Maurice Couve de Murville
.jpg)
Jacques - Maurice Couve de Murville (n. , Reims, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un om politic și diplomat francez, care a deținut funcția de prim ministru al Franței între 10 iulie 1968 - 20 iunie 1969. La început colaboraționist, apoi rezistent și gaullist in vremea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1958, sub A Cincea Republică Franceză Couve de Murville a devenit ministrul de externe al Franței, post pe care l-a ocupat vreme de zece ani. Ulterior a fost, pentru câteva luni, ministru al economiei și de finanțe. După demisia premierului Georges Pompidou, la 10 iunie 1968, Couve de Murville a fost numit de către președintele Charles De Gaulle în funcția de prim-ministru. A rămas prim ministru în timpul interimatului lui Alain Poher. Vreme de 22 ani a deținut recordul cadenței celei mai scurte de prim ministru din a Cincea Republică Franceză. Edith Cresson a fost cea care a bătut mai târziu acest record. În 1968 Couve de Murville a fost ales pentru întâia dată ca deputat în parlamentul francez din partea circumscripției a 6-a din Paris. Mandatul său a fost reînnoit între 1973-1986. În același timp a fost consilier regional al regiunii Île-de-France și consilier în consiliul arondismentului 8 al Parisului.
Între 1986-1995 a fost membru în Senatul francez din partea electoratului din Paris, după care s-a retras din viața politică.
Ca ministru de externe a jucat un rol de seamă în semnarea tratatului franco-german de cooperare din 1963, punând piatra de temelie a axei Paris-Bonn care a devenit pivotul construirii unei Europe unite.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Familia Couve este o veche familie burgheză protestantă originară din Languedoc stabilită ulterior în Provența. Fondatorul ei, Jean-Baptiste Couve (născut pe la 1720) era croitor de costume la Montpellier (Hérault). Fiul acestuia, Philippe Couve (1757-1815) a fost negustor la Marsilia. Între urmașii lor s-au numărat negustori, agenți de asigurări maritime și juriști. Couve de Murville s-a născut în 1907 sub numele de Jacques-Maurice Couve, la Reims (Marne) ca fiu al magistratului Édouard Couve (1863-1939) și al Herminei Caesar.(1876-1963). Familia s-a aflat atunci la Reims din cauza locului de muncă al tatălui. În 1910 ei s-au mutat la Paris. El a studiat la Liceul Louis-le-Grand din Paris, timp în care în 1922 a câștigat concursul general de geografie. Apoi s-a înscris la facultatea de litere si la cea de drept a Universității din Paris. Din 1926 a studiat și la Școala liberă de științe politice (actualul Institut d'études politiques) avându-i ca profesori - la economie politică - pe Clément Colson și la finanțe publice - pe Wilfrid Baumgartner, care l-a menționat ca un „candidat excepțional”. A terminat examenul de diplomă în 1928, cu mențiunea „foarte bine” și rangul „major al secției de finanțe publice” Între timp în 1925 familia a achiziționat titlul de Murville, pe care l-a adăugat la numele de familie.
Cariera profesională
[modificare | modificare sursă]Avand licența în drept și diploma de la Scences-Po, în 1930 Couve de Murville a trecut pe locul intâi examenul de inspector de finanțe, în același timp cu Hervé Alphand și Ludovic Tron. Ca inspector de finanțe a servit în anii 1930-1940 în instituțiile celei de-a Treia Republici. În 1936-1937 a fost atașat de finanțe la ambasada Franței la Bruxelles, apoi a fost angajat la Ministerul de finanțe și la „mișcarea generală a fondurilor” (direcția Tezaurului public) unde în 1940 a îndeplinit funcția de director adjunct. În aceasta calitate a gerat fondurile în perioada intrării în război cu Germania nazistă.
După votul parlamentarilor reuniți la Vichy la 10 iulie 1940 și votarea acordării deplinelor puteri mareșalului Philippe Pétain a slujit noul regim - guvernul de la Vichy - asemănător cu colegii săi de la Inspecția finantelor În septembrie 1940 a fost numit director al Finanțelor exterioare si al schimburilor (DFEC) În această calitate a participat la negocierile de la comisia de armistițiu la Wiesbaden, în Germania.
