Sari la conținut

Marcela Rusu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marcela Rusu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedată (75 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAurel Baranga
Alexandru Bârlădeanu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Marcela Rusu (n. , Galați, România – d. , București, România)[2] a fost o actriță română de film, radio, scenă și voce, precum și cântăreață ocazională.

Marcela Rusu a absolvit Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, la clasa profesorului Vladimir Maximilian, avându-i ca profesori pe Aura Buzescu și Ion Manolescu. Ea s-a numărat, alături de Ion Focșa, Margareta Butuc (Magda Barbu) și Karin Rex, printre absolvenții care au obținut cele mai mari medii la examenul de absolvire.[3] În 1949 a absolvit Institutul de Artă Teatrală.

A debutat ca balerină pe scena Teatrului Muzical Gioconda, sub conducerea compozitorului Ion Vasilescu,[4] unde a fost remarcată și îndemnată să urmeze studii de specialitate, împreună cu Nicușor Constantinescu, cel care a susținut-o și i-a plătit taxele de studenție.

A fost actriță în diferite trupe din București în perioada 1940-1950, iar din anul 1950 a fost actriță la Teatrul Național din București.[5] Pe lângă spectacolele de teatru, a interpretat și roluri în spectacole de teatru radiofonic și în câteva filme românești sau în coproducție. Cu prilejul participării Teatrului Național din București la Festivalul de Artă Dramatică de la Paris, din iunie 1956, Margareta Rusu a fost remarcată și peste hotare, când ziarele Le Figaro Littéraire și Combat i-au apreciat interpretarea din piesa „Ultima oră”.[3]

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorită cu omul de teatru Moni Ghelerter, cu politicianul Alexandru Bârlădeanu și cu dramaturgul Aurel Baranga, căruia i-a rămas văduvă. Nu a avut copii.

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

A primit titlul de Artist Emerit[6] (28 martie 1962) „pentru realizări valoroase în domeniul artistic”[7] și Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (6 noiembrie 1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[8] În anul 2001 i-au fost acordate titlul de „Societar” al Teatrului Național din București[5] și titlul de „Cetățean de Onoare al Municipiului București”.[9]

În anul 1969 i-a fost decernat Premiul de onoare pentru interpretarea rolului Alexandrina Dan din Piesa „Travesti” de Aurel Baranga la Festivalul Național de Teatru.[5]

  1. ^ a b „sub numele: Marcela Rusu”. 
  2. ^ AARC.ro Arhivat în , la Wayback Machine. - Biografie Marcela Rusu
  3. ^ a b „InfoGhid: Marcela Rusu”. Bvau.ro. Accesat în . 
  4. ^ Oprea Nedelcu, Ion Petrulias și Gheorghe Hîncu (). Cultura, Știința și Arta în județul Galați : Dicționar biobibliografic. Galați. p. 236. 
  5. ^ a b c Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2011. Galați: Axis Libri. . p. 211. 
  6. ^ Revista Teatrul, anul VII, nr. 4, aprilie 1962.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 227 din 28 martie 1962 privind conferirea titlului de „Artist al Poporului”, „Maestru Emerit al Artei” și „Artist Emerit” unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 6, 31 martie 1962, p. 26.
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771.
  9. ^ Hotărârii nr. 299 din 13 noiembrie 2001 a Consiliului General al Municipiului București
  • Oprea Nedelcu, Ion Petrulias și Gheorghe Hîncu, Cultura, Știința și Arta în județul Galați : Dicționar biobibliografic, Galați, 1973
  • Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2011, Galați, Axis Libri, 2013

Legături externe

[modificare | modificare sursă]