Marele Canal, China
Marele Canal | |||||||||||||||||||||
Harta Marelui Canal | |||||||||||||||||||||
„Marele Canal” în caractere chinezești simplificate (sus) și tradiționale (jos) | |||||||||||||||||||||
Nume chinezesc | |||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Chineză simplificată | 大运河 | ||||||||||||||||||||
Chineză tradițională | 大運河 | ||||||||||||||||||||
Sens literal | Marele Canal | ||||||||||||||||||||
Transcrieri
| |||||||||||||||||||||
Nume chinezesc alternativ | |||||||||||||||||||||
Chineză simplificată | 京杭大运河 | ||||||||||||||||||||
Chineză tradițională | 京杭大運河 | ||||||||||||||||||||
Sens literal | Marele Canal Beijing–Hangzhou | ||||||||||||||||||||
Transcrieri
| |||||||||||||||||||||
Modifică text |
Marele Canal din China este un canal artificial.
Geografia
[modificare | modificare sursă]Marele Canal este cel mai vechi și cel mai mare canal artificial din lume.[1][2] Începe de la Beijing, el trece prin Tianjin și provinciile Hebei, Shandong, Jiangsu și Zhejiang la orașul Hangzhou. Cele mai vechi părți ale canalului datează din secolul al V-lea î.Hr., deși diferite secțiuni s-au combinat în cele din urmă în timpul dinastiei Sui (581-618 d.Hr.).
Lungimea totală a Marelui Canal este de 1.776 km. Înălțimea sa cea mai mare este în munții din Shandong: 42 m.[3] Dimensiunea canalului și măreția sa a câștigat admirația multora de-a lungul istoriei, inclusiv Ennin călugărul japonez (794-864), istoricul persan Rashid al-Din (1247-1318), oficialul corean Choe Bu (1454-1504) și misionarul italian Matteo Ricci (1552-1610).[4][5]
Istoric, inundarea periodică adiacentă a Fluviului Galben a amenințat siguranța și funcționarea canalului. Pe timp de război digurile ridicate pe Fluviul Galben, uneori, au fost rupte în mod deliberat pentru a inunda avansarea trupelor inamice. Acest lucru a provocat dezastru și greutăți economice prelungite. În ciuda perioadelor temporare de pustiire, Marele Canal a promovat o piață indigenă de creștere economică în centrele urbane din China prin toate perioadele de la dinastia Sui până azi.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.
- Benn, Charles. (2002). China's Golden Age: Everyday Life in the Tang Dynasty. Oxford University Press. ISBN 0-19-517665-0.
- Bowman, John S. (2000). Columbia Chronologies of Asian History and Culture. New York: Columbia University Press.
- Brook, Timothy. (1998). The Confusions of Pleasure: Commerce and Culture in Ming China. Berkeley: University of California Press. ISBN 0-520-22154-0
- Ebrey, Patricia Buckley (1999). The Cambridge Illustrated History of China. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-66991-X (paperback).
- Fairbank, John King and Merle Goldman (1992). China: A New History; Second Enlarged Edition (2006). Cambridge: MA; London: The Belknap Press of Harvard University Press. ISBN 0-674-01828-1
- Needham, Joseph. (1986). Science and Civilization in China: Volume 4, Physics and Physical Technology, Part 3, Civil Engineering and Nautics. Taipei: Caves Books, Ltd. ISBN 0-521-07060-0
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Hutchinson's Encyclopedia Arhivat în , la Wayback Machine., Encarta[nefuncțională]. 2009-10-31.
- ^ "Superlative geografice", Editura Ion Creangă, București 1978, Silviu Neguț și Ion Nicolae, pagina 206.
- ^ Needham volume 4 part 3 307
- ^ Needham, Volume 4, Part 3, 308 & 313.
- ^ Brook, 40–51.