Marina Popovici
Marina Lavrentievna Popovici (în rusă Мари́на Лавре́нтьевна Попо́вич) (născută Vasilieva; n. , Velizhsky District(d), Regiunea Smolensk, Rusia – d. , Krasnodar, Ținutul Krasnodar, Rusia) a fost o femeie colonel, inginer al Forțelor Aeriene Sovietice și pilot de testare sovietic decorat. În 1964, a devenit a treia femeie și prima femeie sovietică care a depășit bariera sunetului. Cunoscută sub numele de „Madame MiG”, pentru munca ei în avionul de luptă sovietic, a stabilit peste o sută de recorduri mondiale de aviație cu peste 40 de tipuri de aeronave de-a lungul carierei sale.[1][2]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Marina Vasilieva s-a născut în 1931 în districtul Velijskii din regiunea Smolensk, dar a fost evacuată împreună cu familia la Novosibirsk în timpul celui de-al doilea război mondial.[3]
A început să învețe să piloteze în copilărie, dar, după război, Uniunea Sovietică a interzis femeilor să servească ca piloți militari. La 16 ani, afirmând că are vârsta de 22 de ani, i-a scris mareșalului sovietic Kliment Voroșilov cerând să fie admisă la o școală de zbor. Voroșilov a intervenit în numele ei și a fost admisă la Novosibirsk Aviation Technicum unde a absolvit în 1951.[4]
Inițial, a lucrat ca inginer, apoi mai târziu ca instructor de zbor. În 1962, a intrat în primul grup de femei care urma să se antreneze pentru a deveni cosmonauți în programul spațial sovietic. După două luni de antrenament, a fost îndepărtată din program.[3] Soțul ei, Pavel Popovici, a fost admis în program, devenind în 1962 cea de-a opta persoană din spațiu la bordul Vostok 4.[5]
A devenit pilot al Forțelor Aeriene Sovietice în 1963, iar în 1964 a fost admisă ca pilot militar de testare. Mai târziu în acel an (10 iunie)[6] a depășit bariera sunetului într-un MiG 21. A fost trecută în rezervă în 1978 și apoi s-a alăturat Biroului de Proiectare Antonov ca pilot de testare. La Antonov, ea a stabilit zece recorduri de zbor pe turbopropulsorul Antonov An-22. [4] S-a retras în 1984.
A scris nouă cărți și două scenarii. O stea din constelația Racul îi poartă numele.[7]
Marina Popovici, membră a Uniunii Scriitorilor din Rusia, a scris nouă cărți, inclusiv colecția de poezie Zhizn - vechny vzlyot (Viața este o creștere eternă, 1972). [8] A fost co-autoare a două scenarii de film, Nebo so mnoy (Cerul este cu mine, 1974) [9] și Buket fialok (Buchetul de violete, 1983).
Popovici a murit la 30 noiembrie 2017. A fost înmormântată cu onoruri militare la Cimitirul Memorial Militar Federal.
Afirmații despre OZN-uri[modificare | modificare sursă]
Marina Popovici a vorbit despre experiențele sale în legătură cu OZN-urile în cartea sa intitulată UFO Glasnost (publicată în 2003 în Germania) și în prelegeri și interviuri publice. Ea a susținut că piloții militari și civili sovietici au confirmat 3000 de observări de OZN-uri și că Forțele Aeriene Sovietice și KGB-ul au recuperat fragmente de la cinci OZN-uri prăbușite. Locurile de prăbușire au fost Tunguska (1908), Novosibirsk, Tallinn, Ordzhonikidze și Dalnegorsk (1986).
Viață privata[modificare | modificare sursă]
Primul soț al Marina Popovici a fost Pavel Popovici, un fost cosmonaut sovietic, [8] cu care a avut două fiice, Natalia (n. 1956) și Oksana (n. 1968), ambele absolvente ale Institutului de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova.[10] A avut două nepoate, Tatiana și Alexandra, și un nepot, Mihail (Michael), acesta din urmă născut în Anglia. [11] Al doilea soț al ei a fost Boris Alexandrovici Jihorev, general-maior al forțelor aeriene ruse, vicepreședinte al Comitetului Central al Uniunii Ofițerilor Sovietici.[12]
Premii si onoruri[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Drapelul Roșu al Muncii
- Ordinul Insigna de Onoare
- Maestru Onorat al Sportului
- Câștigătoare a Marii Medalii de Aur „FAI” pentru răspândirea cunoștințelor aeronautice
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Nina Rusakova
- Olga Iamșcikova
- Jacqueline Cochran
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Биография летчика-испытателя Марины Попович” (în Russian). TASS. .
- ^ Russian Cosmonaut Marina Popovich discloses UFOs. - ExopoliticsTV interview with Alfred Lambremont Webre.
- ^ a b „Marina Popovich, Record-Breaking Soviet Test Pilot, Is Dead”. New York Times. .
- ^ a b „Legendary female Soviet pilot and UFO hunter, Marina 'Madam MIG' Popovich, dies at 86”. RT. .
- ^ „Pavel Popovich, sixth man in orbit, dies”. collectSPACE. . Accesat în .
- ^ Limited, Alamy. „Stock Photo - Test pilot Marina Popovich after her record setting flight of June 10 1964”. Alamy (în engleză). Accesat în .
- ^ „Попович Марина Лаврентьевна”. admin-smolensk.ru. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Pavel Romanovich Popovich” (în Russian). Space Encyclopedia ASTROnote. . Accesat în .
- ^ Nebo So Mnoy at kinofilms.tv
- ^ „Pavel Popovich, sixth man in orbit, dies”. collectSPACE. . Accesat în .
- ^ „М.Л. Попович. Фотографии”. Современный музей спорта. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Kolysko, Tatyana. A Star Named Marina / Звезда по имени Марина. Gudok, No. 194, 2003.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
