Luigi De Filippo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Luigi De Filippo
Film Cerasella 1959 Luigi De Filippo.JPG
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Napoli, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
PărințiPeppino De Filippo[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg[*]
scriitor
actor de teatru[*] Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] (2010) Modificați la Wikidata
Prezență online

Luigi De Filippo (n. , Napoli, Italia – d. ,[1] Roma, Italia) a fost un actor, regizor și dramaturg italian.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Napoli, ca fiu al actorilor Peppino De Filippo și Adele Carloni. Era, de asemenea, nepotul poetului, dramaturgului și regizorului de teatru și film Eduardo De Filippo. A studiat literatura la universitate, abandonându-și studiile în prag de absolvire pentru a urma o carieră în jurnalism.[2] Puțin mai târziu, în 1951, De Filippo a debutat pe scenă alături de tatăl său și de atunci a desfășurat o lungă carieră de actor, jucând ani de zile într-o companie care susținea spectacole în dialectul napoletan.[2]

În 1960 s-a căsătorit la Roma cu actrița engleză Ann Patricia Fairhurst, de care s-a separat apoi. S-a recăsătorit în 1970 cu actrița franceză Nicole Tessier, cu care a avut în anul 1972 o fiică pe nume Carolina, care l-a făcut bunic în anul 2005. Rămas văduv, s-a recăsătorit în 1997 cu Laura Tibaldi.

De Filippo a jucat în mai multe filme, remarcându-se în anii 1950 și 1960 prin rolurile interpretate în comediile italiene.[2] El a fost, de asemenea, activ în televiziune, jucând în adaptările televizate ale spectacolelor sale de teatru, precum și în miniserialele Storie della camorra (1978) și Caracatița 3 (1987).[2] În 1978 a părăsit compania tatălui său pentru a-și fonda propria companie, care a pus în scenă spectacolele atât cu piesele de teatru ale familiei sale, cât și cu piesele de teatru ale lui Gogol, Molière, Pirandello și alții, făcând mai multe turnee în Franța, Germania și Elveția.

În 2001, cu prilejul aniversării a 50 de ani de activitate teatrală, a primit premiul Personalità Europea la Campidoglio.[2][3] La 28 iunie 2011 i-a succedat lui Maurizio Costanzo ca director artistic al Teatrului Parioli din Roma, care a devenit astfel Teatrul Parioli-Peppino De Filippo.[4] De Filippo a murit la Roma pe 31 martie 2018, la vârsta de 87 de ani, în urma unei pneumonii.[5][6]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.adnkronos.com/intrattenimento/spettacolo/2018/03/31/chi-era-luigi-filippo_KYFqsZkH8ueVtiVJno9q3I.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e Roberto Chiti; Roberto Poppi; Enrico Lancia. Dizionario del cinema italiano. Gli attori. ISBN 8884402131. 
  3. ^ „Luigi De Filippo - Ultime notizie su Luigi De Filippo - Argomenti del Sole 24 Ore”. Argomenti Argomenti del Sole 24 Ore. Accesat în . 
  4. ^ „Il Parioli a Luigi De Filippo: a ottanta anni ricomincio”. Il Messaggero. . Accesat în . 
  5. ^ „Morto Luigi De Filippo, ultimo erede della storica dinastia di artisti”, Corriere Della Sera, , accesat în  
  6. ^ „È morto il regista e attore Luigi De Filippo”. ANSA. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]