Lepus alleni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Macrotolagus)
Sari la navigare Sari la căutare

Lepus alleni
Antelope jackrabbit 2.JPG
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Lagomorpha
Familie: Leporidae
Gen: Lepus
Subgen: Macrotolagus
(Mearns, 1895)[2]
Specie: L. alleni
Nume binomial
Lepus alleni
(Mearns, 1890)[3]
Antelope Jackrabbit area.png
Arealul speciei Lepus alleni

Lepus alleni este o specie de mamifere din familia iepurilor, Leporidae,[3] și singura specie din subgenul Macrotolagus.[2] Este găsită în Arizona și Mexic, printre tipurile de habitat în care trăiește numărându-se zone deșertice uscate. În aparență, masculii și femelele sunt identici.[4] Această specie este de dimensiune mare, cu urechi lungi, ascuțite și un colorit distinct al blănii. Burta sa este albă, părțile laterale cenușii-deschise, spatele are picățele negre, iar pe gât și pe piept este prezent un colorit portocaliu. Este similară cu specii precum Lepus californicus și Lepus callotis. Este activă în principal noaptea și pe la amurg, fiind nocturnă și crepusculară, dar poate fi activă ziua când condițiile sunt favorabile (când este destul de înnorat). Se hrănește cu cactuși, specii din genul Prosopis și alte tipuri de vegetație.[5] Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind neamenințată cu dispariția.

Istorie evoluționară[modificare | modificare sursă]

Evidența fosilelor plasează genul Lepus în America de Nord cu aproximativ 2,5 milioane de ani în urmă.[6] O specie acum extinctă, Lepus giganteus, a fost crezută ca fiind existentă în acea perioadă. Această specie împărtășea însușiri fizice cu L. alleni, făcând dificilă diferențierea fosilelor celor două specii. Într-un studiu din anul 2014, niște cercetători au lansat ipoteza că L. giganteus a reprezentat un strămoș comun pentru L. alleni și L. californicus.[6] L. californicus coexistă cu L. alleni și cele două specii sunt simpatrice⁠(en). În același studiu din anul 2014, analiza genetică a concluzionat că trei specii din genul Lepus species împărtăesc un strămoș comun de L. callotis: L. callotis, L. alleni și L. flavigularis. Pe baza acestei evidențe, au concluzionat de asemenea că L. californicus, deși este strâns înrudită cu L. callotis, există în propria subcladă separată.[6]

Răspândire[modificare | modificare sursă]

În Statele Unite, L. alleni este găsită în părți din Arizona, iar în nord-vestul Mexicului în state precum Chihuahua, Nayarit, Sinaloa și Sonora. În comparație cu celelalte specii din genul Lepus prezente în America de Nord, arealul său este limitat. Această specie nu locuiește în zone mai îndepărtate înspre est decât sky islands în Arizona și Sierra Madre Occidental în Mexic. De asemenea, nu este răspândită în partea de vest a Florence, Arizona.[7]

Habitat[modificare | modificare sursă]

L. alleni este găsită într-o varietate de habitate tropicale și subtropicale. Poate fi găsită pe câmpii sau dealuri ierboase, preferând habitatele cu arbuști mari și deșertici în schimbul celor cu iarbă lungă. Specia poate fi găsită și în habitate deșertice mai sterpe.[4] Un studiu din anul 2014, concentrându-se pe ecologie, a indicat că printre tipurile ideale de habitat pentru acești iepuri se numără zonele al căror sol este ierbos și cele în care cresc anumite specii de plante din genul Prosopis. Nu preferă un climat arid; în schimb, trăiesc în zone unde cantitățile de precipitații din timpul verii variază de la 90 mm până la 360 mm. Spre deosebire de L. californicus, care supraviețuiește în condiții mai puțin umede, L. alleni locuiește în locații cu umiditate mai ridicată.[7]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Reprezentare artistică a unui specimen din L. alleni

