Baronet[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Canadian Red Ensign (1957-1965).svg Canada Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
scriitor
istoric
editor[*] Modificați la Wikidata
Lord al sigiliului privat Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Robert Cecil[*]
Succedat de Arthur Greenwood[*]
Ministru al producției Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat de Oliver Lyttelton, 1st Viscount Chandos[*]
Ministru al aprovizionării Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Andrew Rae Duncan[*]
Succedat de Andrew Rae Duncan[*]
Ministru al producției aeronautice Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat de John Moore-Brabazon, 1st Baron Brabazon of Tara[*]
Cancelar al Ducatului de Lancaster Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Frederick Cawley, 1st Baron Cawley[*]
Succedat de William Hayes Fisher, 1st Baron Downham[*]
Membru al Parlamentului Regatului Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Alfred Henry Scott[*]
Succedat de Albert Stanley, 1st Baron Ashfield[*]
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit Modificați la Wikidata

Premii Ordinul Suvorov, cl. I[*]
Partid politic Partidul Conservator
Partidul Liberal Unionist[*]

William Maxwell „MaxAitken, Baron Beaverbrook, PC, ONB, (25 mai 1879 – 9 iunie 1964) a fost un om de afaceri, politician, ziarist și scriitor canadiano-englez, o figură influentă în societatea britanică din prima jumătate a secolului al XX-lea.[4]

Tânărul Max Aitken a avut talentul de a face bani și a ajuns milionar la vârsta de 30 de ani. Ambițiile sale de afaceri i-au depășit rapid oportunitățile din Canada și s-a mutat în Marea Britanie. Acolo s-a împrietenit cu Bonar Law și cu sprijinul său a câștigat un loc în Camera Comunelor, la alegerile generale care au avut loc în decembrie 1910. A fost înnobilat la scurt timp după acest eveniment. În timpul Primului Război Mondial, el a condus biroul Canadian Records din Londra și a jucat un rol în îndepărtarea lui H. H. Asquith din funcția de prim-ministru în 1916. Guvernul de coaliție condus de conservatori (cu Lloyd George în calitate de prim-ministru și Bonar Law, ca ministru de finanțe) l-a recompensat pe Aitken cu rangul de pair și cu un post de ministru al informațiilor (1918).

După război, proaspătul Lord Beaverbrook s-a concentrat asupra afacerilor. El a transformat Daily Express în cel mai de succes ziar din lume și l-a folosit în propriile sale campanii, mai ales pentru reforma tarifelor și pentru ca Imperiul Britanic să devină un spațiu de comerț liber. Beaverbrook a susținut guvernul lui Stanley Baldwin și pe cel al lui Neville Chamberlain în cursul anilor 1930 și a fost convins de către un alt prieten politic vechi, Winston Churchill, să preia funcția de ministru al producției de aeronave (1940-1941), apoi pe cele de ministru al aprovizionării (1941-1942) și ministru al producției de război (1942). Churchill și ceilalți lideri politici i-au elogiat ulterior contribuțiile ministeriale.[5] El a demisionat din cauza problemelor de sănătate în 1942, dar mai târziu a fost numit Lord al Sigiliului Privat (1943-1945). Beaverbrook și-a petrecut anii următori conducându-și ziarele, printre care London Evening Standard și Sunday Express.[6] El a îndeplinit funcția de cancelar al Universității New Brunswick și și-a format o reputație de istoric prin cărțile sale despre istoria politică și militară.[7][8]

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Max Aitken, 1st Baron Beaverbrook", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b SNAC, accesat la 9 octombrie 2017 
  3. ^ The Black Book 
  4. ^ "Aitken, William Maxwell, 1st Baron Beaverbrook."
  5. ^ Churchill 1949
  6. ^ Peter Jackson & Tom de Castella (14 iulie 2011). „Clash of the press titans”. BBC News. http://www.bbc.co.uk/news/magazine-14136044. Accesat la 14 iulie 2011. 
  7. ^ John Ramsden (Editor) (2005). Oxford Companion to Twentieth Century British Politics. Oxford University Press. ISBN 0-19-861036-X 
  8. ^ Peter Mavrikis (Editor) (2005). History of World War II. Marshall Cavendish Corporation. ISBN 978-0-7614-7231-5 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lord Beaverbrook (1963). The Decline and Fall of Lloyd George. London: Collins 
  • Deighton, Len. Battle of Britain. London: Johnathon Cape, 1980. ISBN: 0-224-01826-4.
  • Rayburn, A. Geographical Names of New Brunswick. Ottawa: Canadian Permanent Committee on Geographical Names, 1975.
  • Richards, David Adams. Lord Beaverbrook (Extraordinary Canadians). Toronto, Ontario:Penguin Canada, 2008. ISBN: 978-0-670-06614-8.
  • Sweet, Matthew. Shepperton Babylon: The Lost Worlds of British Cinema. London: Faber & Faber, 2005. ISBN: 978-0-571-21297-2.
  • Taylor, A. J. P. Beaverbrook: A Biography. London: Hamilton, 1972. ISBN: 0-241-02170-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]