Mania grandorii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mania grandorii
La folie des grandeurs
1971-Mania grandorii small.jpg
Afișul filmului
Gencomedie
RegizorGérard Oury
AutorGérard Oury
Danièle Thompson[*]
Marcel Jullian[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristGérard Oury
Danièle Thompson
Marcel Jullian
Bazat peRuy Blas[*]  Modificați la Wikidata
ProducătorAlain Poiré
DistribuitorGaumont
StudioGaumont (Paris)
Coral Films (Madrid)
Mars Films (Roma)
Orion Filmproduktion (Munich)
Operator(i)Alain Douarinou
Franck Delahaye
MontajAlbert Jurgenson
SunetAntoine Bonfanti
MuzicaMichel Polnareff
DistribuțieLouis de Funès
Yves Montand
Karin Schubert
Premiera8 decembrie 1971
Durata105 min.
ȚaraFranţa Franța
Spania Spania
RFG RFG
Italia Italia
Filmat înBarcelona
Madrid  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiSpania  Modificați la Wikidata
Limba originalăfranceză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online
Afișul originar al filmului

Mania grandorii (în franceză La folie des grandeurs) este un film de comedie din anul 1971, regizat de Gérard Oury. Din punct de vedere al realizării, filmul este o coproducție franco-italo-hispano-germană. Rolurile principale sunt interpretate de Louis de Funès și Yves Montand. Filmul este foarte liber inspirat de piesa de teatru Ruy Blas a lui Victor Hugo.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

În Spania secolului al XVII-lea, Don Salluste (Louis de Funès) este ministru al regelui Spaniei. El este un om înșelător, ipocrit și lacom, care colectează el-însuși taxele, pe care le deturnează în folosul său. Ministrul este detestat de oamenii pe care-i asuprește.

Acuzat de frumoasa regină de origine bavareză că a făcut un copil nelegitim cu una din domnișoarele ei de onoare, Don Salluste a fost deposedat de funcțiile sale și condamnat să se retragă într-o mănăstire. Decis să se răzbune, el concepe un plan ingenios pentru a-și recăpăta funcțiile și a reveni la curte. El vrea să o compromită pe regină prin implicarea ei într-o poveste de dragoste adulteră. Salluste vrea să fie cel care ar urma să descopere complotul și să fie iertat. El vrea să se folosească de seducătorul său nepot, Cesar, devenit tâlhar; deoarece acesta din urmă a refuzat să participe la intriga lui, el a fost capturat de acoliții lui Don Salluste și trimis ca sclav la berberi.

Don Salluste decide să se folosească în planurile sale de răzbunare de Blaze, valetul său recent concediat (Yves Montand), și care este îndrăgostit de regină: el se va prezenta ca Don Cesar și va avea misiunea de o seduce pe regină. Chiar în ziua prezentării sale la curte, Blaze dejoacă un atentat criminal cu bombă împotriva regelui de către granzii Spaniei. El intră în favorurile cuplului regal și devine rapid ministru. Ca urmare a ascensiunii rapide a noului ministru, Salluste descoperă că granzii au decis să se răzbune pe Blaze, ceea ce i-ar putea da peste cap planul.

La rândul său, Blaze, ca urmare a unei neînțelegeri, își declară dragostea sa nu pentru regină, ci pentru arțăgoasa guvernantă (Alice Sapritch), a cărei dorință sexuală este astfel ațâțată. Situația devine mai complicată odată cu întoarcerea adevăratului Cesar evadat de la berberi și care auzise că cineva îi luase locul.

În camera unui han de la periferia Madridului, Salluste pregătește întâlnirea lui Blaze cu regina, pe care o chemase acolo printr-un bilet. Planul nu merge bine. În primul rând, Cesar pătrunde în cameră și-l eliberează pe Blaze din chingi. Apoi, în locul reginei, în cameră intră Doña Juana, care primise și ea mesajul trimis reginei în numele lui Blaze. În final apare la han regina și apoi și regele, care primise o scrisoare anonimă de la Salluste despre relația reginei cu Blaze. Monarhul este adus în fața unui pat în care-i găsește pe Blaze și Doña Juana împreună, în timp ce adevăratul Cesar fuge în noapte cu regina.