L. alleni este o specie de mărime mare din genul Lepus.[4] Lungimea corpului său variază la 52–58 cm și coada sa poate avea 5–10 cm. Membrele sale din față cresc până la 10–20 cm, iar cele din spate până la 20–30 cm. Urechile sale sunt extrem de lungi, atingând lungimea de 14–17 cm, și au alb la vârf și la margini. Poate cântări până la 4,1 kg.[4] Această specie are un craniu foarte larg, iar partea din față a acestuia este lungă. Coada bicoloră este neagră deasupra și cenușie-pală dedesubt. Părțile laterale le are cenușii-deschise, gâtul și pieptul îi sunt portocalii, iar spatele are picățele negre.[4]

Hrănire[modificare | modificare sursă]

L. alleni se hrănește cu cactuși, ierburi și alte tipuri de vegetație frunzoasă. Această specie a fost observată săpând și mâncând sol într-o încercare de a consuma minerale și alți nutrienți. Poate fi clasificată ca folivoră și graminivoră.[4]

Reproducere[modificare | modificare sursă]

L. alleni se reproduce prin peroada decembrie-septembrie/[4]ianuarie-octombrie[1] și perioada de gestație durează în jur de 6 săptămâni. Femelele pot naște până la 4 rânduri de pui pe an, un rând constând în 1–5 pui.[4] Puii se nasc cu ochii deschiși și acoperiți cu blană și sunt activi la scurt timp după naștere. Se nasc în adăposturi din pământ puțin adânci, care sunt făcute prin răzuirea suprafeței solului.[8]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Printre prădătorii cunoscuți ai L. alleni sunt incluși coioți, Lynx rufus și Aquila chrysaetos. Din moment ce acești iepuri atrag prădători care reprezintă o amenințare și pentru șeptel, sunt vânați de către oameni pentru a reduce potențialele probleme. Sunt vânați de către oamenii și pentru consum sau pentru blana lor.[4]

Pierderea habitatului reprezintă de asemenea o amenințare pentru această specie, întrucât extinderea agriculturii interferează cu habitatul său. Șeptelul care paște reduce abundența ierbii și plantelor erbacee din zone unde se găsește L. alleni.[7]

Este prezentă în arii protejate, iar Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind neamenințată cu dispariția.[1]

Subspecii[modificare | modificare sursă]

Există trei subspecii recunoscute:[1]

  • L a. i alleni
  • L. a. palitans
  • L. a. tiburonensis

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Lorenzo, C. & Brown, D.E. Lepus alleni. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 27 March 2021.
  2. ^ a b Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Order Lagomorpha”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 185–211. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ a b Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Order Lagomorpha”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 195. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  4. ^ a b c d e f g h i Best, Troy; et al. (). „Lepus alleni”. Mammalian Species. 424: 1–8. doi:10.2307/3504245. 
  5. ^ Reid, Fiona (). Peterson Field Guide to Mammals of North America (ed. Fourth). New York: Houghton Mifflin Harcourt. pp. 357–358. 
  6. ^ a b c Lorenzo, Consuelo; Brown, David E.; Amirsultan, Sophia; García, Maricela (). „Evolutionary History of the Antelope Jackrabbit, Lepus alleni”. Journal of the Arizona-Nevada Academy of Science. 45 (2): 70–75. doi:10.2181/036.045.0203. ISSN 0193-8509. 
  7. ^ a b c Brown, David E.; Babb, Randall D.; Lorenzo, Consuelo; Altemus, Maria M. (). „Ecology of the antelope jackrabbit (Lepus alleni)”. The Southwestern Naturalist. 59 (4): 577–589. doi:10.1894/JKF-47.1. ISSN 0038-4909. 
  8. ^ Drickamer, Lee; et al. (). Mammalogy: Adaptation, Diversity, Ecology (ed. fourth). Baltimore, Maryland: Johns Hopkins University Press. pp. 367–368. ISBN 978-1421415888. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]