Maria Mailat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Maria Mailat
Date personale
Născutăaprilie 1953 (68 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata

Maria Mailat (n. 17 aprilie 1953, Târgu Mureș, Transilvania, România) este o prozatoare franceză de origine română.

Scriitoarea s-a exilat în Franța în timpul dictaturii lui Ceaușescu, ajungînd la Paris în august 1986, unde a cerut azil politic și a publicat în 1987, la editura Robert Laffont, un roman scris în România în limba română și scos clandestin din țară, tradus în franceză de Alain Parruit, sub titlul ”S'il est deffendu de pleurer”. Face parte din generația de scriitori care se auto-denumește generația '80.

Familie mixtă, tatăl român și mama secuiancă. Studii universitare la Iași, de sociologie-psihologie, colegă cu Liviu Antonesei, Mihai Dinu Gheorghiu. Se căsătorește probabil în timpul studenției cu criticul literar și poetul ieșean Constantin Pricop. Divorțează la scurt timp și se stabilește cu fiul lor Tudor la Târgu Mureș.

În România a publicat mai ales în revista Vatra dar și în alte câteva reviste studențești (Echinox, Dialog, Opinia studențească) poeme, interviuri, nuvele, articole și volumul de nuvele și schiță "Intrare liberă", la editura Cartea Românească. Înainte de debutul cu poezie într-o placheta colectivă, are dificultăți cu cenzura comunistă.

În acord cu al doilea soț, Dan Culcer critic literar, eseist și ziarist român, redactor la revista Vatra, emigrează împreună cu doi din cei patru copii ai lor. Familia se regrupează după un an, dar intervine rapid un divorț. Se căsătorește cu M. Baas.

În Franța scrie și publică în limba franceză, romane, nuvele, poeme. Este și sociolog-antropolog, cu studii publicate în limba franceză. Trăiește la Paris, și are trei copii, Tudor (n. Pricop), Matei Alexandru Culcer și Aaron Baas, câte unul cu fiecare din cei trei soți succesivi.

În 2001 a fost aleasă vicepreședinta Casei scriitorilor francezi și francofoni din Franța (Maison des Écrivains), cu sediul la Paris, funcție pe care a exercitat-o până în 2007.[2]

Selecție din opere[modificare | modificare sursă]

Schițe și povestiri
Intrare liberă, București: Cartea Românească, 1985.
Romane
Sainte Perpétuité, ed. Julliard, 1998
La grâce de l'ennemi, ed. Fayard, 1999
Quitte-moi, ed. Fayard,
La cuisse de Kafka, ed. Fayard.
S'il est défendu de pleurer, 198 p., Editeur Robert Laffont, 1988 (reeditare 1992) ISBN-10: 222105430X ; ISBN-13: 978-2221054307
Wenn es verboten ist zu weinen (versiunea tradusă în limba germană) Verlag: Volk und Welt, 1991
Poeme
KLOTHO (premiul Voronca) ed. Jacques Bremond,
Cailles en sarcophage, ed. Editinter,
Graines d'Antigone, ed. Editinter,
Trans-sylvania, ed. Signum.
Eseuri
Silences de Bourgogne, ed. de l'Armançon.
Nuvele
Avant de mourir en paix, ed. Fayard, 2000.
Traduceri
  • Agota Kristof, Clous: Poèmes hongrois et français, Carouge, Switzerland. Editions Zoé. 2016. 200 pages. (poeme de Agota Kristof traduse din limba maghiară în limba franceză de Maria Mailat)[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Maria Maïlat
  3. ^ Clous: Poèmes hongrois et français by Agota Kristof