Lupșa, Alba

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Lupșa (dezambiguizare).
Lupșa
—  Sat  —
Biserica Sf. Nicolae (sec. al XV-lea)
Biserica Sf. Nicolae (sec. al XV-lea)
Lupșa se află în România
Lupșa
Lupșa
Lupșa (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 46°22′07″N 23°12′21″E / 46.36861°N 23.20583°E / 46.36861; 23.2058346°22′07″N 23°12′21″E / 46.36861°N 23.20583°E / 46.36861; 23.20583

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Flag of Alba County.jpg Alba
Comună ROU AB Lupsa CoA.jpg Lupșa

SIRUTA 5345
Atestare 1366

Populație (2011)
 - Total 624 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 517410
Prefix telefonic +40 x58 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Lupșa pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Lupșa pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Lupșa (în maghiară Nagylupsa, în germană Wolfsdorf) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea Lupșa este situată în depresiunea omonimă, în Țara Moților, pe râul Arieș, la o distanță de 102 km de reședința de județ.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a satului datează din anul 1366.

În ceea ce privește ocupațiile populației, aceasta, în general, s-a ocupat cu mineritul și agricultura. Minerii lucrau mai ales în minele aflate pe teritoriul comunelor învecinate Roșia Montană, Bucium, Baia de Arieș. O perioadă relativ scurtă, au lucrat și în mina de pe teritoriul satului Mușca, mină pe care Becher ar fi vrut să o cumpere. Această mină s-a redeschis în jurul anului 1975, transformând satul într-un vast șantier. Alături de minerit s-a practicat agricultura fără însă a se obține rezultate bune, de vină fiind în primul rând climatul rece.

Economie[modificare | modificare sursă]

  • Exploatarea terenurile agricole în vederea cultivării plantelor. Agricultura se practică atât în zona de luncă, cât și pe înălțimi, existând la înălțimi de 800-900 m ,,răzoare” care confirmă că aici au fost terenuri însămânțate. În funcție de natura culturii, de modul de folosire al terenului, ele se împart în mai multe categorii: fânațurile din apropierea zonelor de locuit numite țarini, terenurile îngrădite din apropierea caselor folosite tot ca fânațe numite troașe, terenurile de pe culmi unde se însămânțează cereale etc.
  • Creșterea animalelor
  • Exploatarea lemnului.
  • Exploatări de calcar cristalin.
  • Vechi centru aurifer și de dogărit.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Stație de cale ferată a Mocăniței (haltă în prezent inactivă). Halta este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod: AB-II-m-B-20914.05).

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

  • Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa, cu hramul Sf. Nicolae, înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba[2] elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.
  • Biserica cu hramul Sf. Gheorghe și Nașterea Fecioarei, a unei vechi mănăstiri care a funcționat începând cu secolul al XV-lea ca mănăstire ortodoxă, devenită la începutul secolului al XVIII-lea, odată cu unirea cu Biserica Romei, o mănăstire greco-catolică. A funcționat ca atare până în anul 1832.[3] Ulterior a devenit biserică parohială greco-catolică. Construcția este caracterizată prin elementele de stil gotic, este de tip biserică-sală, tăvănită, cu absida poligonală decroșată și întarită cu contraforți. Deasupra părții de vest se ridică un turn-clopotniță din lemn, de factură barocă, adăugat în secolul al XVIII-lea. Biserica este numită de localnici Biserica din Deal. - Monument istoric care datează din 1421, aflat sub codul LMI AB-II-m-A-00248.[4]
  • Biserica ortodoxă Pogorârea Sf. Duh (1835)
  • Vechea mănăstire. Episcopul Petru Pavel Aron, într-o scrisoare din 9 octombrie 1762 adresată generalului Adolf von Buccow, o amintește ca „perantiquum monasterium". Cu prilejul agitației lui Sofronie, călugărul de aici Procopiu a trecut la neunire și astfel a fost scos din mănăstire. În 1762, când a fost devastată de neuniți, avea doi călugări: Pahomie și Silvestru. În mănăstire exista, până către sfârșitul secolului al XVIII-lea o școală de cantori. Băieții care frecventau școala mănăstirii erau scutiți de serviciu militar. În anul 1774 avea numai un singur călugăr. Averea mănăstirii consta dintr-un arător de 4 găleți[5], un fânaț de 11 care de fân și dintr-o pădurice[6].

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Muzeul Etnografic "Pamfil Albu", situat în centrul satului Lupșa, constituie unul dintre cele mai mari și mai interesante muzee de acest gen din țară, realizat prin munca de o viață a învățătorului Pamfil Albu (1908-1990). Muzeul conține o bogată colecție de obiecte și piese din istoria locului, începând din comuna primitivă, o impresionantă colecție de haine din Țara Moților, cărți rare din secolele XVII-XVIII și o valoroasă colecție de icoane pe lemn și pe sticlă din sec. XVIII – XIX. Aici se păstrează un topor-ciocan din gresie șlefuită, din neolitic și două greutăți pentru fus sau pentru război din piatră șlefuită, din partea de început a Epocii Bronzului, iar din plina epocă a bronzulului, un topor-lance cu toartă din bronz, cu câteva nervuri longitudinale.[7]
  • "Biblioteca". În anul 1949, statul a creat Biblioteca comunală Lupșa, dotând-o an de an cu un număr foarte mare de cărți, în special literatură beletristică. În anul 1964, pentru rezultatele deosebite, biblioteca a fost distinsă cu diploma de "Biblioteca fruntașă pe regiunea Cluj" în cadrul celui de-al III-lea Concurs de biblioteci evidențiate pe regiune. La data de 19 septembrie 1965, i se acordă premiul I pe țară în cadrul Concursului național bienal al bibliotecilor sătești. La ora actuală, biblioteca dispune de 18.985 de volume.

Obiective memoriale[modificare | modificare sursă]

  • Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul din centrul satului Lupșa a fost dezvelit în anul 1935. Lucrarea, opera lui S. Răuțiu, are o înălțime de 2,50 m. Pe partea din față a coloanei este o placă cu următoarea inscripție: „Eroii neamului/1914-1918/”, fiind menționate apoi numele tuturor soldaților căzuți în Primul Război Mondial.
  • Mormântul protopopului Coriolan Sabău (1897-1974), victimă a regimului comunist, unul din liderii rezistenței greco-catolice din Munții Apuseni.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • "Lupșa, aur și oameni - O comună din Țara Moților", Antologie monografică, Editura Pastel, Brașov, 2006.
  • Andrieș, S. (1975), Monografia comunei Lupșa.
  • Marica, G.E. (1997), Studii sociologice, Centrul de studii Transilvane, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca.
  • Pascaru, M.(2001), Sociologie rurală și regională, Alba Iulia, Star Soft.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lupșa

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_AB.pdf
  3. ^ Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, pag. 164.
  4. ^ Sehenswürdigkeiten in der Gemeinde Lupșa
  5. ^ 1 găleată = 80 litri de cereale.
  6. ^ http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal
  7. ^ Bibliografie Roșca, M. – Kericonyv, Budapesta, vol. I, 1941, p.303


[[Categorie:Monumente istorice din județ ul Alba|Lupșa, Lupșa, Alba]]