Cariera diplomatică și politică
[modificare | modificare sursă]În martie 1943, la patru luni după debarcarea Aliaților în Africa de Nord, în vreme ce se afla la Alger în misiune din partea lui Jean Jardin, șeful de cabinet al lui Pierre Laval a devenit la 20 martie 1943 secretar general al generalului Henri Giraud, iar la 7 iunie 1943 s-a alăturat rândurilor Franței libere, primind funcția de comisar la finanțe al Comitetului francez de eliberare națională CFLN. În acela moment Comitetul s-a lărgit la 14 membri, cooptând 3 giraudiști, între care Couve, și 4 gaulliști. După dizolvarea „Franței libere” în 31 iulie 1943 Couve de Murville s-a raliat la generalul De Gaulle. După Eliberare, începând din februarie 1945, a început o carieră diplomatică. Ca membru al guvernului provizoriu al republicii a fost numit ambasador în Italia. Apoi a fost trimis ca ambasador în alte țări, inclusiv în Egipt (1950-1954),la NATO (1954), în Statele Unite (1954-1956) și, în sfârșit, în Germania de vest (1956-1958).
Devotamentul față de generalul Charles De Gaulle i-a adus numirea ca ministru de externe cu ocazia întoarcerii acestuia la putere în 1958. El a rămas în acest post după proclamarea celei de-a Cincea Republici, fiind cel dintâi ministru de externe al acesteia, vreme de zece ani, acesta fiind un record in această funcție. În această calitate traduce în realitate politica externă gaullistă.
După evenimentele din mai 1968 a fost pentru o scurtă vreme ministru al economiei și al finanțelor, iar după câteva săptămâni a fost numit prim-ministru, în locul lui Georges Pompidou. Demisia președintelui De Gaulle, ca urmare a victoriei opoziției la referendumul din 27 aprilie 1969, a precipitat căderea guvernului Couve de Murville, acesta fiind unul din cele mai efemere din istoria celei de-a Cincea Republici. A fost înlocuit în fruntea guvernului de Jacques Chaban-Delmas
În iunie 1968 și apoi, între 1973-1986, a fost deputat în Adunarea Națională a Franței din partea partidului gaullist Uniunea Democraților pentru Republică (UDR) apoi Adunarea pentru Republică (RPR). Din 1973 până în 1981, a fost președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Adunării Naționale. Din 1986 până în 1995, a fost senator reprezentând Parisul. Când a izbucnit Războiul civil din Liban în 1976, la propunerea președintelui egiptean Anwar Al-Sadat, președintele francez de atunci, Valéry Giscard d'Estaing, l-a numit trimis special în Liban.
A murit la Paris în 1999 în locuinta sa de pe Rue du Bac nr.44, la vârsta de 92 ani și 11 luni și a fost înhumat în Cimitirul Montparnasse, în secția 18.
Couve de Murville a fost decanul de vârstă al primilor miniștri ai celei de-a V-a Republici Franceze, până în aprilie 2022 când a fost depășit de Edouard Balladur.
Viața privată
[modificare | modificare sursă]Vărul său, care s-a numit, de asemenea, Maurice Couve de Murville (1929-2007) a fost arhiepiscop romano-catolic de Birmingham în Anglia. La 9 septembrie 1932 Couve de Murville s-a căsătorit cu Jacqueline Schweisguth (1912-2002), pictoriță având pseudonimul Véra Fabre, cu care a avut trei fiice:Juliette, Dorothée et Béatrice.
Figura lui Couve în media artistică
[modificare | modificare sursă]- 2020 - în miniserialul artistic francez De Gaulle, l'éclat et le secret rolul său este interpretat de François Guétary.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Une politique étrangère, 1958–1969 (1971).
- Le Monde en face (1989). ISBN: 2-259-02222-7
Note
[modificare | modificare sursă]
- 1 2 „Maurice Couve de Murville” (în franceză). senat.fr[*]. Wikidata Q111695467.
- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Maurice Couve de Murville” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Maurice Couve de Murville” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Adunarea Națională (ed.). „Maurice Couve De Murville” (în franceză). base Sycomore[*]. Wikidata Q15271528. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Кув де Мюрвиль Морис (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Nașteri în 1907
- Nașteri pe 24 ianuarie
- Decese în 1999
- Decese pe 24 decembrie
- Miniștri de externe ai Franței
- Miniștri de finanțe ai Franței
- Prim-miniștri ai Franței
- Politicieni francezi
- Diplomați francezi
- Ambasadori ai Franței
- Ambasadori în Statele Unite ale Americii
- Ambasadori în Germania
- Ambasadori în Egipt
- Ambasadori în Italia
- Deputați francezi
- Senatori francezi
- Politicieni francezi din secolul al XX-lea
- Charles de Gaulle
- Francezi ai celui de-al Doilea Război Mondial
- Colaboraționiști francezi
- Protestanți francezi
- Absolvenți ai Lycée Louis-le-Grand
- Absolvenți ai Facultății de Drept a Universității din Paris
- Mari Ofițeri ai Legiunii de onoare
- Decorați cu Ordinul Național de Merit (Franța)
- Decorați cu Ordinul de Merit al Republicii Italiene
- Decorați cu Ordinul Steaua României
- Înmormântări în cimitirul Montparnasse
- Oameni din Reims