Marcionism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Marcionismul este teologia inițiată de către Marcion din Sinope (cca 80-155). Originar din Asia Mică, stabilit la Roma către anul 140 d.C., unde, sub influența gnosticismului lui Cerdon, dezvoltă propriul lui sistem pe baza unor texte din „Epistola către Galateni”, despre Dumnezeul celor două Testamente și despre canonul biblic.

Doctrină[modificare | modificare sursă]

După Marcion, există doi Dumnezei: un „Dumnezeu inferior”, imperfect, al Vechiului Testament, care a creat lumea, a dat Legea Mozaică și a inspirat profeții, care se mânie și se răzbună (conform „legii talionului”) și un „Dumnezeu superior” al Noului Testament, perfect, Tatăl lui Isus Cristos, un Dumnezeu al iubirii, milei și iertării. Între cei doi Dumnezei, cel creator și cel răscumpărător, nu ar exista legătură. Nici între iudaism si creștinism. Materia este rea, de aceea Marcion recomanda ascetismul riguros. Pentru a susține ideile sale, el a stabilit propriul său canon: Evanghelia după Luca și epistolele pauline, din care elimină ideile iudaice și mai ales exclude epistolele pentru Timotei și Tit.

De la început biserica a condamnat ideile lui Marcion (excomunicat în anul 144 d.C.).

Legături externe[modificare | modificare sursă]