Matéo Maximoff
| Matéo Maximoff | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Barcelona, Catalonia, Spania |
| Decedat | (82 de ani) Montreuil, Île-de-France, Franța[2] |
| Cetățenie |  Franța Spania |
| Etnie | Căldărari sinti Romii din Franța |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba catalană limba spaniolă Kalderash Romani[*][3] limba franceză[1][3] |
| Activitate | |
| Premii | prix des neuf muses[*] ()[4] |
Modifică date / text  | |
Matéo Maximoff (n. , Barcelona, Catalonia, Spania – d. , Montreuil, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor francez și pastor evanghelic de etnie romă. Cele unsprezece cărți ale sale au fost traduse în paisprezece limbi. Născut în Spania, acesta a avut părinți care au migrat din Rusia și Franța. Familia sa a căutat adăpost în Franța, la rude, în timpul Războiului Civil Spaniol. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, aceștia au fost arestați ca cetățeni străini și internați timp de mai mulți ani, împreună cu mulți alți refugiați străini. S-a stabilit în Franța după război, unde și-a desfășurat cariera literară[5].
Biografie
[modificare | modificare sursă]Maximoff s-a născut în Barcelona, Spania[6]. Tatăl său era un rom căldărar din Rusia, iar mama sa era o femeie de etnie romă din neamul manouche din Franța. Ea era verișoară cu chitaristul Django Reinhardt și cu frații mai mici ai acestuia.
Tatăl lui Maximoff, de meserie căldărar (un meșteșug tradițional printre romii căldărari), l-a învățat pe acesta să scrie, să citească și să socotească. De asemenea, tatăl său i-a povestit multe despre Rusia, despre istoria căldărarilor, despre diverse grupuri de romi și despre diferite țări. Tatăl său a murit când Maximoff avea 14 ani. Acesta a preluat meșteșugul de căldărar pentru a se întreține pe sine, pe mama sa și pe frații și surorile sale mai mici, pe care i-a învățat, la rândul lui, să scrie și să citească.
Refugiul în Franța
[modificare | modificare sursă]În 1936, din cauza Războiului Civil Spaniol, Maximoff, împreună cu mama și frații săi, a părăsit Spania pentru a căuta adăpost la rude în Franța[7]. În 1940, după înfrângerea Franței în cel de-al Doilea Război Mondial și ocuparea germană, membrii familiei Maximoff au fost arestați sub suspiciunea de colaborare cu inamicul, la fel ca mulți alți refugiați străini. Familia lui Maximoff a fost internată într-un lagăr pentru „spioni” timp de 42 de zile, înainte de a fi transferată într-un „lagăr de țigani” din Tarbes[8]. În mai 1941, aceștia au fost internați într-un lagăr pentru „nomazi” în apropiere de Lannemezan. În acea perioadă, romilor nu le era permis să călătorească, iar actele de identitate (permisele de călătorie) le erau reținute de către agențiile locale de aplicare a legii[7][8].
Cariera literară
[modificare | modificare sursă]După cel de-al Doilea Război Mondial, Maximoff s-a stabilit în Franța. A scris unsprezece romane, care au fost traduse în paisprezece limbi. De asemenea, a publicat o carte care cuprindea fotografii etnografice ale romilor din Franța.
În 1964, Maximoff a devenit pastor evanghelic[6]. Acesta a tradus Biblia în limba romani (dialectul căldărar) din limba franceză în anul 1994[6], deși au fost publicate doar Noul Testament, Cartea Rut și Psalmii. Multe dintre celelalte cărți ale sale au fost publicate în limba engleză la sfârșitul secolului XX, înainte de moartea sa survenită în 1999 în Franța.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- 1946 – Les Ursitory (în română Ursitorii)
- 1955 – Le Prix de la Liberté (în română Prețul libertății)
- 1957 – Savina
- 1979 – La Septième Fille (în română A șaptea fiică)
- 1984 – Condamné à survivre (în română Condamnat să supraviețuiască)
- 1986 – La Poupée de Mameliga (în română Păpușa de mămăligă)
- 1987 – Vinguerka
- 1990 – Dites-le avec des larmes (în română Spuneți-o cu lacrimi)
- 1992 – Ce monde qui n'est pas le mien (în română Această lume care nu este a mea)
- 1993 – Routes sans roulottes (în română Drumuri fără rulote)
- 1995 – Routes et peuples (în română Drumuri și oameni)
- 1999 – Les Anges du destin în (română Îngerii destinului)
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Matéo Maximoff” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Babelio” (în franceză). Babelio[*]. Wikidata Q2877812.
- 1 2 „Matéo Maximoff” (în engleză). Rombase[*]. Wikidata Q105972175.
- ↑ http://mayvon.chez-alice.fr/14.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Matéo Maximoff – RomArchive” (în engleză). RomArchive. Accesat în .
- 1 2 3 Hancock, Ian F. (). We are the Romani People (Noi suntem poporul rom) (în engleză). Hatfield: Univ of Hertfordshire Press. p. 133. ISBN 978-1-902806-19-8.
- 1 2 „Persecution of Roma (Persecuția romilor)” (în engleză). United States Holocaust Memorial Museum. Accesat în .
- 1 2 Maximoff, Matéo (). Ce monde qui n'est pas le mien (Această lume care nu este a mea) (în franceză). Paris: Connaissance du Monde Gitan. ISBN 978-2950573513.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Matéo Maximoff la Wikimedia Commons
