Mănăstirea Țipova
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Mănăstirea Țipova | |
 Mănăstirea rupestră | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | Ortodoxă |
| Hram | Adormirea Maicii Domnului |
| Jurisdicție religioasă | Diocese of Chișinău[*]  |
| Tip | Mănăstire de călugări |
| Țara | Republica Moldova |
| Localitate | Țipova, raionul Rezina |
| comună | Lalova |
| Coordonate | 47°36′11″N 28°59′05″E / 47.60311°N 28.98483°E |
| Istoric | |
| Sfințire | Secolele XI-XII (rupestră) |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
Mănăstirea rupestră „Adormirea Maicii Domnului” din Țipova sau Mănăstirea Horodiște este o mănăstire rupestră de călugări din Republica Moldova. Este situată pe malul drept al râului Nistru în apropiere de satul Țipova din raionul Rezina. Biserica datează din secolele XVI-XVII. Mănăstirea este de rit ortodox și adăpostea 9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la o distanță de aproximativ 40,50 km de capitala țării, Chișinău, și este amplasată pe un mal abrupt la o înălțime de 100 de metri față de nivelul apei râului Nistru.
Descriere
[modificare | modificare sursă]Complexul mănăstiresc se întinde pe trei nivele numărând mai multe încăperi și trei biserici (Sfânta Cruce - secolele XI-XII; Sfântul Nicolae - secolul XIV și Adormirea Maicii Domnului - secolele XVI-XVIII). Clopotnița, chiliile și celelalte încăperi sunt mai noi datând din secolul al XIX-lea. Cele peste 20 de încăperi comunică între ele prin tuneluri, galerii și scări, încăperea cea mai mare fiind biserica Adormirii Maicii Domnului.
Complexul mănăstiresc este săpat în calcar și nimic altceva.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Deși se presupune că vechimea ei este mai mare prima datare a unei comunități monahale pe cuprinsul moșiei Horodiște se face printr-un document din 13 noiembrie 1699, în care este menționat un furt din groapa „de pâini a unor călugări de la Horodiște”.[1]
Pe data de 3 septembrie a anului 1722 căpitanul Ioniță Uricul, fiul lui Andronic de Horodiște și nepotul lui Hilimon și-a cedat proprietatea în favoarea hatmanului Dumitrașco Racoviță. Cu acest prilej noul stăpân reînnoiește înțelegerea cu Mănăstirea Horodiște recunoscându-i dreptul de a folosi pământurile respective „îngăduind pi monahii vremii de atuncea a viețui acolo făr’ de supărare”.[1]
Radu Racoviță a donat la 1 noiembrie 1755 partea sa de moșie mănăstirii Dobrovăț. Noul proprietar, „asăminea n-au supărat pe viețuitorii monahi”, reconfirmând dreptul călugărilor de a se folosi de moșie.[1]
În anul 1765 s-a făcut o reparare și extindere a bisericii rupestre Adormirea Maicii Domnului fapt consemnat de o inscripție săpată „în peretele proscomidiei”. Inscripția (astăzi dispărută), împreună cu un șir lung de nume de ctitori ai mănăstirii, a fost transcrisă și prezentată Consistoriului de Chișinău într-un document din anul 1835.[1]
Primul întâi stătător al schitului Horodiște care a putut fi identificat este ieromonahul Athanasie, atestat drept stareț în anul 1769.[1]
Conform unei statistici din anul 1809 în schitul Horodiște avea 10 viețuitori printre care: starețul, ieromonahul Iosif, încă un ieromonah, șase monahi și doi ascultători.[1]
La data de 10 mai 1815, prin decizia mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, schitul Horodiște a fost ridicat la treapta de mănăstire.[1]
În anul 1824 a fost trecută în revistă averea de care dispunea mănăstirea. În stâncă, săpate în piatră, erau o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului și zece chilii iar în apropiere, o moară de apă. Mai exista un metoc mănăstiresc, amplasat pe platoul de deasupra stâncilor, cu arhondaric, o cuhnie, un grajd și, nu departe, două vii. Biblioteca mănăstirească era compusă din 81 unități de păstrare ce includeau patru Evangheliare, două Octoihuri vechi s.a.[1]
Sub conducerea arhimandritului Victor, starețul de atunci al mănăstirii, s-a ridicat o nouă biserică de zid ce a fost sfințită de arhimandritul Ioanichie de Hârbovăț pe data de 10 noiembrie a anului 1831.[1]
În anul 1847, autoritățile eparhiale de la Chișinău, au luat decizia de a desființa mănăstirea. Prin decretul Sfântului Sinod nr.15471 din anul 1848, Bisericile Horodiștei, atât cea „din deal”, cu toate construcțiile aflate pe terenul delimitat de incinta de zid, cât și cea „din stâncă”, împreună cu încăperile și acareturile rupestre, au fost atribuite Mănăstirii Saharna, care a organizat aici un metoc al său.[1]
Mănăstirea Horodiște va fi reînființată în anul 1920, prin decizia autoritățile eclesiastice românești. În anul 1949 mănăstirea Horodiște a fost închisă din nou și redeschisă după 44 de ani, în vara anului 1993.[1]
Denumirea localității Țipova (apărută pe la începutul sec. XIX) începe a fi raportată la mănăstirea Horodiște abia în prima jumătate a secolului al XX-lea, fiind înrădăcinată oficial în perioada sovietică.[1]
Împrejurimi
[modificare | modificare sursă]Mănăstirea Țipova este înconjurată de apele râului Nistru și de pârâul Țipova care trecând prin stâncile de calcar formează frumoase cascade, unele dintre acestea ajungând la o înălțime de până la 16,05 metri. Pe una dintre colinele învecinate se găsesc resturile unei cetăți dacice.
Peisajul spectaculos: Mănăstirea Țipova este amplasată într-un cadru natural impresionant, pe malurile râului Nistru. Zona este caracterizată prin stânci înalte, formațiuni geologice interesante și o vegetație diversă. Acest peisaj atrage vizitatori din întreaga lume, oferindu-le nu doar o experiență spirituală, ci și una estetică, datorită frumuseții naturale a locului.
Peșterile și formațiunile geologice: Mănăstirea Țipova este cunoscută pentru complexul de peșteri care se află în apropiere. Acestea sunt săpate în stânci și au fost folosite de călugări ca locuri de meditație și retragere spirituală. Pe lângă importanța religioasă, aceste formațiuni geologice constituie o atracție turistică majoră, având și o semnificație istorică deosebită.
Aceste două caracteristici naturale sunt esențiale pentru atragerea turiștilor și pentru promovarea locului ca destinație de patrimoniu natural și cultural.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
-
-
-
-
Defileul Țipova -
Nistrul la Țipova -
2023-11-01
Note
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Manastirea rupestra Tipova, 25 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Manastirea Tipova, CrestinOrtodox.ro
- Mormăntul lui Orfeu, 2 iulie 2007, Tudor Cires, Simona Lazar, Jurnalul Național
- http://www.moldova.org/page/manastirea-tipova-din-republica-moldova-971-rom.html Arhivat în , la Wayback Machine.
- http://logos.md/harta/tipova.html
