Mărturisitor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Mărturisitor (uneori confesor) este un titlu folosit în creștinism în mai multe moduri: mărturisitor al credinței sau orice preot căruia i s-a acordat autoritatea de a asculta mărturisiri.[1][2]

Mărturisitor al credinței[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche utilizare a acestui titlu este de a indica un sfânt care a suferit persecuții și torturi pentru credință, dar nu până la moarte.[3] Termenul este încă folosit în acest fel în ortodoxism. În Biserica Latină, este folosit pentru orice sfânt, precum și pentru cei care au fost declarați binecuvântați, care nu pot fi încadrați în niciuna dintre următoarele categorii: mucenic, apostol, evanghelist sau fecioară. Pe măsură ce creștinismul a apărut ca religie dominantă în Europa, persecuțiile au devenit rare, iar titlul a fost dat persoanelor care au trăit o viață sfântă și au murit în pace. Un exemplu notabil al acestei utilizări este regele englez Sfântul Eduard Mărturisitorul.[4]

Mărturisirea păcatelor[modificare | modificare sursă]

În timpul persecuției lui Dioclețian, un număr de creștini, sub tortură sau amenințare de tortură, au slăbit în credința lor. Când persecuțiile au încetat sub Constantin cel Mare, au vrut să se reunească cu Biserica. A devenit practica penitenților să meargă la Mărturisitori, cei care au suferit de bunăvoie pentru credință și au supraviețuit, pentru a-și pleda cazul și a efectua restaurarea lor la comuniune. Astfel, cuvântul a ajuns să desemneze orice preot căruia i sa acordat autoritatea de a asculta mărturisiri. Acest tip de mărturisitor poate fi denumit și „tată spiritual”. În cazul unui monarh, mărturisitorul ar putea ocupa și rolul de consilier confidențial. În acest sens al termenului, este o practică standard ca o comunitate religioasă de femei, fie că este închisă, fie că este foarte mare, să aibă un preot, care să servească drept mărturisitor al comunității, servindu-i nevoile spirituale.

Poate fi folosit și ca titlu al conducătorului unei societăți religioase.

Din punct de vedere istoric, mărturisitorii erau uneori testați de examinatori, din partea Bisericii, înainte de a fi numiți confesori.[5][6]

Exemple de sfinți mărturisitori[modificare | modificare sursă]

Nichifor, patriarhul Constantinopolului

Mărturisitorul este o persoană care apără în mod public credința în Hristos împotriva vreunei erezii sau concepții greșite, suferind persecuții și necazuri, exil sau închisoare din partea oamenilor. Se deosebește de mucenic doar prin faptul că nu este omorât pentru credință, ci doar suferă, murind mai apoi de moarte naturală. Exemple de astfel de sfinți mărturisitori:

Note[modificare | modificare sursă]

Notă: Acest articol conține text preluat de la ro.orthodoxwiki.org (articolul respectiv și lista de autori). Toate materialele OrthodoxWiki intră automat sub dubla licență GDFL-Creative Commons.