Margareta Niculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Margareta Niculescu
ErasmusPrize1978.jpg
Erasmus Prize (1978)
Date personale
Născută4 ianuarie 1926
Iași, România
Decedată (92 de ani) Modificați la Wikidata
Charleville-Mézières, Ardennes, Republica Franceză Modificați la Wikidata
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg Regatul României
Flag of Romania (1948-1952).svg Republica Populară Română
Flag of Romania (1965-1989).svg RSR
Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieregizoare de teatru
păpușar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticTeatru de păpuși
StudiiInstitutul de Artă Teatrală și Cinematografică, din București
Opere importante- Umor pe sfori (1954)
- Cartea cu Apolodor (1962)
- Eu și materia moartă (1964)
- Cele trei femei ale lui Don Cristóbal (1965)
- Cabarettissimo (1969)
- Ninigra și Aligru (1971)
- Pisica ce mergea numai singură (1976)
- Făt-Frumos din Lacrimă (1982)
PremiiPremiul Erasmus

Margareta Niculescu (n. 4 ianuarie 1926, Iași - d. 19 august 2018) a fost un artist păpușar român, profesor, regizor și director de teatru. Ea a contribuit la reînnoirea teatrului de marionete în Europa și în lume, începând cu anul 1950. A fost director al Teatrului Țăndărică din București. Ea a condus Institutul Internațional de Teatru de Păpuși din Charleville-Mezieres, în Ardeni, și a fost cofondatoare, împreună cu Jacques Félix, a Școlii Naționale de Artă a Marionetelor din acel oraș.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Festivalul mondial al teatrelor de păpuşi, Charleville-Mézières
Festivalul mondial al teatrelor de păpuşi, Charleville-Mézières
Institutul Internaţional de Teatru de Păpuşi

Margareta Niculescu s-a născut la 4 ianuarie 1926 în România. În timp ce ea lucra ca jurnalistă independentă, a descoperit o trupa de păpușari care concepeau arta lor ca o artă teatrală și își orientau creațiile lor în consecință. Teatrul de păpuși nu era în acea epocă nici organizat nici profesionalizat, atât în România, ca și în multe alte țări. Existau trupe mici, ce se foloseau de personaje și un repertoriu provenite din tradiția populară.[1]

În acei ani, Partidul Comunist Român a preluat puterea, a abolit monarhia la 30 decembrie 1947 și a proclamat Republica Populară Română. A fost creată o nouă rețea de instituții culturale, controlate de stat. Margareta Niculescu s-a adresat Ministerului Culturii, solicitând acordarea acelor trupe a statutului de teatru national. Domeniul era unul nou pentru ea, ea urmând concomitent cursuri la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), din București. Ea se oferă să asocieze trupa pe care o promova cu trupa Teatrului Țăndărică, condus de unul dintre profesorii săi de la IATC, Nicolae Massim, cu condiția de a fi numită la conducerea teatrului. Astfel ajunge director al Teatrului Țăndărică. Avea doar 23 de ani la numire și va rămâne în această funcție timp de 37 de ani, între 1949-1986.[1][2][3][4].

Ea avea să confere teatrului o reputație internațională, materializată prin acordarea Premiului Erasmus în 1978. [5]

Principalele realizări ale sale sunt piesele: Umor pe sfori (1954) - unde îmbunătățește cadrul figurativ prin folosirea unei varietăți de materiale în realizarea figurinelor: țesături, obiecte, arcuri metalice etc., Mâna cu cinci degete (1958) - o parodie după filmele de acțiune, Cartea cu Apolodor (1962) - a poetului suprarealist Gellu Naum, Eu și materia moartă (1964) - cu participarea actorului Mircea Crișan, Cele trei femei ale lui Don Cristóbal (1965) - după Federico García Lorca, Cabarettissimo (1969), Ninigra și Aligru (1971), Pisica ce mergea numai singură (1976) - după lucrările lui Rudyard Kipling, Făt-Frumos din Lacrimă (1982) – după opera poetului Mihai Eminescu.

Teatrul Țăndărică a fost invitat în multe țări, dând reprezentații în special la Magdeburg, Belgrad, Namur, Sofia, Cairo, Lübeck și Copenhaga, punând în scenă la Copenhaga, de exemplu, o transpunere a piesei Peer Gynt, a lui Henrik Ibsen.[5][3].

Recunoașteri[modificare | modificare sursă]

În 1978 a primit, împreună cu teatrul pe care-l conducea, Premiul Erasmus. În 2003, președintele României, Ion Iliescu i-a acordat Ordinul Meritul Cultural Român, în grad de Comandor.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Světové loutkářství : současné loutkové divadlo slovem i obrazem, 1966, în cehă.
  • The puppet theatre of the modern world; an international presentation in word and picture, UNIMA, 1967, în engleză și germană.
  • Puppentheater der Welt; zeitgenössisches Puppenspiel in Wort und Bild, UNIMA, 22 de ediții apărute între 1965 și 1968, în germană.
  • Marionnettes du monde entier : théâtres de marionnettes contemporains, UNIMA, 1967, în franceză.
  • L'avant-garde et la marionnette, 1988, în franceză.
  • Die Avantgarde und das Figurentheater, 1993, în germană.
  • Marionnettes en territoire brésilien, Festival mondial des théâtres de marionnettes, 1994, în franceză.
  • Passeurs et complices (Passing it on), Institut international de la marionnette, 2009, în franceză și engleză.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Darge 2011.
  2. ^ „L'art de la marionnette à Charleville-Mézières”. www.patrimoinevivantdelafrance.fr (în franceză). 
  3. ^ a b „Institut international de la marionnette. Historique. Biographie”. www.artsdelamarionnette.eu (în franceză). 
  4. ^ „Tandarica, teatrul de animatie”. www.teatrultandarica.ro. 
  5. ^ a b Plassard et al. 2013, p. 3174.

Vezi și[modificare | modificare sursă]