Matteo Tagliariol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Matteo Tagliariol
Matteo Tagliariol Challenge SNCF Reseau 2015 ind t093802.jpg
Informații personale
Născut(ă) (36 de ani)
Treviso, Italia
Înălțime1,89 m
Greutate80 kg
ȚarăItalia Italia
Armăspadă
Mânădreptaci
Antrenor naționalSandro Cuomo
ClubCS Aeronautica Militare
Antrenor personalEnrico Nicolini
Clasamentul FIEclasament curent

Matteo Tagliariol (n. 7 ianuarie 1983, Treviso, Italia) este un scrimer italian specializat pe spadă, camion olimpic în 2008, vicecampion mondial pe echipe în 2007 și la individual în 2009.

Carieră[modificare | modificare sursă]

D'Artagnan era idolul lui Tagliariol când era copil. A vrut să practice scrima după ce a văzut-o pe floretista Giovanna Trillini la televizor.[1] A început la vârsta de șase ani la clubul „Lame trevigiane”, mai întâi la floretă cu maestrul Ettore Geslao, apoi la spadă. În anul 2001 a cucerit medalia de aur pe echipe la Campionatul Mondial de juniori, apoi în anul următor o medalie de bronz la individual. În anul 2003 a transferat la clubul „Società del Giardino” din Milano sub conducerea maestrului Angelo Mazzoni.

În anul 2007 a câștigat două medalii de argint pe echipe la Campionatul European, apoi la Campionatul Mondial. În anul următor a participat la Jocurile Olimpice de la Beijing. A trecut succesiv de norvegianul Sturla Torkildsen, francezul Ulrich Robeiri, olandezul Bas Verwijlen și spaniolul José Luis Abajo. L-a învins clar în finală pe francezul Fabrice Jeannet și a câștigat primul titlu olimpic italian la spadă după cel câștigat de Giuseppe Delfino la Jocurile Olimpice din 1960.[2] La proba pe echipe Italia a cedat în fața Franței în semifinală și a întâlnit China în „finala mică”. La scorul 33–22 în favoarea Italiei Tagliariol a căzut și a trebuit să fie înlocuit de Stefano Carozzo. În cele din urmă, Italia s-a impus cu scorul 45–33, aducând lui Tagliariol a doua medalie olimpică.[3]

La Campionatul Mondial din 2009 de la Antalya Tagliariol a ajuns din nou în finală, unde a pierdut la o tușă cu rusul Anton Avdeev și a luat argintul.[4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Giorgio Dell’Arti. „Matteo Tagliariol”. Il Corriere della Sera (în italiană). 
  2. ^ Marisa Poli (). „Tagliariol, la spada è d'oro”. La Gazzetta dello Sport (în italiană). 
  3. ^ Fabio Casu (). „Ancora una medaglia, spada di bronzo” (în italiană). Sport Live. 
  4. ^ Marisa Poli (). „Tagliariol, argento e polemiche”. La Gazzetta dello Sport (în italiană). 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Matteo Tagliariol la Wikimedia Commons