Sari la conținut

Marie-Guillemine Benoist

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marie-Guillemine Benoist
Date personale
Nume la naștereMarie-Guillemine de Laville-Leroux Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[5][6] Modificați la Wikidata
Decedată (57 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[5][6] Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimetière du Mont-Valérien[*][[cimetière du Mont-Valérien (cemetery located in Hauts-de-Seine, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiRené Delaville-Leroulx[*][[René Delaville-Leroulx (politician francez)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMarie-Élisabeth Laville-Leroux[*][[Marie-Élisabeth Laville-Leroux (pictoriță franceză)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPierre-Vincent Benoist[*]​ Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CopiiProsper Désiré Benoist[*][[Prosper Désiré Benoist |​]]
Denis Benoist d'Azy[*][[Denis Benoist d'Azy (politician francez)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
artistă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[8] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
PregătireÉlisabeth Vigée Le Brun ,  Jacques-Louis David  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăneoclasicism[10]  Modificați la Wikidata
Opere importantePortrait of Madeleine[*][[Portrait of Madeleine (pictură de Marie-Guillemine Benoist)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Portrait d'une négresse, cunoscut acum ca Portrait de Madeleine''1800, Muzeul Luvru

Marie-Guillemine Benoist, născută Marie-Guillemine de Laville-Leroux (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Franța), a fost o pictoriță neoclasicistă, de scene istorice și de gen franceză.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Benoist s-a născut la Paris,[11] fiica unui funcționar public. Formarea ei ca artistă a început în 1781 cu Élisabeth Vigée Le Brun, iar în 1756 a intrat în atelierul lui Jacques-Louis David împreună cu sora ei Marie-Élisabeth Laville-Leroux⁠(d).

Poetul Charles-Albert Demoustier⁠(d), care a cunoscut-o în 1784, a fost inspirat de ea pentru a crea personajul Émilie în lucrarea sa Lettres à Émilie sur la mythologie (1801).

În 1791, Benoist a expus pentru prima dată la Salonul de la Paris, prezentând tabloul ei inspirat de mitologie Psyché faisant ses adieux à sa famille. O altă pictură a ei din această perioadă, L'Innocence entre la vertu et le vice, este la fel de mitologică și dezvăluie interesele ei feministe — în acest tablou, viciul este reprezentat de un bărbat, deși în mod tradițional era reprezentat de o femeie. În 1793, s-a căsătorit cu avocatul Pierre-Vincent Benoist.

Opera ei, reflectând influența lui Jacques-Louis David, a tins din ce în ce mai mult spre pictura de scene istorice până în 1795. În 1800, Benoist a expus Portrait d'une négresse (din 2019 redenumit Portrait de Madeleine⁠(d)[12]) la Salon. Cu șase ani în urmă, sclavia fusese abolită, iar această imagine a devenit un simbol pentru emanciparea femeilor și drepturile oamenilor de culoare. James Smalls, profesor de istoria artei la Universitatea din Maryland, a declarat că „pictura este o anomalie, deoarece prezintă o persoană de culoare ca unicul subiect și obiect estetizat al unei opere de artă”.[13] Tabloul a fost achiziționat de Ludovic al XVIII-lea pentru Franța în 1818.

O comandă importantă pentru un portret în lungime completă al lui Napoléon Bonaparte - Premier Consul Français în această perioadă - i-a fost acordată în 1803. Acest portret urma să fie trimis orașului Gent, proaspăt cedat Franței prin Tratatul de la Lunéville din 1801.A primit și alte onoruri; a primit o medalie de aur la Salonul din 1804 și a primit o indemnizație guvernamentală. În acest timp a deschis un atelier pentru formarea artistică a femeilor.

Cariera ei a fost însă afectată de evoluțiile politice, când soțul ei, susținătorul cauzelor regaliste, contele Benoist, a fost nominalizat în Conseil d'État în timpul Restaurației franceze de după 1814. În ciuda faptului că se afla la apogeul popularității sale, „a fost obligată să renunțe la pictură” [14] și la urmărirea cauzele femeilor, în parte datorită devoir de réserve („retragerea cu tact”) în fața valului de conservatorism în creștere în societatea europeană.

