Macrina cea Tânără

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Macrina cea Tânără
Macrina the Younger.jpg
Date personale
Născută324 d.Hr. Modificați la Wikidata
Kayseri, Turcia Modificați la Wikidata
Decedată379 d.Hr. (55 de ani) Modificați la Wikidata
Amasya, Turcia Modificați la Wikidata
PărințiEmilia din Cezareea Modificați la Wikidata
Frați și suroriPetru al Sevastiei
Grigore de Nyssa
Vasile cel Mare Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațiemaică
deaconess[*][[deaconess (profession)|​]] Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare19 iulie  Modificați la Wikidata
Gloriole.svg Sfinți

Macrina cea Tânără (c. 330 - 19 iulie 379) a fost o călugăriță a Bisericii creștine timpurii, considerată o sfântă în Biserica Romano-Catolică, în Bisericile Catolice Răsăritene și în Biserica Ortodoxă. A fost sora mai mare a episcopilor creștini Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa.[1]

Fratele ei mai mic, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare biografică a ei, care se concentrează asupra vieții feciorești și ascetice pe care a dus-o.[2] Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii și educării spirituale a fratelui ei mai mic, Petru.[2] Ea a refuzat educația clasică și a ales studiul devotat al Scripturii și al altor scrieri sacre.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Macrina s-a născut în orașul Cezareea din Capadocia. Părinții ei erau creștinii Vasile cel Bătrân și Emilia, iar bunica ei era Macrina cea Bătrână.[1] Cei patru frați și șase surori ai familiei au fost educați potrivit învățăturilor creștine.[1] Printre cei nouă frați ai săi s-au numărat doi dintre cei trei Părinți Capadocieni, frații ei mai mici Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, precum și Petru al Sevastiei și faimosul jurist creștin Naucratius. Macrina a fost o persoană cucernică și a fost devotată încă din tinerețe învățăturii creștine.[1]

Tatăl ei a logodit-o încă din tinerețe cu un tânăr dintr-o familie creștină, dar logodnicul ei a murit înainte de nuntă.[1] Macrina a rămas credincioasă jurământului făcut logodnicului ei și a refuzat să se căsătorească cu un alt bărbat, considerându-l pe Hristos ca mirele ei etern.[1][3] După moartea tatălui ei, ea s-a ocupat de gospodăria familiei și de educarea fraților mai tineri.[4] Ea l-a îndemnat pe Vasile cel Mare (viitor arhiepiscop al Cezareii Capadociei), care, după întoarcerea de la Atena, dovedea aptitudini în domeniul retoricii și se socotea mai presus decât clericii, să urmeze o viață ascetică și să-și dedice timpul studierii scripturilor și l-a educat pe Petru (fratele cel mai mic, viitor episcop al Sevastiei) în spiritul învățăturilor creștine.[2]

Macrina a avut o influență profundă asupra fraților și a mamei sale prin urmarea unui mod de viață ascetic.[2] După împărțirea moștenirii între copii, ea s-a dedicat religiei, devenind călugăriță și înființând o mănăstire de maici pe o proprietate a familiei din Pont.[2] A trăit acolo alături de mama ei și de alte femei, ducând un trai extrem de auster.[2] În apropierea obștii Macrinei a fost înființată o mănăstire de călugări, condusă de Vasile cel Mare.[2]

Fratele ei, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare intitulată Viața Cuvioasei Macrina în care descrie sfințenia ei pe parcursul întregii sale vieți.[2] Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii.[2] Grigore o prezintă ca pe o femeie care a respins în mod conștient educația clasică, dedicându-se în schimb studiului Scripturii și altor scrieri sacre. Vasile cel Mare a murit în anul 379, ceea ce a întristat-o mult pe Macrina.[2]

Câteva luni mai târziu, grav bolnavă, Macrina a murit la moșia familiei sale din Pont, care fusese transformată într-o mănăstire, cu ajutorul fratelui ei mai mic, Petru.[5] Chiar și în pragul morții, Macrina a continuat să ducă o viață umilă, deoarece a refuzat să se așeze într-un pat și a ales în schimb să se întindă pe pământ.[6] Grigorie de Nyssa, care a venit în vizită în plină tulburare cauzată de erezia ariană, a găsit-o pe Macrina foarte slăbită „culcată pe o scândură, având ca așternut un sac de păr, cu o altă scândură pusă de-a curmezișul, drept pernă”.[6] Ultimele lor conversații au fost consemnate de Grigorie de Nyssa în scrierea „Dialog despre suflet și înviere” (peri psyches kai anastaseos), intitulată ta Makrinia (PG XLVI, 12 sq.), concepută într-o formă literară modelată după dialogul Phaidon al lui Platon.[7] Macrina a murit rugându-se, vegheată de fratele ei mai mic.[6] Călugărițele viețuiau într-o sărăcie extremă și nu au putut să o acopere decât cu un văl vechi, dar Grigorie de Nyssa a așezat deasupra ei mantia sa de episcop.[6]

Macrina este importantă prin faptul că fratele ei, Grigorie de Nyssa, a putut, prin prezentarea vieții ei, să stabilească standarde pentru o femeie creștină sfântă. El credea că fecioria reflecta „puritatea radiantă a lui Dumnezeu”.[3] Ziua de prăznuire a Cuvioasei Macrina este 19 iulie.[6]

