Marie-Guillemine Benoist

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marie-Guillemine Benoist
Date personale
Nume la naștereMarie-Guillemine de Laville-Leroux Modificați la Wikidata
Născută[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[6][7] Modificați la Wikidata
Decedată (57 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[6][7] Modificați la Wikidata
PărințiRené Delaville-Leroulx[*][[René Delaville-Leroulx (politician francez)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMarie-Élisabeth Laville-Leroux[*][[Marie-Élisabeth Laville-Leroux (pictoriță franceză)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPierre-Vincent Benoist[*][[Pierre-Vincent Benoist (French politician, diplomat and private banker)|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CopiiProsper Désiré Benoist[*][[Prosper Désiré Benoist |​]]
Denis Benoist d'Azy[*][[Denis Benoist d'Azy (politician francez)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[8] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
artistă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[6] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
PregătireÉlisabeth Vigée Le Brun, Jacques-Louis David  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăneoclasicism[1]  Modificați la Wikidata
Opere importantePortrait of Madeleine[*][[Portrait of Madeleine (pictură de Marie-Guillemine Benoist)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Portrait d'une négresse, cunoscut acum ca Portrait de Madeleine1800, Muzeul Luvru

Marie-Guillemine Benoist, născută Marie-Guillemine de Laville-Leroux (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Franța), a fost o pictoriță neoclasicistă, de scene istorice și de gen franceză.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Benoist s-a născut la Paris,[10] fiica unui funcționar public. Formarea ei ca artistă a început în 1781 cu Élisabeth Vigée Le Brun, iar în 1756 a intrat în atelierul lui Jacques-Louis David împreună cu sora ei Marie-Élisabeth Laville-Leroux⁠(d).

Poetul Charles-Albert Demoustier⁠(d), care a cunoscut-o în 1784, a fost inspirat de ea pentru a crea personajul Émilie în lucrarea sa Lettres à Émilie sur la mythologie (1801).

În 1791, Benoist a expus pentru prima dată la Salonul de la Paris, prezentând tabloul ei inspirat de mitologie Psyché faisant ses adieux à sa famille. O altă pictură a ei din această perioadă, L'Innocence entre la vertu et le vice, este la fel de mitologică și dezvăluie interesele ei feministe — în acest tablou, viciul este reprezentat de un bărbat, deși în mod tradițional era reprezentat de o femeie. În 1793, s-a căsătorit cu avocatul Pierre-Vincent Benoist.

Opera ei, reflectând influența lui Jacques-Louis David, a tins din ce în ce mai mult spre pictura de scene istorice până în 1795. În 1800, Benoist a expus Portrait d'une négresse (din 2019 redenumit Portrait de Madeleine⁠(d)[11]) la Salon. Cu șase ani în urmă, sclavia fusese abolită, iar această imagine a devenit un simbol pentru emanciparea femeilor și drepturile oamenilor de culoare. James Smalls, profesor de istoria artei la Universitatea din Maryland, a declarat că „pictura este o anomalie, deoarece prezintă o persoană de culoare ca unicul subiect și obiect estetizat al unei opere de artă”.[12] Tabloul a fost achiziționat de Ludovic al XVIII-lea pentru Franța în 1818.

O comandă importantă pentru un portret în lungime completă al lui Napoléon Bonaparte - Premier Consul Français în această perioadă - i-a fost acordată în 1803. Acest portret urma să fie trimis orașului Gent, proaspăt cedat Franței prin Tratatul de la Lunéville din 1801.A primit și alte onoruri; a primit o medalie de aur la Salonul din 1804 și a primit o indemnizație guvernamentală. În acest timp a deschis un atelier pentru formarea artistică a femeilor.

Cariera ei a fost însă afectată de evoluțiile politice, când soțul ei, susținătorul cauzelor regaliste, contele Benoist, a fost nominalizat în Conseil d'État în timpul Restaurației franceze de după 1814. În ciuda faptului că se afla la apogeul popularității sale, „a fost obligată să renunțe la pictură” [13] și la urmărirea cauzele femeilor, în parte datorită devoir de réserve („retragerea cu tact”) în fața valului de conservatorism în creștere în societatea europeană.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Autoportret, 1786 ( Staatliche Kunsthalle Karlsruhe )
  • Psyché faisant ses adieux a sa famille (1791)
  • L'Innocence entre la vertu et le vice
  • Portretul de Madeleine (cunoscut anterior ca Portrait d'une négresse (1800, Musée du Louvre )) [14]
  • Portret Madame Philippe Panon Debassayns de Richmont și fiul ei Eugene (1802, Metropolitan Museum of Art )
  • Portretul lui Napoléon (1804, curtea din Gent )
  • Portrait du Maréchal Brune (1805, detruit; une copie se trouve au Musée du Château de Versailles )
  • Portretul lui Pauline Borghèse (1807, Musée du Château de Versailles)
  • Portret de Marie-Élise, mare duchesse de Toscane (Pinacoteca Nazionale, Lucca )
  • Portret de l'imperatrice Marie-Louise ( Château de Fontainebleau )
  • La lecture de la Bible, (1810, muzeul municipal, Louviers )
  • La Consultation ou La Diseuse de bonne-aventure, Saintes Musée municipal.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.khanacademy.org/humanities/renaissance-reformation/rococo-neoclassicism/neo-classicism/a/marie-guillemine-benoist-portrait-of-a-black-woman  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b RKDartists, accesat în  
  3. ^ a b c d Marie-Guillemine Benoist, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ a b c d Marie-Guillemine Benoist [née Leroulx-Delaville; (de) Laville-Lerou(l)x], Benoist [née Leroulx-Delaville; (de) Laville-Lerou(l)x], Marie-Guillemine[*][[Benoist [née Leroulx-Delaville; (de) Laville-Lerou(l)x], Marie-Guillemine (encyclopedia article)|​]] 
  5. ^ a b Marie Guilhelmine Benoist, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  6. ^ a b c https://rkd.nl/explore/artists/6584  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b https://doi.org/10.1093/gao/9781884446054.article.T007939  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ RKDartists, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ Phaidon Editors (). Great women artists. Phaidon Press. p. 59. ISBN 978-0714878775. 
  11. ^ Matthew Robinson (). „French masterpieces renamed after black subjects”. CNN. Accesat în . 
  12. ^ Constance Grady (). „The meaning behind the classical paintings in Beyonce and Jay-Z's 'Apeshit'”. Vox. Accesat în . 
  13. ^ Chaudonneret, Marie-Claude (), „Benoist [née Leroulx-Delaville; (de) Laville-Lerou(l)x], Marie-Guillemine”, Oxford Art Online (în engleză), Oxford University Press, doi:10.1093/gao/9781884446054.article.t007939 
  14. ^ France-Presse, Agence (). „French masterpieces renamed after black subjects in new exhibition”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marie-Juliette Ballot, Une élève de David, La Comtesse Benoist, L'Émilie de Demoustier, 1768-1826, Plon, Paris, 1914
  • Astrid Reuter, Marie-Guilhelmine Benoist, Gestaltungsräume einer Künstlerin um 1800, Lukas Verlag, Berlin, 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marie-Guillemine_Benoist&oldid=16043527