Lucrări

[modificare | modificare sursă]
  • Autoportret, 1786 ( Staatliche Kunsthalle Karlsruhe )
  • Psyché faisant ses adieux a sa famille (1791)
  • L'Innocence entre la vertu et le vice
  • Portretul de Madeleine (cunoscut anterior ca Portrait d'une négresse (1800, Musée du Louvre )) [15]
  • Portret Madame Philippe Panon Debassayns de Richmont și fiul ei Eugene (1802, Metropolitan Museum of Art )
  • Portretul lui Napoléon (1804, curtea din Gent )
  • Portrait du Maréchal Brune (1805, detruit; une copie se trouve au Musée du Château de Versailles )
  • Portretul lui Pauline Borghèse (1807, Musée du Château de Versailles)
  • Portret de Marie-Élise, mare duchesse de Toscane (Pinacoteca Nazionale, Lucca )
  • Portret de l'imperatrice Marie-Louise ( Château de Fontainebleau )
  • La lecture de la Bible, (1810, muzeul municipal, Louviers )
  • La Consultation ou La Diseuse de bonne-aventure, Saintes Musée municipal.

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Marie-Guillemine Benoist” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în .
  2. 1 2 „Marie-Guillemine Benoist” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
  3. 1 2 Marie-Claude Chaudonneret (). „Benoist [née Leroulx-Delaville; (de) Laville-Lerou(l)x], Marie-Guillemine”. Grove Art Online. doi:10.1093/GAO/9781884446054.ARTICLE.T007939. Wikidata Q103892640.
  4. ↑ Andreas Beyer; Bénédicte Savoy, ed. (). „Marie Guilhelmine Benoist” (în germană). Berlin: Allgemeines Künstlerlexikon Online[*]. doi:10.1515/AKL. ISSN 2750-6088. OCLC 884380517. Wikidata Q41640909.
  5. 1 2 „RKDartists” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
  6. 1 2 Jane Turner, ed. (). Grove Art Online (în engleză) (ed. 1). Oxford: Grove Art Online[*]. ISBN 1-884446-00-0. LCCN 96013628. OCLC 1154966219. OL 12153535M. Wikidata Q21431157.
  7. ↑ „Marie-Guillemine Benoist” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în .
  8. ↑ „Marie-Guillemine Benoist” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
  9. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Marie-Guillemine Benoist” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  10. ↑ https://www.khanacademy.org/humanities/renaissance-reformation/rococo-neoclassicism/neo-classicism/a/marie-guillemine-benoist-portrait-of-a-black-woman. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ↑ Phaidon Editors (). Great women artists. Phaidon Press. p. 59. ISBN 978-0714878775.
  12. ↑ Matthew Robinson (). „French masterpieces renamed after black subjects”. CNN. Accesat în .
  13. ↑ Constance Grady (). „The meaning behind the classical paintings in Beyonce and Jay-Z's 'Apeshit'”. Vox. Accesat în .
  14. ↑ Chaudonneret, Marie-Claude (), „Benoist [née Leroulx-Delaville; (de) Laville-Lerou(l)x], Marie-Guillemine”, Oxford Art Online (în engleză), Oxford University Press, doi:10.1093/gao/9781884446054.article.t007939
  15. ↑ France-Presse, Agence (). „French masterpieces renamed after black subjects in new exhibition”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Marie-Juliette Ballot, Une élève de David, La Comtesse Benoist, L'Émilie de Demoustier, 1768-1826, Plon, Paris, 1914
  • Astrid Reuter, Marie-Guilhelmine Benoist, Gestaltungsräume einer Künstlerin um 1800, Lukas Verlag, Berlin, 2002

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marie-Guillemine_Benoist&oldid=16043527