Planul lui Salluste eșuează, iar acesta este exilat la berberi, împreună cu Blaze - acesta din urmă scăpând astfel de o căsătorie forțată cu Juana. În timp ce Salluste pune la cale un nou plan, în deșert apare Doña Juana, care vine în căutarea lui Blaze. Acesta din urmă își rupe legăturile și o rupe la fugă.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Despre film[modificare | modificare sursă]

  • Mania grandorii a fost turnat în Spania (Barcelona, Granada, Alhambra, Madrid, Segovia, Sevilla, Toledo) și la studioul Franstudio, la Saint-Maurice din Val-de-Marne (Franța). Scenele din deșert au fost turnate în Deșertul Tabernas din provincia Almeria.
  • Gérard Oury i-a încredințat sarcina de realizare a coloanei sonore a filmului lui Michel Polnareff. Stilul muzical este în contradicție totală cu epoca în care se desfășoară intriga.
  • Bourvil era prevăzut inițial să interpreteze personajul Blaze, dar moartea lui a forțat echipa de producție să găsească un înlocuitor. Gérard Oury și Danièle Thompson au afirmat, în filmul documentar La Folle Heure des grandis, că ideea ca rolul de Blaze să fie jucat de Yves Montand i-a fost insuflată lui Gérard Oury în timpul unei serate mondene de Simone Signoret, soția actorului, și că scenariștii (Oury, Thompson și Jullian), la început circumspecți, au rescris complet scenariul în funcție de personalitățile celor doi actori prevăzuți succesiv pentru a întruchipa personajul Blaze.
  • În celebra scenă în care Alice Sapritch se dezbracă, aceasta este dublată în anumite planuri de stripteuza profesionistă Sophia Palladium[1]. Gérard Oury semnalează de altfel, în filmul documentar La Folle Heure des grandis, momentul precis în care se poate observa subțierea suferită de talia stripteuzei, căreia nu i se mai vede fața, ci numai "crupa" (după cuvintele regizorului).
  • Realizatorii filmului îi aduc un omagiu plin de umor lui Victor Hugo, precizând în generic că "Orice asemănare cu personajele unei celebre drame nu ar fi decât rezultatul unei nefericite coincidențe", ei îi mulțumesc pentru "prețioasa sa colaborare". Gérard Oury și Danièle Thompson revin, în filmul documentar La Folle Heure des grandis, asupra sursei de inspirație din piesa lui Hugo și se observă imagini trase din Ruy Blas adaptat la Théâtre-Français de Raymond Rouleau (din 1960 până în 1962), adaptare în care Gérard Oury, pensionar al Comédie-Française, interpreta personajul Don Salluste[2].
  • Un actor care interpretează un Grande al Spaniei este chiar unul veritabil: Don Jaime de Mora y Aragón, care-l interpretează pe Priego, este marchiz de Casa Riera și frate al reginei Fabiola a Belgiei.
  • Filmul trebuia să se intituleze inițial Les Sombres Héros.
  • Câinele regelui, care a avut numeroase apariții pe tot parcursul filmului, este un câine de Saint Hubert.

Box-office[modificare | modificare sursă]

Țară Box-office Număr de săptămâni Clasament TLT[3] Sursă
Box-office Franţa Franța 5.563.160 spectatori - - [1]
Box-office Paris 917.949 spectatori - 16 sem. [2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În memoriile sale, Alice Sapritch scrie din contra că ea nu a fost dublată de Sophia Palladium, ci doar instruită (Mémoires inachevées, interviu cu Raoul Mille, Éditions Ramsay, Paris, 1990, ISBN 978-2-85956-827-6).
  2. ^ Sursă parțială, în afara filmului documentar: page de chronologie relative aux représentations et adaptations de Ruy Blas, sur le site chronologievictor-hugo.com.
  3. ^ Tous les temps - All Time

Legături externe[modificare | modificare sursă]