Mănăstirea Nehuți

Poziționare
Mănăstirea Nehuți
Mănăstire de rit creștin armean, din secolele al X-lea sau al XI-lea, abandonată, ruină
Coordonate	40°27′24″N 44°35′05″E ({{PAGENAME}}) / 40.4567°N 44.5847°E40.4567; 44.5847
Localitate	Arzakan
Provincie	Provincia Kotaik
Țara	Armenia
Edificare
Stil artistic	arhitectură armenească[*]
Modifică date / text

Mănăstirea Nehuți (în armeană Նեղուցի վանք, transliterat: Nehoւți vank) este un lăcaș monahal, aflat în semiruină, fondat în secolul al X-lea sau al XI-lea, situat într-o poiană, pe culmea care domină valea și satul Arzakan din provincia Kotaik, Armenia. Mănăstirea se află la aproximativ 2 kilometri nord-vest de centrul satului și este un exemplu de arhitectură medievală armeană timpurie. În apropiere există și alte biserici, cele mai cunoscute fiind ruinele Ghukivank (mănăstirea Ghuki, secolul al XIII-lea), ruinele bisericii Surb Astvatsatsin (1207) și ruinele Surb Gevorg (Sfântul Gheorghe) din secolul al XIII-lea.^[1]

Arhitectură

Mănăstirea este compusă din Biserica Surb Astvatsatsin (Sfânta Născătoare de Dumnezeu) și un gavit (pridvor, pronaos armenesc) de mari dimensiuni, adiacent acesteia. La sud de biserică și gavit se află ruinele unei fundații dreptunghiulare a unei foste clădiri formată cândva din două încăperi. Se mai pot vedea resturile unei porți de mari dimensiuni și patru coloane despre care se crede că ar fi servit drept o biserică mică cu propriul gavit. La est de biserica principală, pe deal, se află un cimitir medieval care include o mică capelă.

Trei dintre pereții bisericii s-au păstrat, în timp ce peretele sudic și cea mai mare parte a tamburului și a cupolei s-au prăbușit. Structura este relativ simplă, fără multe decorațiuni în comparație cu gavit-ul alăturat. Are ferestre înguste pe peretele nordic și în zona altarului și, probabil, ar fi avut una și pe peretele sudic. În fața altarului se află o intrare boltită ce permite accesul în gavit.

Gavit-ul se sprijină pe versantul dealului prin peretele său nord-vestic. Toți pereții originali, plafonul și părți din cupolă au rămas în picioare, deși exteriorul nu s-a păstrat la fel de bine. Intrarea se face fie prin poarta principală, bogat decorată, de pe peretele sudic, printr-o intrare secundară pe peretele opus (nordic), sau dinspre biserica S. Astvatsatsin. Patru coloane masive susțin bolta care preia greutatea acoperișului. Structura cupolei este formată din șase arcuri intersectate care creează un oculus central pentru a permite luminii să pătrundă în interior. Pe pereți, pe coloane, capiteluri și arcuri pot fi găsite mai multe inscripții din secolul al XIII-lea. De asemenea, pe pereți există basoreliefuri de mari dimensiuni reprezentând hacikaruri (cruci de piatră armenești).^[1]