Mănăstirea Negoiești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mânăstirea Negoiești)
Mănăstirea Negoiești

Aspectul mânăstirii ruinate înainte de 1911. Fotografie din colecția generalului Petre Vasiliu-Năsturel.
Informații generale
Confesiuneortodoxă
Hram„Sfinții Mihail și Gavril”
ȚaraRomânia
LocalitateNegoești, județul Călărași
comunăȘoldanu
CtitorMatei Basarab
Istoric
Sfințire1649, (1777, 1850)
Localizare
Chilii (ruine) ale Mânăstirii Negoiești, înainte de 1911

Mănăstirea Negoiești este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Negoești din Comuna Șoldanu, Călărași, (județul Călărași). Mănăstirea a fost construită în anul 1649, ctitorită de Matei Basarab și soția sa, apoi reparată în anii 1777 și 1850.[1]

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii Negoiești a fost declarat monument istoric fiind inclus pe lista monumentelor istorice din județul Călărași din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță națională, având codul de clasificare CL-II-a-A-14694.[2]

Ansamblul mănăstirii cuprinde Biserica „Sf. Mihail și Gavril” CL-II-m-A-14694.01, ruinele chiliilor CL-II-m-A-14694.02 și zidul de incintă CL-II-m-A-14694.03.[3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Negoiești a fost ctitorită de Matei Basarab și soția lui, domna Elina.[4]

Între 1825 și 1838, bolnavii mintali de la mânăstirile Sfânta Vineri, Sf. Gheorghe și Sărindar din București au fost mutați la mânăstirea Negoiești, de unde în 1838 au fost mutați la Mănăstirea Balamuci.[5]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ionela Stănilă (), „Mănăstirea Negoiești, ctitoria voievodului Matei Basarab, la un pas de a fi redată circuitului turistic. Investiția depășește 10 milioane de lei”, Adevărul, accesat în  
  2. ^ Lista monumentelor istorice Arhivat în , la Wayback Machine., 2010
  3. ^ „MANASTIREA NEGOIESTI - ctitorita de Matei Basarab 1649”, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniul Național Călărași, arhivat din original la , accesat în  
  4. ^ Petre Vasiliu-Năsturel, Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie, vol XI, partea I, 1911, București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, p. 7
  5. ^ Cantacuzino 1939, p. 700.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cantacuzino, Ion I. (), „Centenarul psichiatriei”, Revista Fundațiilor Regale, Anul VI (3): 697–706 
  • *** - România - Harta mănăstirilor (Ed. Amco Press, 2000)

Legături externe[modificare | modificare sursă]