Maurizio Gucci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maurizio Gucci
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Florența, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (46 de ani) Modificați la Wikidata
Milano, Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSt. Moritz Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor[1] Modificați la Wikidata
Părinți Maurizio D'Ancora[*][[Maurizio D'Ancora (actor italian)|​]]
Sandra Ravel[*][[Sandra Ravel (actriță italiană)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPatrizia Reggiani (până în )[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia Modificați la Wikidata
Ocupațieantreprenor Modificați la Wikidata
Activitate
Partener(ă) Paola Franchi[*][[Paola Franchi (Italian interior designer)|​]]  Modificați la Wikidata

Maurizio Gucci (n. , Florența, Italia – d. , Milano, Italia), fiul lui Rodolfo Gucci și nepotul lui Guccio Gucci, a fost un om de afaceri italian și conducător unic al casei de modă Gucci.

Maurizio Gucci a moștenit pachetul majoritar de acțiuni de la tatăl său, Rodolfo Gucci (după decesul survenit în mai 1983), și a lansat un război legal împotriva unchiului său Aldo Gucci pentru controlul deplin supra firmei Gucci. Acuzarea a fost condusă de procurorul orașului, Rudolph Giuliani, iar Domenico de Sole a reprezentat familia Gucci.[2]

În 1988, Maurizio Gucci a vândut 47,8% din firma Gucci către fondul de investiții Investcorp din Bahraïn (proprietar al Tiffany din 1984) și a reținut pentru sine cealaltă jumătate.[3] Din 1991 până în 1993, acțiunile Gucci au scăzut, iar Maurizio Gucci a fost acuzat că a cheltuit sume extravagante de bani pe sediul companiei din Florența (Via delle Caldaie palazzo) și din Milano.[4]

Maurizio Gucci și-a vândut restul acțiunilor Gucci în 1993 (pentru 170 de milioane de dolari) aceluiași grup de investiții Investcorp. În 1995, la un an și jumătate după vânzarea Gucci, el a fost împușcat de un asasin plătit. Fosta sa soție Patrizia Reggiani a fost ulterior condamnată pentru aranjarea ucigașului.[5][6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Former Wife Given 29 Years for Ordering Gucci Slaying (în engleză),  
  2. ^ Gucci, Patricia (). „chapter 21”. In the Name of Gucci: A Memoir (în engleză). Crown/Archetype. ISBN 978-0-8041-3894-9. 
  3. ^ „INVESTCORP BUYS HALF OF GUCCI | JOC.com”. www.joc.com. Accesat în . 
  4. ^ Tagliabue, John (). „INTERNATIONAL BUSINESS: Gucci Gains Ground With Revival of Style;Belt-Tightening in the Work Force And Lavish Spending on Marketing”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  5. ^ Dana Thomas, Deluxe: How Luxury Lost Its Luster, p. 59
  6. ^ Sara Gay Forden, The House of Gucci: A Sensational Story of Murder, Madness, Glamour, and Greed, HarperCollins ISBN: 0-688-16313-0, 2001.