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Universaliștii, printre care Hosea Ballou si J. W. Hanson, susțin că Macrina ar fi fost o universalistă prin învățăturile ei, citând lucrari care, în opinia lor, demonstrează credința Macrinei că și cei răi îl vor mărturisi în cele din urmă pe Hristos.[8][9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 180.
  2. ^ a b c d e f g h i j Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 181.
  3. ^ a b Peter Brown, The Body and Society, Columbia University Press, 1988, p. 272.
  4. ^ Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, pp. 180-181.
  5. ^ Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, pp. 181-182.
  6. ^ a b c d e Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 182.
  7. ^ Susan Ashbrook Harvey, „Women and words”, în Frances Young, Lewis Ayres, Andrew Louth (ed.), The Cambridge History of Early Christian Literature (2010), p. 385.
  8. ^ Hosea Ballou, The ancient history of universalism, p. 173. „His grandmother, Macrina, under whom he received his juvenile education, and his first impressions of piety, had been, in her youth, a hearer of Gregory Thaumaturgus, in Pontus ; for whom she inspired her young scholar with a profound and lasting veneration.”
  9. ^ J. W. Hanson, Universalism: The Prevailing Doctrine of the Christian Church, 1889 p. 105.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bear, Carl. „Funeral Music in Early Christianity”. Cross Accent 22, no 3 (2014): 4-14.
  • Burrus, V. „Macrina's Tattoo”. În The Cultural Turn in Late Ancient Studies: Gender, Asceticism, and Historiography, editat de Dale B. Martin and P. Cox Miller. 103-116. Durham: University of North Carolina Press, 2005.
  • Burrus, Virginia. „Is Macrina a Woman? Gregory of Nyssa's Dialogue on the Soul and Resurrection”. În The Blackwell Companion to Postmodern Theology, editat de Graham Ward. 249-264. Malden: Blackwell, 2001.
  • Dury, John L. „Gregory of Nyssa's Dialogue with Macrina: The Compatibility of Resurrection of the Body and the Immortality of the Soul”. Theology Today 62, no. 2 (2005): 210-222.
  • Frank, Georgia. „Macrina's Scar: Homeric Allusions and Heroic Identity in Gregory of Nyssa's Life of Macrina”. Journal of Early Christian Studies 8, no. 4 (2000): 511-530.
  • Helleman, Wendy. „Cappadocian Macrina as Lady Wisdom”. În Studia Patristica. 86-102. Louvain: Peeters, 2001.
  • Hotz, Kendra G. „Speaking Funk: Womanist Insights into the Lives of Syncletica and Macrina”. În Women, Writing, Theology: Transforming a Tradition of Exclusion, editat de Emily A. Holmes and Wendy Farley. 71-94. Waco: Baylor University Press, 2011.
  • Jallistos, Metr și Ralph Townsend. „The House of St Gregory and St Macrina: The First Quarter Century”. Sobornost 6, no. 2 (1984): 55-63.
  • Johnson, Maria P. „Daughter, Sister, Philosopher, Angel: The Life and Influence of St Macrina the Younger”. Diakonia 31, no. 3 (1998): 176-186.
  • Levering, Matthew. „The Dying of Macrina and Death with Dignity”. Trinity Journal 38, no. 1 (2017): 29-52.
  • McDonald, Durstan. „Macrina: The Fourth Capadocian?” În Prayer and Spirituality in the Early Church, editat de Pauline Allen. 1:367-373. Everton Park: Australian Catholic University Press, 1998.
  • McNary-Zak, Bernadette. „Gregory of Nyssa and His Sister Macrina: A Holy Alliance”. Cithara 45, no. 1 (2005): 3-12.
  • Muehlberger, Ellen. „Salvage: Macrina and the Christian Project of Cultural Reclamation”. Church History 81, no. 2 (2012): 273-297.
  • Pranger, M.B. „Narrative Dimensions in Gregory of Nyssa's Life of Macrina”. În Studia Patristica.. 201-207. Louvain: Peeters, 1997.
  • Preda, Emil. Dicționar al sfinților ortodocși. Ed. Lucman, București, 2000, pp. 180-182.
  • Rousseau, Philip. „The Pious Household and the Virgin Chorus”. Journal of Early Christian Studies 13, no 2 (2005): 165-186.
  • Sheather, Mary. „The Eulogies on Macrina and Gorgonia: Or, What Difference Did Christianity Make?” Pacfica 8, no. 1 (1995): 22-39.
  • Silvas, Anna M. Macrina the Younger. Philosopher of God. Turnhout: Brepols, 2008. ISBN: 978-2-503-52390-3
  • Smith, J Warren. „A Just and Reasonable Grief: The Death and Function of a Holy Woman in Gregory of Nyssa's Life of Macrina”. Journal of Early Christian Studies 13, no 2 (2005): 57-84.
  • Smith, J. Warren. „Macrina, Tamer of Horses and Healer of Souls: Grief and the Therapy of Hope in Gregory of Nyssa's De Anima et Resurrectione”. Journal of Theological Studies 52, no. 1 (2001): 37-60.
  • Van Loveran, A.E.D. „Once Again: 'The Monk and the Martyr': St Anthony and St Macrina”. În Studia Patristica. 528-538. Elmsford: Pergamon Press, 1982.
  • Wilson-Kastner, Patricia. „Macrina: Virgin and Teacher”. Andrews University Seminary Studies 17, no. 1 (1979): 105-117.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Gregory of Nyssa, Life of Macrina
  • Gregory of Nyssa, Dialogue on the Soul and Resurrection
  • „St. Macrina, Virgin”, Butler's Lives of the Saints
  • Macrina the Younger
  • Wikisource-logo.svg Herbermann, Charles, ed. (). „St. Macrina the Younger”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company. 
  • The Life of Saint Macrina carte audio din domeniul public la LibriVox